Ecuatii cu variabile separabile
|
Rezolvare: - se separa variabilele de o parte si de alta a egalului
|
|
||||||||
Ecuatii omogene
M,N = functii omogene de grad k |
Rezolvare: Notam
este o ecuatie cu variabile separabile |
|
||||||||
Ecuatii reductibile la omogene
|
Rezolvare: I este sistem cu solutia unica Se face schimbare de variabila si de functie: Ecuatia devine ecu 10110l1113k atie omogena. II este sistem incompatibil Se face schimbare de functie: Ecuatia devine ecu 10110l1113k atie cu variabile separabile în z(x) |
|
||||||||
|
Ecuatii liniare
(a,b functii continue) |
Rezolvare I:
|
||||||||
|
Rezolvarea II: Metoda variatiei constantelor (Lagrange) Pasul 1: se asociaza ecuatiei liniare ecuatia omogena: , ec cu variabilele separabile sol generala Pasul 2: se determina o solutie particulara a ecuatiei neomogene prin metoda variatiei constantei lui Lagrange si se determina c(x) astfel încât ea sa verifice ecuatia.
solutia generala a ecuatiei omogene |
|||||||||
|
Ecuatii Bernoulli , |
Rezolvare: Notam (schimbare de functie) ecuatie liniara in z |
||||||||
|
Ecuatii Riccati
Ec Bernoulli cu
Ecuatie liniara |
Rezolvare: daca se cunoaste o solutie particulara a ecuatiei (y1(x)), atunci y(x)=z(x)+y1(x) transforma ecuatia într-o ecuatie Bernoulli astfel:
Ecuatie Bernoulli cu α=2 |
||||||||
|
Ecuatii cu diferentiale totale
|
Rezolvare : de clasa C2 aî Ecuatia devine solutia ecuatiei este U=constant. |
||||||||
|
Ecuatii care se rezolva cu metoda factorului integrând
|
Rezolvare: caut aî ecuatia înmultita cu sa devina cu devina cu diferentiale totale aî ec cu derivate partiale
I e posibileste functie de x IIe posibileste functie de y |
||||||||
|
Ecuatii care nu se pot pune Sub forma normala
ci se vor pune sub forma :
|
prima ecuatie parametrica a solutie
(diferentiere) a doua parametrica a solutiei |
||||||||
Forme
generale: 1.
domeniu 2.
domeniu Ecuatii
liniare:
si continue interval y
= functie necunoscuta
I. Daca , ecuatie de ordin n atunci se face schimbare de functie se obtine o ecuatie de ordin n-k în |
||
II.
atunci locul variabilei independente poate fi luat de y
se obtine o ecuatie de ordin n-1 în p=p(y) |
||
III. Daca ecuatia este omogena in (înlocuind ecuatia nu se schimba) atunci se face schimbarea de functie
|
||
IV.
ecuatia nu se schimba Atunci se face schimbarea - de variabila - de functie se obtine o ecuatie de ordinul II, adica nu va contine variabila t, deci ordinul ei poate fi scazut |
||
V. Ecuatia se poate aranja astfel încât de o parte si de alta a egalitatii sa se gaseasca diferentiala câte unei functii |
|
|||
I. Ecuatii omogena atasata cu solutia generala yo
Se cunosc n-1 solutii: y1,y2.yn-1 Se încearca gasirea solutie particulare de forma polinomiala se cauta a n-a solutie a ecuatiei ai (y1,y2.yn-1,yn} = sistem fundamental de solutie
Ecuatie neomogena liniara
de ordin n-1 |
II. Solutie particulara a ecuatiei neomogene yp Metoda variatiei constantelor =sistem fundamental de solutiei ale ecuatiei omogene
|
||
────> <──── |
Ecuatii liniare neomogene cu coeficienti constanti : |
|
I. Ecuatia omogena atasata cu solutia generala yo
Ecuatia caracteristica: cu radacini: λ1, λ2,. λm ordinul de multiplicitate ν1, ν2,. νm pentru fiecare radacina se asociaza o functie, formându-se un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia omogena
|
II. Solutia particulara a ecuatiei omogene yp Se determina o solutie particulara in functie de b(x) a) s = ordinul de multiplicitate a lui λ = α in ecuatia caracteristica b)
s = ordinul de multiplicitate a lui λ=α±iβ în ecuatia caracteristica c) b(x)=ba)(x)+bb)(x) de tipul a) si b) yp= y1p+y2p |
────> <──── |
|