Realizarile actuale in domeniul echipamentelor informatice integreaza o serie de functii cum ar fi: prelucraea de date, prelucrarea de texte, imagini, voce si prin utilizarea tehnologiilor de telecomunicatie fac ca informatica sa se implice in toate domeniile vietii cotidiene, publice sau private.
Sistemele informatice integrate pentru birotica sunt proiectate in scopul de a asigura o relatie unitara intre: - procesarea datelor
activitatea birotica
retele de calculatoare
In aceasta abordare, conceptual de retea joaca un rol deosebit de important, acoperind toate fazele de manipulare a informatiilor: culegere, prelucrare, distributie.
Folosind numai doi termini, putem defini reteaua de calculatoare ca fiind INTERCONECTAREA + MEDIUL DE COMUNICATIE. Desfasurand fiecare termen vom obtine o definitie complexa astfel:
► INTERCONECTARE: doua calculatoare se considera interconectate daca pot schimba date intre ele 242d37c ;
► MEDIU DE COMUNICATIE: mediul fizic prin intermediul caruia se pot transmite date (cablu, fibra optica, radio, satelit).
► RETEA DE CALCULATOARE: ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie, asigurand folosirea in comun, de catre un numar mare de utilizatori, a tuturor resurselor fizice, logice si informationale ale ansamblului.
Simplificand putin definitia, putem privi reteaua ca fiind un grup de noduri interconectate, un nod putand sa contina:
● calculatorul gazda sau host
● terminal video
● controler de comunicatie
● echipamente periferice
Folosirea unei retele determina urmatoarele avantaje:
● impartirea resurselor toate programele, datele si echipamentele sunt disponibile pentru orice utilizator, indiferent de localizarea fizica a resurselor sau a utilizatorului.
● flexibilitatea sporita prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative
● extensibilitate reteaua se poate extinde usor prin conectarea altor echipamente, iar realizarea unui up-grade intr-o zona a retelei nu influenteaza negativ schimbul de date in celelalte zone.
● economie financiara o retea de calculatoare este mult mai fiabila si mai ieftina decat un supercalculator.
● mediu puternic de comunicatie ○ posta electronica
o videoconferinta
o divertisment interactiv
Clasificarea retelelor trebuie sa ia in considerare doua aspecte foarte importante: tehnologia de transmisie si scara la care opereaza reteaua. Din punct de vedere al tehnologiei de transmisie, retelele sunt de doua feluri
► retele cu difuzare caracterizate printr-un singur canal de comunicatie este partajat de toate masinile din retea. Comunicatia se realizeaza prin intermediul unor mesaje scurte, numite pachete, care au in structura lor printre altele, un camp pentru desemnarea expeditorului si unul pentru desemnarea destinatarului. Se poate trimite pachete catre toate masinile din retea, acest mod de operare numindu-se difuzare.
► retele punct-la-punct care, dispun de numeroase conexiuni intre perechile de calculatoare individuale ce formeaza reteaua.. Pentru a ajunge la destinatie, un pachet de date, trebuie sa treaca prin mai multe calculatoare intermediare, fiind nevoie de algoritmi pentru dirijarea pachetelor pe un drum optim. Este un model folosit pentru retele mari, in timp ce difuzarea se foloseste pentru retele mici.
Dupa marimea retelei, distingem trei tipuri:
● retele locale LAN sunt acele retele care sunt localizate intr-o singura cladire sau intr-un campus de cel mult cativa km, conectarea se face de obicei cu ajutorul unui singur cablu, la care sunt legate toate masinile.
● retele metropolitane MAN sunt retele care se pot intinde intr-o zona de pe suprafata unui intreg oras. Pentru conectare se folosesc doua cabluri avand un capat de distributie ( dispozitiv care initiaza activitatea de transmisie).
● retele larg raspandite geografic WAN retele care ocupa arii geografice intinse, ajungand la dimensiunea unei tari sau a unui continent intreg.
Prin topologia unei retele se intelege modul prin care cablul va interconecta calculatoare in retea. Exista cateva topologii care s-au impus si anume: magistrala, inel, arbore. Pe langa acestea intalnim si alte modele topologice: stea, inele intersectate, topologie completa si topologie neregulata. Folosirea unei anumite topologii are influenta asupra vitezei de transmitere a datelor, a costului de interconectare si a fiabilitatii retelei.
Topologii utilizate frecvent:
a) Topologia de magistrala = numita si magistrala liniara, este cea mai folosita atunci cand se realizeaza retele locale de mici dimensiuni, iar performantele nu trebuie sa fie spectaculoase. Este numita asa pentru ca exista un singur cablu care leaga toate calculatoarele la retea.
b) Topologia de inel = conecteaza fiecare calculator la alte doua, datele trec de la un calculator si se termina catre urmatorul. Defectarea unui singur cablu sau a unui calculator duce la oprirea intregii retele, cu exceptia cazului in care se folosesc multe componente suplimentare. Pot fi atinse performante destul de mari, avand in vedere ca fiecare cablu este dedicat comunicatiei intre doua calculatoare.
c) Topologie de stea = foloseste un calculator central care va fi conectat cu toate celelalate calculatoare prin cabluri directe. Aceasta inseamna ca acel calculator trebuie sa sustina foarte mult cablu. Toate transferurile de date se realizeaza prin intermediul calculatorului central. Aceasta topologie poate fi vazuta ca o topologie de arbore cu un singur nivel. Un avantaj al acestei topologii este ca fiecare conexiune nu accepta mai multe calculatoare care se lupta pentru acces si deci pot fi realizate viteze mari de transfer; defectarea calculatorului central duce la oprirea intregii retele.
