ACORDURILE INTERNATIONALE LA CARE UE ESTE PARTE
Acordurile internationale 616f56g la care Uniunea Europeana (prin Comunitatea Europeana) este parte reprezinta cel de-al treilea izvor de drept comunitar.
Fiind unul dintre cei mai importanti actori in arena internationala, Europa comunitara nu-si poate limita sfera de activitate doar la managementul propriilor sale afaceri interne. Permanentul contact cu lumea externa, relatiile economice, sociale si politice cu alte state si organizatii internationale 616f56g au impus Comunitatii Europene sa incheie acorduri de drept international (deci nu Uniunea Europeana, aceasta neavand, deocamdata, personalitate juridica internationala).
Acestea sunt acordurile internationale 616f56g , incheiate fie din Uniune, fie de statele membre.
In primul rand, Uniunea Europeana, prin institutiile sale, poate incheia acorduri internationale 616f56g cu alte state, aceste acorduri devenind parte a dreptului comunitar din momentul intrarii lor in vigoare. Important de retinut in legatura cu aceste acorduri este faptul ca ele au forta juridica superioara dreptului comunitar derivat sau altor surse de drept, insa inferioara dreptului comunitar primar si principiilor generale de drept.
Acordurile internationale 616f56g ca sursa a dreptului comunitar pot fi de mai multe feluri:
acorduri de asociere cu state care se pregatesc pentru aderarea la Uniune;
acorduri de cooperare cu state nemembre, incheiate de institutiile comunitare;
acorduri comerciale cu grupari sau organizatii internationale 616f56g (spre exemplu, cu GATT – Acordul General pentru Tarife si Comert).
I. Acordurile de asociere. Baza lor juridica o constituie, in principal, art.238 din Tratatul CEE, care prevede dreptul Comunitatii Europene de a incheia acorduri cu state terte prin care se stabilesc o asociere, actiuni comune si proceduri speciale de cooperare. In practica insa, cele mai multe acorduri de asociere implica si chestiuni comerciale, cum ar fi reduceri tarifare sau eliminarea restrictiilor cantitative, de aceea baza juridica include si art.113 CEE, iar uneori chiar si art.235.
Asocierea ca o forma speciala de asistenta pentru dezvoltare.
De exemplu, acordurile de asociere incheiate de CE cu 69 de tari din Africa, Pacific si Caraibe – “Grupul Lome”, dupa numele capitalei statului Togo unde s-a semnat primul acord de acest tip cu tarile mentionate; ulterior acordurile au fost reinnoite periodic, astfel incat astazi s-a ajuns la “Acordul Lome 5”. Un alt exemplu il reprezinta acordurile incheiate cu unele state din bazinul Marii Mediterane.
La cele de mai sus se adauga si acordurile ce privesc Asocierea ca o etapa preliminara aderarii si Asocierea ca substitut sau alternativa la statutul de membru al CE.
II. Acordurile de cooperare. Denumirea lor completa este, de obicei, “acorduri de cooperare economica si comerciala”. Acestea implica nu doar prevederi comerciale cum ar fi acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate si a unor cote sporite de export, dar si consultarea si cooperarea in domeniile economice, stiintific si tehnic. In mod frecvent, aceste acorduri contin clauze privind incheierea unor contracte pe termen lung, schimb de licente, construirea in comun a unor obiective industriale, acordarea unor credite preferentiale etc.
Astfel de acorduri de cooperare au fost semnate cu tarile arabe exportatoare de petrol, cu tarile Pactului Andin (Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru si Venezuela) in 1984, cu China tot in 1984, sau cu statele ASEAN (Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore si Tailanda) in 1980, cu tarile baltice (Estonia, Letonia si Lituania) in 1992. Cu acestea din urma acordurile de cooperare au fost inlocuite ulterior cu acorduri de asociere, cele trei state baltice aflandu-se in prezent membre ale UE din 2004.
Un model nou de acorduri de cooperare il constituie cele incheiate cu Rusia, Ucraina, Republica Moldova dar si cu alte state din spatiul ex-sovietic. Acestea poarta numele de Acorduri de parteneriat si cooperare. Fara a merge mult dincolo de limitele cooperarii clasice, ele au unele elemente de noutate cum ar fi “clauza de democratizare”, care se regaseste si in acordurile europene din generatia celor incheiate cu tarile din Europa Centrala si de Est, dar sub o forma usor diferita.
III. Acorduri comerciale cu grupari sau organizatii internationale 616f56g
Acestea se incheie exclusiv in domeniul comercial, continutul lor limitandu-se, in cele mai multe cazuri, la reglementarea unor operatiuni de import-export cu produse specifice. Baza juridica a acestor acorduri o constituie art.113 din Tratatul CEE care reglementeaza politica comerciala comuna.
Cele mai multe dintre aceste acte de drept international au fost incheiate in anii ‘60-’70, fiind in prezent inlocuite sau completate cu acorduri de cooperare.
Alaturi de acordurile internationale 616f56g incheiate de institutiile comunitare, exista si acorduri intre statele membre, pentru anumite obiective determinate in tratate, sau chiar in lipsa unor astfel de prevederi ; la aceste acorduri pot participa si state nemembre, cum ar fi cazul Acordurilor de la Schengen privind trecerea libera a frontierelor interne si intarirea controlului la frontierele externe.
