ALTE DOCUMENTE
|
|||||
Tabelul 6.2 prezinta cateva elemente de comparatie intre sistemele majore wireless: sistemele celulare de generatie a doua GSM (evolutie EDGE), 3G UMTS, WiFi in doua variante – 802.11b si 802.11a si WiMAX.
|
|
Frecventele de operare |
Frecvente licentiate |
Latimea de banda a unui canal |
Numarul de utilizatori pentru un canal |
Range |
|
GSM/EDGE |
0.9 GHz 1,8 GHz |
Da |
200 kHz |
2 la 8 |
Pana la 30 km |
|
UMTS |
1,9 GHz |
Da |
5 MHz 454b13e |
Multi (de ordinul a 25) Scade data rate |
Pana la 5 km |
|
WiFi (802.11b) |
2,4 GHz |
Nu |
5MHz |
100 m |
|
|
WiFi (802.11a) |
5 GHz |
Nu |
20 MHz |
100 m |
|
|
WiMAX |
2,3 GHz 2,5 GHz 3,5 GHz 5,8 Ghz Altele |
Ambele |
3,5 MHz 454b13e 7 MHz 10 MHz Altele |
Multi (100) |
20 km (outdoor CPE) |
Tabelul – Elemente de comparare intre sistemele majore wireless
Atunci cand facem o comparatie cu retelele celulare 3G, doar WiMAX mobile este luat in considerare, in timp de WiMAX fix reprezinta o pita complet diferita de 3G. Avantajele fiecaruia dintre cele 2 sisteme sunt prezentate mai jos, incepand cu cel mai vechi, sistemul celular 3G.
WiMAX utilizeaza frecventa mai mari decat reteaua 3G, care opereaza in principal la 1,8 GHz. Nivelul semnalului receptionat scade atunci cand frecventa creste iar puterea de emisie in sistemele wireless este deseori limitata de conditiile de mediu si de reglementari. Raza de acoperire WiMAX este, per global, mai mica de acoperirea 3G. Acesta este cazul pentru echipamentele indoor si outdoor. Oricum, dimensiunea celulei este deseori parametrul care sufera cea mai mare limitare in zonele dens populate, unde, de fapt, este localizata cea mai mare parte a pietei operatorilor de telefonie mobila;
3G este deja aici. Echipamentele utilizate dispun de HSPDA (High-Speed Downlink Packet Access) si sunt deja in utilizare din 2005, in cateva state. Per global, 3G are un avantaj de 2 – 3 ani fata de WiMAX. Dar va fi acesta suficient pentru 3G pentru a ocupa o parte predominanta din piata?
Spectrul utilizat de WiMAX poate fi diferit de la o tara la alta. De exemplu, un utilizator WiMAX cu un echipamente din tara A ce se deplaseaza in tara B va utiliza probabil un set de frecvente al operatorului din tara B, ce este diferit de setul de frecvente utilizat de operatorul din tara A. Cu alte cuvinte, producerea de echipamente mobile multifrecventa, pentru un cost redus, nu este foarte usoara pentru producatorii de echipamente.
Unele tari au impus restrictii in frecventele utilizate de catre WiMAX, astfel incat operatorilor WiMAX le este interzis sa furnizeze caracteristica de mobilitate.
Reteaua celulara 3G are pe departe, un suport exclusiv din partea liderilor producatorilor de echipamente pentru telefonie, cum ar fi Nokia. Aceste companii par acum sa fie interesate in WiMAX, ramanand in acelati timp foarte intersate de 3G.
Spectrul de frecevente utilizat de WiMAX ar trebui sa fie mai ieftin decat sistemul de frecvente utilizat de 3G in cele mai multe tari. Spectrul de licente UMTS vandut recent in Europa, in special in Germania si Marea Britanie, a surprins prin valoarea mare a tranzactiilor.
Nivelul fizic al WiMAX este bazat pe OFDM, o tehnologie de transmisie care utilizeaza foarte eficient spectrul de frecvente (in comparatie cu SC CDMA). Sunt cunoscute proiecte de upgradare a 3G prin implementarea OFDM si MIMO. Aceasta evolutie este numita in acest moment LTE (Long-Term Evolution).
WiMAX este o tehnologie IP. Nu este cazul pentru sistemele 3G, unde foarte multe protocoale implementate pentru prima versiune de 3G nu erau IP. Oricum evolutia 3G ar trebui sa ofere conexiuni end-to-end IP.
WiMAX are un urias suport din partea unor giganti ai industriei cum ar fi Intel, KT, Samsung si multi altii.
Urmarind aceste informatii, este foarte dificil de a lua o decizie intre aceste doua sisteme. Oricum, se poate spune ca este loc pentru ambele tehnologii, in functie de piata de desfacere, de tara, de aplicatiile utilizate viitorul va decide.
|
