Termenul de imagine monocroma bidimensionala se refera la functia de intensitate bidimensionala f(x,y), un 444g65e de x si y reprezinta coordonatele spatiale ale unui punct din imagine numit pixel, iar f este functia proportionala în fiecare punct care precizeaza intensitatea pixelului din imagine.
O imagine digitala este o imagine f(x,y) care a fost discretizata atât în coordonate spatiale cât si ca intensitate. Elementele unei asemenea retele digitale sunt deci numiti pixeli. În spatiu elementul spatial de procesarea a imaginilor se numeste voxel, v(x,y,z).
Prelucrarea digitala este mult facilitata daca se folosesc matrici patratice, iar numarul nivelelor de gri se alege ca putere intreaga a lui 2.
Prelucrarea digitala a imaginilor presupune o succcesiune de etape de procesare hard si soft, precum si de implementare a unor metode teoretice.
Prima etapa a prelucrarii este achizitia de imagine. Dupa obtinerea imaginii digitale urmeaza preprocesarea care consta în aplicarea unor algoritmi de îmbunatatire, curatare de zgomot si izolare a regiunilor a caror structura a pixelilor indica o asemanare cu informatia alfanumerica avuta în vedere. Etapa urmatoare consta în segmentarea imaginii, repectiv împartirea ei în obiecte distincte (segmentarea este una dintre cele mai dificile etape în prelucrarea digitala de imagini datorita algoritmilor sofisticati).
Prima decizie ce trebuie luata este ca, datele trebuie se fie reprezentate ca un contur sau ca o regiune. Reprezentarea ca si contur este justificata în cazul în care prelucrarea urmareste evidentierea caracteristicilor de forma (colturi, muchii, inflexiuni ,etc.), pe când reprezentarea ca si regiune este mai potrivita când se urmareste studiul caracteristicilor interne ale regiunii. În unele aplicatii, cele doua tipuri de reprezentare coexista, ca si în cazul recunoasterii de caractere, care necesita algoritmi bazati pe forma conturului precum si pe alte proprietati interne ale regiunii analizate.
Descrierea sau selectia caracteristicilor reprezinta un proces care are ca rezultat o informatie cantitativa sau caracterictici ce diferentiaza o clasa de obiecte de altele.
Ultima etapa este recunoastera si interpretarea datelor.
Recunoasterea datelor reprezinta procesul de clasificare a unui obiect într-o anumita categorie, pe baza informatiei rezultate (descriptorilor) în urma descrierii imaginii segmentate.
Interpretarea presupune gasirea unei anumite semnificatii pentru un ansamblu de obiecte recunoscute.
|