Domeniul in care astfel de situatii au aparut cel mai adesea este cel al dreptului international privat. Doua astfel de acorduri au fost incheiate in 1968, in privinta recunoasterii si aplicarii reciproce a hotararilor instantelor nationale in materie civila si comerciala, precum si in privinta recunoasterii mutuale a societatilor comerciale si persoanelor juridice nationale. Trebuie mentionat insa ca de atunci dreptul comunitar a evoluat considerabil, acoperind in buna masura lacunele perioadei de inceput a comunitatilor Europene.
Acordurile de la Schengen (localitate situata in Luxemburg, la intersectia frontierei cu Franta si Germania), sunt formate dintr-o conventie de 33 de articole, semnata in 1985 de Franta, Germania si statele Benelux, si una de 142 de articole, semnata in 1990 ; statelor initiatoare li s-a alaturat in 1990 Italia, in 1991 Spania si Portugalia, in 1992 Grecia, in 1995 Austria, in 1996 Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si suedia, iar in 2005 Elvetia. Conventiile au ca obiectiv armonizarea politicilor judiciare, politienesti si administrative, in vederea luptei impotriva criminalitatii internationale 616f56g ; se instituie de asemenea un sistem de libera trece a frontierelor, fara controale sistematice, urmand ca acestea sa fie declansate numai la aparitia indiciilor unei infractiuni sau abateri; in fine, sunt stabilite conditiile de intrare a cetatenilor din state terte, atribuirea de vize pentru acestia la intrarea in spatiul Schengen. Dispozitivul Schengen a intrat in vigoare in 1995.
De remarcat ca spatiul Schengen contine si state nemembre ale UE, dar care faceau parte din Spatiul Economic European sau din Confederatia Nordica, ce aplica un sistem asemanator.
Asistenta regionala
Dispozitivele de cooperare, specifice marilor ansambluri regionale, se concretizeaza prin programe comune la care se adauga imprumuturile acordate de Banca Europeana de Investitii (BEI).
Africa, Caraibe si Pacific
Cooperarea cu tarile ACP a demarat in 1963. Conform Acordului de la Cotonou, incheiat la 23 iunie 2000 cu 77 de state din Africa, Caraibe si Oceanul Pacific, acest dispozitiv de cooperare are in structura sa 5 piloni: reducerea saraciei, dialog politic, implicarea societatii civile, noul cadru de cooperare economica si
comerciala si reforma cooperarii financiare aplicata prin Fondul European pentru Dezvoltare si prin Banca Europeana de Investitii.
Statele mediteraneene si Orientul Mijlociu
Statele mediteraneene au incheiat cu Uniunea europeana o serie de acorduri de cooperare si de asociere asupra exporturilor de produse industriale si agricole din aceste state si asupra asistentei financiare. Declaratia de la Barcelona, adoptata in 1995, a demarat un “parteneriat euro-mediteranean”, care prevede crearea, pana in 2010, a unei zone de liber schimb intre Uniunea europeana si 9 state mediteraneene (Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Israel, Iodania, Autoritatea Palesteniana, Liban, Siria, Cirpu si Malta). Programul Meda II, pentru perioada 2000-2006, a constituit a doua etapa a parteneriatului euro-mediteraneean. Obiectivele programului sunt consolidarea stabilitatii politicii si a democratiei, crearea unei zone de liber schimb, cooperarea in domeniul social si cultural.
Bugetul programului MEDA II este de 5.350 milioane de euro.
Asia si America Latina
Lansata oficial in 1976, cooperarea dintre Uniunea Europeana si statele din Asia si America Latina are la baza un ajutor financiar si tehnic pentru categoriile cele mai sarace si cooperarea economica fondata pe interes reciproc.
Exemple de programe de asistenta pentru America Latina: AL-INVEST (sprijin pentru IMM-uri cu activitate internationala, prin incurajarea investitiilor europene); ALFA (promoveaza cooperarea la nivelul invatamantului superior); URB-AL (stabilirea de legaturi directe si pe termen lung intre orasele europene si cele din America Latina); ALURE (utilizarea optima a resurselor energetice); @LIS (promovarea beneficiilor utilizarii tehnologiilor informatiei); Allian, lansat in mai 2002, cu obiectivul de a intari cooperarea dintre Uniunea Europeana si America Latina in domeniul invatamantului superior.
ASISTENTA ORIZONTALA
Ajutor umanitar
Uniunea Europeana intervine in favoarea populatiilor statelor terte, victime ale razboaielor sau ale catastrofelor naturale. Ajutorul european, sub forma contributiilor statelor membre si a ajutoarelor gestionate de Oficiul Comisiei Europene pentru Ajutor Umanitar (ECHO) reprezinta mai mult de jumatate din ajutorul umanitar mondial.
ECHO are misiunea de a finanta actiunile de ajutor umanitar, interventiile de urgenta, ajutorul alimentar si cel pentru refugiati.
Ajutor alimentar
Ajutorul alimentar din partea Uniunii Europene, infiintat in 1967 si reformat in 1996, se adreseaza unui grup de aproximativ 30 de state, aproape toate figurand pe lista tarilor cu venit scazut tarilor elaborate de Banca Mondiala. Domeniile de interventie sunt: ajutor alimentar, actiuni de sprijin (de ex. consolidare institutionala) si facilitatea in domeniul devizelor.
|
