ACTUL UNIC EUROPEAN DIN 1987
Desi realizarea unei piete unice a fost prevazuta in Tratatul original al Comunitatii Europene, progresul inregistrat a fost lent.
Situatia s-a schimbat in urma intrarii in vigoare a Actului Unic European la 1 iulie 1987. Actul a stabilit data realizarii definitive a Pietei Unice la 31 decembrie 1992, prevazand libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor pe tot cuprinsul Comunitatii.
Actul Unic a
schimbat 646g66g modul in care deciziile erau luate de catre Consiliul de
Ministri. Inainte, majoritatea hotararilor erau supuse deciziilor
unanime ale Consiliului. Progresul erau foarte lent deoarece ministrii
dintr-o
Actul Unic European prevede vot majoritar cu privire la toate hotararile necesare realizarii Pietei Unice (in afara de domeniul fiscal si libera circulatie a persoanelor), iar Comisia Europeana a putut sa-si continue programul.
Un principiu de baza al Actului este acela al “subsidiaritatii”. Aceasta inseamna ca nici o hotarare care trebuie luata la nivel inferior sa nu fie luata la nivelul guvernului european. Conform acestuia, rolul Uniunii ar trebui sa se limiteze la acele domenii in care hotararea trebuie luata in mod obiectiv. Toate deciziile care pot fi luate la nivel national sau regional ar trebui sa fie de competenta statelor membre.
Legile si regulamentele care asigura egalitatea de tratament se refera la un numar mare de domenii, incepand cu legea asupra companiilor, a libertatii de stabilire – permitand oamenilor de afaceri sa creeze intreprinderi proprii in alte state membre – si a armonizarii standardelor tehnice si sfarsind cu taxele, legislatia in domeniul transportului si recunoasterea reciproca a diplomelor.
Standardele de prelucrare, calitatea produselor si masurile de protectie pentru muncitori si consumatori , toate acestea au trebuit sa fie armonizate in vederea pre-venirii distorsionarii fluxurilor comerciale, iar pietele de capital au fost liberalizate.
La 1 ianuarie 1993 Comunitatea celor 346 de milioane de persoane a devenit cea mai mare piata unificata din lume .
Asadar Actul Unic European (AUE) relanseaza constructia europeana care are nevoie de un nou imbold, atat economic (desavarsirea Marii Piete Interne (MPI) punerea in practica a unei politici de cercetare si tehnologizare, intarirea SME – Sistemul Monetar European) cat si institutional (extinderea votului majoritatii calificate, largirea rolului Parlamentului de la Strasbourg , dezvoltarea unui spatiu social …).
Anii 1986 si 1987pot fi numiti anii primei reforme a dreptului comunitar originar, deoarece in 17.02.1986 a fost semnat „Actul Uni European” (AUE) care a intrat in vigoare din luna iulie 1987. Prin AUE prevederile tratatelor comunitare au fost extinse asupra unor noi domenii de activitate cum ar fi cercetarea sau protectia mediului inconjurator si se preconizeaza crearea unei „piete interne” pana la sfarsitul anului 1992.
Aceasta relansare a experientei comunitare a fost dorita de comisarii europeni, sub impulsul lui Jacques Delors, pentru a lupta impotriva “europenismului” dezvoltat dupa cel de-al doilea soc petrolier (1979) si dupa anii de “criza” sau de recesiune care au urmat. La originea acestui Act se afla aprobarea de catre sefii de stat si de guvern a unui ansamblu de masuri propuse in 1985 de Comisia de la Bruxelles, sub forma unei Carti albe .
Aceasta Carte alba poate fi considerata textul fondator al AUE si cuprinde aproape 300 de propuneri de directive, regulamente si activitati pe care statele membre sunt rugate sa le accepte pentru a putea finaliza Marea Piata Interna (MPI) la 31 decembrie 1993.
Actul unic, cuprinde trei puncte fundamentale :
primul, regasit la nivelul Consiliului, se refera la extinderea voturilor cu majoritatea calificata in patru domenii : MPU (Marea Piata Unica), cercetare tehnologica, coeziune economica si sociala, imbunatatirea conditiilor de munca;
al doilea se refera la extinderea activitatilor Parlamentului ; “procedura de cooperare” ii confera acestuia un rol mai important in procesul legislativ, cu un drept de veto pentru subiectele esentiale referitoare la viitorul Comunitatii (aderarea unor noi state, semnarea acordurilor internationale, definirea obiectivelor prioritare etc);
cel din urma se refera la problemele financiare, fiind prevazute si alte dispozitii referitoare la mediul inconjurator, cooperarea intre institutii, dezvoltarea tehnologica, educatie, politica externa etc.
|
