Utilizarea mediilor externe: imagini, sunete si video

Utilizarea mediilor externe: imagini, sunete si video

Mediile externe sīnt fisiere care nu pot fi afisate direct de navigatorul Web. Fisiere externe pot fi orice fisiere pe care le puteti crea (video MPEG, fisiere PostScript, fisiere arhivate, etc). Legatura dintr-un document HTML la un astfel de fisier se face utilizīnd tag-ul <A>.

Cīnd serverul trimite un anumit fisier navigatorului, el include informatii despre tipul fisierului utilizīnd un mesaj special trimis odata cu fisierul. Daca navigatorul nu poate afisa acel tip de fisier, el īncearca sa identifice (dintr-o lista cunoscuta) o aplicatie ajutatoare (numita uneori helper sau viewer), careia sa-i treaca fisierul. Daca tipul fisierului este recunoscut si aplicatia ajutatoare corespunzatoare este definita, navigatorul starteaza aplicatia si īi trece fisierul. Aplicatia, la rīndul ei, va prelucra fisierul care constituie mediul ex 919b12j tern, care nu a putut fi interpretat de navigator.

Daca navigatorul nu identifica tipul fisierului atunci īl salveaza pe disc dupa ce īn prealabil (de regula) cere permisiunea utilizatorului. Navigatorul utilizeaza aplicatiile ajutatoare si īn cazul īn care fisierele sīnt īncarcate de pe discul local, cu deosebirea ca īn aceste cazuri utilizeaza extensiile fisierelor pentru a identifica tipul de fisier. Acesta este de fapt si motivul pentru care trebuie utilizate extensiile .html sau .gif pentru documentele HTML si imagini GIF; īn cazul ca lucram local, navigatorul poate identifica tipurile de fisiere.

Acest mod de lucru face ca dimensiunile navigatoarelor sa ramīna īn continuare mici. De altfel, nu exista nici un motiv puternic ca acestea sa includa viewere pentru tipuri de fisiere mai rar īntīlnite. Fiecare navigator are o lista care mapeaza extensiile fisierelor si tipurile corespunzatoare de aplicatii.

Specificarea mediilor externe īn HTML se face cu ajutorul tag-ului <A> si a atributului HREF, ca īn cazul legaturilor la toate celelalte documente HTML:

<A HREF="fisier extern">Textul care descrie fisierul pentru vizitator</A>

Se obisnuieste inserarea unor informatii suplimentare despre fisier: formatul fisierului, dimensiune sau orice alte informatii care l-ar ajuta pe cel ajuns aici sa decida daca sa ia fisierul sau nu.

1. Imagini externe

Formatul cel mai des utilizat īn documentele HTML este GIF, afisabil de majoritatea navigatoarelor grafice. Utilizarea imaginilor externe confera īnsa o mai mare flexibilitate.

Cīteva din cele mai īntīlnite formate sīnt urmatoarele:

Majoritatea programelor bune de grafica pot face conversii īntre aceste formate. Īn cazul imaginilor externe mari, este recomandabila inserarea īn document (alaturi de celelalte informatii despre fisier) a aceleiasi imagini (sau portiune de imagine) mult reduse, pentru a da o idee vizitatorului despre imaginea pe care eventual o va lua.

Exemplu:

<A HREF="imagine_mare.jpg"><IMG SRC="imagine_micsorata.gif">25K fisier JPEG</A>

2. Sunete

Utilizarea sunetelor se poate face fie pentru inserarea unor adnotatii la fisierele text, fie pentru mesaje de bunvenit sau clipuri audio.

Deocamdata singurul format sonor independent de platforma este AU (utilizat de Sun Microsystem si NeXT pentru standardul lor audio). AU permite mai multe tipuri de rezolutii si esantionare dar cel mai raspīndit este mono, cu rezolutie verticala pe 8 biti si esantionare orizontala pe 8kHZ (micro-law), conceput initial pentru industria telefonica din Statele Unite. Echivalentul sau european este A-law, īn mare parte asemanator. Calitatea sunetului este destul de modesta si din aceasta cauza vor fi īntīlnite destul de frecvent formate specifice unei anumite platforme dar care ofera sunet de o mai buna calitate. Cele mai raspīndite sīnt:

Recomandarile generale privind inserarea fisierelor externe sīnt valabile si aici. Inserarea unui fisier audio trebuie facuta astfel:

<A HREF="audio_clip.au">Putina muzica (375K, format AU)</A>

(se adauga informatii privind ce anume contine fisierul, formatul si cīt este de mare).

3. Video

Clipurile video sīnt o combinatie de imagine si sunet asemanatoare unui film. Ca si īn cazul clipurilor audio, fisierele video nu sīnt redate direct de navigatoare, acestea avīnd nevoie de aplicatii ajutatoare. Cu alte cuvinte, fisierele trebuie luate mai īntīi de catre vizitator si apoi redate cu unul din viewer-ele capabile sa redea un clip video.

Marea problema cu fisierele video este dimensiunea acestora. Clipurile video sīnt uriase, de regula de 1-2 MB. Motivul este ca aceste fisiere sīnt compuse din sute de cadre care sīnt afisate cu frecventa ridicata unele dupa altele. Un minut de video poate īnsemna īn jur de 1000 de cadre diferite. Luarea unui asemenea fisier de pe un server poate īnsemna (la o viteza de transfer de 28,8 baud) aproximativ 20 de minute. Pentru cei care au modemuri cu viteze de transfer mai mici probabil ca timpul va fi mult mai mare astfel ca acestia vor fi descurajati de fisierele video mari.

Pentru a vedea fisierele video pe un PC este nevoie nu numai de aproximativ 8 MB RAM dar si de o aplicatie ajutatoare. Utilizatorii Mac sīnt mai norocosi deoarece au aceste facilitati īncorporate īn sistem.

Pentru fisierele video independente de platforma, standardul curent este MPEG dar QuickTime (Apple) cīstiga īn ultima vreme tot mai mult teren, pe masura ce softurile de redare devin disponibile pentru alte platforme. QuickTime are de asemenea avantajul ca poate include o pista audio īmpreuna cu cea video.

Cīteva din formatele mai raspīndite sīnt:

Exemplu:

<A HREF="bunvenit.QT">Un mesaj de bunvenit (QuickTime, 1,5 M)</A>