AGRARIANISMUL (ŢĂRĂNISMUL)
Tratat deseori în contextul conservatorismului, agrarianismul (taranismul) s-aafirmat ca ideologie în primele decenii ale secolului XX, vizând sustinerea intereselorproducatorilor agricoli si, în general, ale populatiei din mediul rural. Partideleagrariene ( 616g65g taranesti) au aparut mai întâi în Europa occidentala si în America de Nord;au cunoscut o înflorire efemera în Europa de Est, în perioada dintre cele doua razboaie mondiale; au constituit un fenomen politic durabil doar în tarile scandinave.
Agrarianismul este, în principal, produsul clivajului urban - rural care s-aamplificat la începutul secolului XX, mai ales pe temeiuri economice: producatorii dehrana vor un profit cât mai mare din munca lor, iar consumatorii vor sa aiba produsealimentare cât mai ieftine.
În tarile occidentale, initiativa de a forma partide agrariene a apartinut, de regula,unor asociatii de fermieri nemultumiti de modul în care interesele lor erausustinute de partidele liberale sau conservatoare, ce aveau o conducerepredominant urbana. Pe de o parte, aceste partide apara proprietatea privata; pe dealta parte, cer asistenta guvernamentala pentru agricultura.
În tarile Europei de Est, mai putin dezvoltate, partidele agrariene au aparut înconditiile în care, independenta nationala fiind recent obtinuta, problemaproprietatii asupra pamântului a fost tocmai rezolvata. Totodata, extindereadreptului de vot a permis manifestarea politica a taranimii. Numite, de regulapartide "taranesti", acestea au dat ideologiilor lor o coloratura morala, urmarind saapere mica gospodarie taraneasca de efectele negative ale economiei de piata. ÎnRomânia, de pilda, Virgil Madgearu, principalul teoretician al taranismului, asustinut ideea "statului taranesc" (agrar), ca forma de guvernare preponderentdirijista a unui popor alcatuit în majoritate din tarani cu gospodarii individuale; asustinut cooperatia ca solutie pentru modernizarea agriculturii, dar în conditiilepastrarii proprietatii private asupra pamântului.
Partidele agrariene sunt amplasate, de regula, în zona centrului, fiind dispuse sarealizeze aliante atât cu partidele de dreapta cât si cu cele de stânga. Nu acorda oimportanta prea mare dimensiunii ideologice, ci au un caracter pragmatic, vizândprioritar sustinerea intereselor unei categorii profesionale.
În conditiile în careurbanizarea a progresat, iar agricultura angajeaza tot mai putini oameni, partideleagrariene se confrunta cu serioase probleme, ce afecteaza însasi ratiunea lor de a fi.Cele care vor sa evite declinul sunt nevoite sa-si largeasca adresabilitatea electorala,sa-si modifice programele, astfel încât sa realizeze deschidere spre alte forte politice,manifestând disponibilitate pentru diferite formule de colaborare.
Bibliografie
1.V. Madgearu, "Doctrina taranista", în Petre Dan (ed.), Doctrinele partidelor politice, Bucuresti, Ed. "Garamond", 1995, pp. 91-123.
2.Liviu Petru Zapârtan, Doctrine politice, Iasi, Editura Fundatiei "Chemarea", 1994, pp. 207-212.
Test de autoevaluare:
1. Care dintre enunturile de mai jos sunt corecte?
a. Partidele agrariene sunt forte politice de referinta în lumea occidentala.
b. Partidele taranesti cunosc o puternica revigorare în Europa Centrala si de
Est, dupa 1989.
c. Partidele agrariene sunt situate în zona stângii politice.
2. De ce s-au dezvoltat partidele agrariene (taranesti) în primele decenii ale secolului
XX?
|
