ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Inainte de-a parcurge acest capitol, cititorul este invitat sa rezolve un mic test de logica compus din doua categorii de probe. Pentru inceput se cer completate concluziile unor rationamente in care sunt date numai premisele (coloana din stanga), dupa care va trebui apreciata starea logica a unor rationamente in care sunt date atat premisele cat si concluzia (coloana din dreapta).
Inteleg prin "starea logica" a unui rationament calitatea rationamentului de-a fi valid sau nevalid, insa, pentru ca termenul "validitate" este insuficient precizat, in locul distinctiei valid-nevalid putem spune corect-incorect, valabil-nevalabil sau chiar adevarat-fals.
(1) (1')
Toti oamenii sunt fiinte rationale Toate plantele sunt animale
Toti oamenii sunt fiinte sociale Unii oameni nu sunt plante
? Unii oameni nu sunt animale
(2) (2')
Unii oameni sunt coruptibili Nici un om nu este cal
Toti politicienii sunt oameni Unii oameni sunt cai
? Unii cai nu sunt cai
(3) (3')
Nici un mamifer nu este pasare Unii oameni sunt casatoriti
Unele pasari nu sunt migratoare Unii oameni nu au copii
? Unii casatoriti nu au copii
(4) (4')
Unii biologi sun laureati Nobel Nici un om nu este inaripat
Nici un laureat Nobel nu este matematician Toti oamenii sunt bipezi
? Unii bipezi nu sunt inaripati
(5) (5')
Nici un student nu este casatorit Nu toti miliardarii sunt cinstiti
Toti invitatii sunt casatoriti Unii (oameni) cinstiti nu sunt romi
? Unii miliardari nu sunt romi
(6) (6')
Nu toti sportivii sunt tineri Nici un silogism nu este valid
Unii sportivi sunt fumatori Acest rationament este silogism
? Acest rationament nu este valid
Timp de cativa ani am dat spre rezolvare acest test la mai multe grupe de studenti cu care am lucrat si care atunci s-au intalnit pentru prima data cu logica. Interesant este ca in ciuda simplitatii unanim recunoscute a acestor probe, nimeni nu a reusit sa raspunda corect la toate intrebarile. De regula, se indicau concluzii acolo unde nu rezulta nici o concluzie si se apreciau ca valide rationamente nevalide, si invers.
Ce sa intelegem de aici?
In primul rand ca in logica, la fel ca in matematica, trecerea de la intuitiv la neintuitiv poate deveni uneori extrem de brusca si ca in astfel de cazuri problemele nu se mai rezolva dintr-o data, se impune aplicarea anumitor metode. Nu vom gresi spunand ca elaborarea unor astfel de metode in baza carora sa putem decide intre adevar-fals, valid-nevalid, consistent-inconsistent, realizabil-nerealizabil etc. este problema numarul unu in logica formala.
Fiind vorba de rationamente formulate in limbajul natural, aici intervine si o alta dificultate datorata faptului ca in vorbirea curenta rareori se intampla ca un rationament sa apara in forma standard. Dupa cum am mai spus, gandirea recurge la tot felul de omisiuni, simplificari si reformulari care pot face ca analiza acestor rationamente sa devina uneori o problema foarte complicata. Trebuie, in primul rand, sa putem recunoaste tipul rationamentului cu care avem de-a face si abia dupa aceea, aplicand metodele respective, sa putem decide asupra starii logice a acestuia.
S-a spus despre unele dintre rationamentele continute in test ca sunt veritabile "invitatii la eroare", ca ar contine capcane menite sa-l deruteze pe cititor orientandu-l spre solutii gresite.
Asa este. Nu stiu insa daca recunoasterea acestui fapt ne poate ajuta in vreun fel. In definitiv, noi suntem confruntati la tot pasul cu situatii in care, fie trebuie sa evaluam argumentele altora, fie sa ne impunem propriile noastre argumente. Intrucat, si intr-un caz si in celalalt, dorim sa fim cat mai convingatori, se intampla sa recurgem, voluntar sau nu, la mijloace care nu tin intotdeauna de logica. O anume intonatie, un gest sau - de ce nu? - un truc retoric vor impinge imediat lucrurile intr-o alta directie. O intrebare pusa intr-un fel anume poate deplasa centrul de greutate al discutiei schimband pur si simplu cursul argumentarii. Or, trebuie sa stim sa ne ferim de asemenea stratageme, sa putem arata care este punctul slab al interlocutorului nostru; sau invers, sa fim capabili sa le folosim noi insine atunci cand situatia ne-o cere. De regula, recurge la trucuri retorice cel ce simte ca se abate de la adevar, insa, pentru a nu-si dezvalui adevaratele intentii, el va prefera sa schimbe subiectul discutiei formuland, cel mai adesea, o alta problema sau raspunzand la o problema de obicei neformulata. Nu trebuie de aceea sa ne aratam prea impresionati de cei ce folosesc la tot pasul cuvinte si expresii conclusive - deci, urmeaza ca, in consecinta, prin urmare - expresii care nu sporesc cu nimic rigoarea argumentarii si care nu odata se intampla sa fie in totala disonanta cu logica. Discursul politic abunda in astfel de argumentari in care nu logica, ci impresia logicitatii este tot ce conteaza. Scopul este de fiecare data acelasi, succesul, dar ne intrebam vreodata de pretul unui atare succes? Ce se intampla cand o lege este impusa printr-o argumentare necorespunzatoare sau cand un ordin nu tine seama de conditiile consistentei logice? Adevarul nu poate fi pus la vot, iar criteriul majoritatii are prea putin de-a face cu validitatea.
Sa revenim insa la rationamentele testului nostru si la capcanele pe care le ascund ele.
Aproape toti au considerat ca de vreme ce sunt date anumite premise, obligatoriu acolo trebuie sa rezulte o anumita concluzie. Or, lucrurile nu stau in acest fel, concluziile nu rezulta oricand si oricum, ci doar cand sunt satisfacute anumite conditii. Sa mai adaugam ca in unele cazuri aceste capcane sunt "camuflate" de adevaruri elementare destinate linistirii spiritului critic. Cine se mai indoieste astazi ca unii politicieni sunt coruptibili, si totusi, in rationamentul (2) nu numai ca nu rezulta o asemenea concluzie, dar acolo nu rezulta nici un fel de concluzie.
Erorile pe care le ascund rationamentele de acest fel sunt uneori extrem de subtile neputand fi sesizate nici chiar de specialist. In plus, daca se intampla sa provina de la personalitati recunoscute ale domeniului, ele au toate sansele sa se impuna ca veritabile demonstratii. Istoria stiintei abunda in astfel de exemple si, se intelege, nici logica nu face exceptie in ciuda faptului ca din antichitate aici sunt studiate tot felul de sofisme si erori logice. Ar fi o naivitate sa credem ca vom putea dispune vreodata de inventarul tuturor erorilor logice si aceasta din simplul motiv ca posibilitatile de eroare sunt, practic, nelimitate pentru om. Putem, in schimb, sa le studiem pe cele foarte comune cum sunt si cele continute de rationamentele noastre (despre erori si sofisme logice vezi cap. VI al acestei carti).
Se cer lamurite mai intai cateva chestiuni: 1) ce inseamna ca un rationament este valid? 2) cum se construieste un rationament valid? 3) care sunt mijloacele prin care se demonstreaza ca un rationament este sau nu valid?
Acestea sunt, in principal, problemele care fac obiectul capitolului de fata.
|
