ATRIBUŢII ĪN MATERIE DE RELAŢII EXTERNE
Tratatele initiale s-au marginit sǎ prevada Parlamentului numai o interventie pentru acordurile de asociere sub forma unei consultarii posterioare semnarii de catre Consiliul de Ministri. Ulterior, Adunarea a obtinut dreptul de a fi informatǎ pe tot parcursul procesului diplomati 616q1618g c atāt īn ceea ce priveste acordurile de asociere, cāt si cu privire la acordurile sociale sau economice īncheiate cu tǎri terte.
Conform procedurii denumite Luns Westerterp, dupa numele presedintelui de Consiliu care a adoptat-o, Parlamentul primeste cu titlu neoficial o informare asupra acordurilor avute īn vedere si astfel poate sǎ treaca la o prima dezbatere in sedinta plenarǎ, chiar mai īnainte de īnceperea negocierilor.
Comisiile parlamentare sunt mai apoi informate de Comisie pe tot parcursul negocierilor, iar īnaintea semnarii acordului, un reprezentant al Consiliului prezinta īn Parlamentul rezultatul acestora.36
Dupa semnare, dar īnainte de adoptare, Parlamentul este informat in plenul sǎu cu privintǎ la importanta acordurilor comerciale si este consultat de o maniera formalǎ cu privire la adoptarea acordurilor economice si de asociere.
Actul Unic European a dat Parlamentului un veritabil drept de veto pentru acordurile de asociere care se materializeaza prin procedura avizului conform cu majoritatea absolutǎ a parlamentarilor.
Tratatul asupra Uniunii Europene a extins rolul Parlamentului īn ceea ce priveste adoptarea acordurilor externe.
Īn mod exceptional anumite acorduri sunt supuse īnaintea adoptarii lor de catre Consiliu, avizului Parlamentului conform cu majoritatea absolutǎ din voturile exprimate la acea datǎ. Īn categoria mentionatǎ intrǎ acordurile de asociere prevazute in articolul 238 C.E., precum si alte acorduri care creeaza un cadru institutional specific, organizānd proceduri de cooperare, acorduri cu implicatii bugetare importante pentru comunitate, si acorduri implicānd o modificare a unui act adoptat potrivit procedurii de codecizie.
Īn principiu, celelalte acorduri fac obiectul unei consultari obligatorii, adica Consiliul nu le poate adopta fǎrǎ sa fi obtinut avizul prealabil a Parlamentului.
Numai acordurile comerciale bazate pe articolul 113 C.E. - care, de altfel, sunt cele mai numeroase, dar adesea de importantǎ minorǎ - sunt scutite de orice aviz prealabil din partea Parlamentului.
Presedintii Parlamentului European joacǎ un rol direct īn orientarile de politicǎ externa ale Comunitǎtii, rol pe care īl īmpart in fond cu presedintele Comisiei sau cu cel al Consiliului. Acest rol al presedintelui este prelungit printr-un sistem de Delegatii interparlamentare care īntretin relatii de lucru intense cu circa 20 de Adunari Parlamentare, de la Washington si Otawa la Beijing si Tokyo, participānd astfel la informarea, sustinerea si controlul democratic necesar politicii de relatii externe a Comunitǎtii.
Ţelul cooperarii politice europene, care a demarat la īnceputul anilor '70, era sǎ depǎseasca un cadru economic si social stabilit de tratatele comunitare, si sǎ ajunga la o strategie comuna originalǎ Statelor Membre īn domeniul politicii externe. Tratatul Uniunii Europene recunoaste nevoia de a īncorpora īn politica externa o dimensiune de securitate comunǎ. Aceasta cooperare se extinde īn principiu īn toate domeniile de politicǎ internationalǎ īn care implicǎ interesele Uniunii Europene, ea reprezentānd o prelungire fireascǎ a activitatii Comunitǎtii.
Importanta extraordinara pe care Parlamentul o acordǎ politicii externe si de securitate comunǎ este reflectatǎ īn dezbaterile sale, īn special īn cele care au loc īn Comisia pentru Politicǎ Externa, Drepturile Omului, Securitate Comuna si Politici de Aparare.
Presedentia Consiliului European consultǎ Parlamentul European asupra principalelor aspecte de politica externa si securitate, si asigura luarea īn considerare a punctelor de vedere ale Parlamentului. Parlamentul este informat īn mod regulat de presedentie si de Comisia Europeanǎ despre dezvoltarea strategiilor de politicǎ externa si de securitate. Tratatul de la Amsterdam a creat biroul Reprezentantului pentru politica externǎ si de securitate comunǎ. Primul detinator al acestei functii este Xavier Solana, care a fost numit de Consiliul European de la Cologne īn iunie 1999.37
|
