ATRIBUŢIILE PARLAMENTULUI EUROPEAN
Parlamentul European este institutia comunitara care a cunoscut modificari substantiale pe parcursul perioadei constructiei comunitare, în privinta extinderii atributiilor sale.
Tratatele constitutive ale Comunitatilor europene au încredintat Parlamentului doar atributii de control conform art. 20- Tratatul CECO s 14214v212o i atributii de deliberare si control conform art.137- Tratatul CEE si art. 107-Tratatul CEEA.
Asa cum s-a apreciat în literatura de specialitate, în afara exercitarii atributiilor de control, Parlamentul European era un organ cu caracter preponderent consultativ.Începând din 1970, printr-o serie de tratate si acte succesive s-a înregistrat o crestere a rolului Parlamentului în mai multe domenii: în domeniul bugetar, în domeniul controlului politic si în domeniul normativ.
Un prim tratat în acest sens este Tratatul de la Luxemburg din 22 aprilie 1970 referitor la modificarea regimului financiar comunitar, prin care i s-au acordat Parlamentului posibilitatea de a propune modificari la proiectul de buget stabilit de Consiliu precum si de a dispune în privinta cheltuielilor considerate neobligatorii.
Printr-un alt tratat, respectiv Tratatul de la Bruxelles din 22 iunie 1975,Parlamentul dobândeste pentru prima oara un veritabil drept de a respinge în bloc bugetul, precum si dreptul de a da sau nu descarcare Comisiei cu privire la executia bugetara.
Mai mult, prin actul de la Bruxelles din 20 septembrie 1976 Parlamentul European dobândeste o noua legitimitate, care a deschis calea cresterii atributiilor sale.20
Actul Unic European întregeste o prima etapa în sporirea atributiilor Parlamentului European, introducând doua proceduri de esenta si anume:
a) procedura cooperarii- prin care Parlamentul European participa la procesul decizional alaturi de Consiliu;
b) procedura avizului conform cu privire la acordurile de aderare si de asociere.
Desi puterile Parlamentului European au cunoscut progrese , nu numai cantitative, în mod deosebit în privinta atributiilor bugetare si de control, Parlamentul a reclamat o reala participare în cadrul procesului legislativ comunitar, argumentând aceasta prin necesitatea unui control democratic la nivel comunitar. Tratatul de la Maastricht a marcat o etapa noua în procesul de reechilibrare a puterilor legislative la nivel comunitar. Prin reglementarile sale, cele doua proceduri instituite prin Actul Unic European, se extind la noi domenii comunitare si se instituie o noua procedura de "codecizie"- care a marcat o crestere a puterilor parlamentului în elaborarea deciziilor.
În sfârsit, rolul Tratatului de la Amsterdam a fost de natura a consolida pozitia Parlamentului în cadrul sistemului institutional comunitar; prin extinderea procedurii codeciziei la noi domenii, fiind substantial simplificata fata de procedura greoaie prevazuta initial prin Tratatul de la Maastricht.
Pe lânga Cresterea competentelor Parlamentului în procesul decizional comunitar s-a constatat si o extindere a atributiilor de control ale acestuia prin care are posibilitatea sa participe activ la viata comunitara, intervenind direct între cetatean si institutiile comunitare.
Art. 137 - Tratatul CE (modificat prin Tratatul de la Maastricht) prevede în noua formulare ca Parlamentul European exercita puterile ce îi sunt atribuite prin tratat (aceasta reglementare corespunzând realitatii componentelor Parlamentului)
Conform modificarilor si completarilor succesive aduse prin tratatele comunitare, atributiile Parlamentului European ar putea fi grupate în: atributii normative, atributii de control, atributii în domeniul adoptarii bugetului si atributiile în materie de relatii externe.
|