Trebuie stiut faptul ca exista o distinctie intre topologia fizica si cea logica a unei retele. Topologia fizica este modul in care cablurile leaga calculatoarele, iar topologia logica este data de modul in care datele sunt transferate de la un calculator la altul.
Elementele componente, fundamentale ale unei retele sunt:
● Echipamente terminale
● Linii (medii) de transmitere
● Noduri
Terminale sunt dispozitive ce permit utilizatorului sa se acceseze reteaua si care pun informatia de comunicat intr-o forma autoritara pentru transmitere. De exemplu intr-o retea telefonica, postul telefonic este terminal.
Medii de transmitere Acestea constituie suportul fizic de comunicatie in retele. Cele mai folosite medii de transmitere sunt:
● Cablul torsadat consta din doua fire de cupru izolate si rasucite (torsadate), pentru a minimiza intensitatea radiatiilor electromagnetice datorate transmisiei semnalelor electrice.
● Cablu coaxial este un mediu fizic foarte utilizat in comunicatii, datorita capacitatii de a suporta o gama larga de frecvente cu o mare intensitate la interfete electrice.
● Unde electromagnetice radio transmiterea prin legaturi radio este o tehnica uzuala in retelele de telecomunicatii impunandu-se in cazurile in care retelele telefonice sunt costisitoare.
● Fibra optica cablul optic este un par de sticla (este alcatuit tot din fire la fel de subtiri ca si firele de par) fabricat pe baza de siliciu.
● Satelitii comunicatiile prin sateliti artificiali lansati pe orbite geostationare. Pot acoperi mari suprafete (tari, continente), fiind suportul transmisiilor la mare distanta.
Noduri sunt constituite din ansambluri de echipamente prin care sunt gestionate comunicatiile spre diferite cai de transmisie. Caracterizarea nodurilor se poate face dupa functiile pe care le realizeaza, un nod putand fi gazda, comutator, concentrator.
Calculatorul gazda indeplineste functiile caracteristice aplicatiei precum si functiile generale de gestiune eficienta a resurselor de calcul. In ultima categorie intra si gestiunea terminalelor si gestiunea transmisiilor.
Costul ridicat al liniilor de transmisie a determinat elaborarea unor tehnici de utilizare a unui numar redus de linii de mare viteza, ca echipament al unui numar mare de linii de viteza scazuta. Una din aceste tehnici este multiplexarea care imparte o linie de viteza ridicata in mai multe subcanale independente, de viteza mai scazuta.
Dat fiind puternica dezvoltare a retelei telefonice, in toate regiunile globului, utilizarea ei pentru comunicarea intre terminale si calculator s-a impus ca o solutie fireasca.
Modularea si demodularea semnalelor (realizate prin intermediul unui modem) pentru transmiterea lor pe linii telefonice limiteaza insa rata de transmitere a datelor (la cca 14 Kbps). Retelele de transmisie digitale, realizate ca o alternativa la retelele telefonice analogice se raspandesc astazi tot mai mult.
Prima retea telefonica, a fast introdusa in anii 60 de NT&T (American Telephon & Telegraph) in Statele Unite ale Americii. Retele telefonice sunt partial analogice si partial digitale astfel incat nu este posibila o transmitere integral intre un abonat si altul decat in anumite portiuni de retea. Neadecvarea retelei telefonice pentru transmiterea datelor precum si existenta unor avantaje in transmiterea vocii in forma digitala, au simulat preocuparile de inlocuire a sistemului digital avansat, adecvat transmisiei vocii, imaginilor si datelor.
Acest sistem poarta numele de retea digitala cu servicii integrate ISDN (Integrated Services Digital Networks). Desi conceput ca inlocuitor al retelelor telefonice actuale, obiectivul dezvoltarii retelelor ISDN il constituie nu atat serviciile de transmitere a vocii ci serviciile telematice care vor capata o raspandire din ce in ce mai mare.
Dintre aceste servicii telematice enumeram:
● Videotext accesul interactiv la baze de date, prin terminale aflate la distanta, la domiciliul unor abonati, birouri, la oficiile unor agenti;
● Teletext permite efectuarea unor operatii de editare, transmitere, receptie, arhivare si imprimare a mesajelor postale;
● Telescrierea - permite scrierea la distanta a desenelor trasate pe o tabela speciala si vizualizarea lor pe ecranul corespondentului;
● Mesageria electronica permite dialogul intre utilizatori;
● Telecopierea ( facsimil)- permite scanarea si digitizarea unei imagini, transmiterea sa la distanta si recompensarea imaginii la destinatar, arhivarea, editarea ei, difuzarea;
● Teleconferinta si audioconferinta permite tinerea reuniunilor fara a fi necesara deplasarea participantilor, ci doar prezenta lor in fata unui telefon sau intr-un studio.
Serviciile mentionate sunt furnizate intr-o forma sau alta, de retelele actuale de telecomunicatii, servicii diferite, cerand insa retele diferite, eventual interconectate.
Obiectivul ISDN este de a integra toate serviciile si de a le face la fel de raspandite ca serviciul telefonic. Atingerea acestui scop este prevazuta in mai multe etape:
Prima etapa este aceea de definire a unei interfete standard intre echipamentele utilizatorului si ISDN.
In etapa a doua este prevazuta inlocuirea treptata a comutatoarelor locale existente in reteaua telefonica cu comutatoarele ISDN.
Abia in a treia etapa, subreteaua de comunicatie actuala va fi inlocuita cu una integrala.
|
