Activitatea de asigurare si reasigurare, în contextul aderarii Romaniei la UE.
Necesitatea, conditiile aparitiei si evolutiei asigurarilor pe plan mondial si în România
Necesitatea aparitiei activitatii de asigurare este legata de existenta unor posibile evenimente, care reprezinta un pericol pt integritatea bunurilor materiale sau pt viata oamenilor: calamitati, accidente, incidente.
În fata acestor pericole nevoia oamenilor de a se proteja a condus la solidarizarea acestuia în procesul de prevenire a efectelor evenimentelor (riscurile din asigurari). De-a lungul timpului societatea a încercat sa gaseasca mijloace eficiente de prevenire si limitare a consecintelor acestor evenimente, însa experienta ne arata ca desfasurarea lor nu poate fi în totalitate prevazuta sau stopata. Prin urmare a aparut imperativul adoptarii unor masuri de protectie pt acoperirea pagubelor materiale sau pt asigurarea unor conditii de trai decente persoanelor care si-au pierdut capacitatea de munca prin aparitia unor invaliditati. Au aparut astfel 2 modalitati:
a) solidarizarea în fata evenimentelor ce apar în viata unei comunitati si se bazeaza pe contributia fiecarui individ cu sume mici, sub forma unor cotizatii în vederea crearii unui fond banesc utilizat la ajutorarea acelor indivizi care au suferit prejudicii generate de evenimentele care au motivat unirea comunitatii; principiile comunitatii de risc si mutualitatii au reprezentat atat baza conceptului de solidaritate, cât si a celui de asigurare.
b) asigurarea - care apare ca un sistem de relatii economice care implica aportul unui mare numar de persoane fizice si juridice în constituirea unui fond banesc, în conditiile în care fiind amenintate de pericole, persoanele concep si recunosc oportunitatea prevenirii si înlaturarea pe baza mutualitatii a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure. Oamenii s-au unit din cele mai vechi timpuri pentru a face fata consecintelor accidentelor.
Astfel, comerciantii din Antichitate practicau forme de protectie în vederea acoperirii pagubelor produse pe perioada transportului marfurilor. De exemplu: în legislatia maritima a Rodhosului se prevedea ca pierderile produse prin aruncarea peste bord a unei parti din bunui pt a se putea salva restul încarcaturii, sa fie suportate de toti propietarii de marfuri încarcate la bord; principiul acesta, al avariei comune este pastrat pana in zilele nostre. si în Roma Antica existau asociatii bazate pe solidaritate care intervineau cu resurse financiare reparatorii, dupa producerea pagubelor.
Apoi, apar elementele unui contract incipient de asigurare, sub forma unui cotract de împrumut, în care suma creditata garanta un transport de marfuri la mare distanta; în cazul în care acestea nu ajungeau la destinatie, creditorul pierdea suma împrumutata. Acest contract se extinde treptat, fiind valabil si existând chiar si în Evul Mediu Timpuriu.
În transportul maritim negustorii aveau nevoie de credite pe care le contractau de la zarafi. Daca nava naufragia, bancherul pierdea suma împrumutata, iar în caz de reusita creditul era rambursat cu o dobânda corespunzatoare riscului asumat.
Datorita abuzurilor care erau generate de practica dobânzii excesive si datorita implicarii Bisericii, din 1237 acest împrumut a fost interzis.
In aceste conditii s-a inventat un alt sistem de protectie din care au luat nastere asigurarile maritime. Asociatiile de comercianti garantau în caz de pierdere valoarea navei si a încarcaturii acesteia în schimbul platii anticipate a unor sume de catre comercianti; înscrisul contractului purta denumirea de polita (dovada).
Mai târziu au aparut primele forme de asigurari de viata (sec 15-16 Hand in Hand, la Londra) si apoi cele de incendii (sec 17)- aceasta ca urmare a izbucnirii unor incendii devastatoare cum ar fi cele dein 1666 si din 1683, cand aproximativ trei sferturi din Londra au ars- prima societate de acest fel a fost Fire Insurance Company ( infiintata la Londra în 1696).
Asigurarile de accidente s-au dezvoltat în sec 19, pe continentul american(SUA).
In forma lor moderna asigurarile s-au nascut odata cu aparitia primelor legi ale calculelor actuariale (Legea numerelor mari a lui Pascal). In virtutea acestor noutati s-a putut elabora si primul tabel de mortalitate, care ajuta esential în calculul primelor si sumelor asigurate diferentiate, la asigurarile de viata.
În 1750 a aparut primul tratat de actuariat al lui Richard Pride, astfel ca în 1762 a fost posibil sa apara prima societate de asigurari ce practica sume diferentiate de asigurare în functie de vârsta asiguratilor.
In sec 19 asigurarile cunosc o dezvoltare din plin, ca urmare a cresterii ec, a ridicarii nivelului de trai, a extinderii salarizarii, a cresterii valorii bunurilor, a amplificarii si diversificarii riscurilor. Cantitativ asigurarile s-au dezvoltat prin cresterea nr de societati de asigurari, iar dezvoltarea structurala s-a manifestat prin diversificarea si modificarea ponderilor diferitelor forme de asigurari. Astfel au aparut noi forme de asigurari cu evolutii extrem de rapide: asig de autovehicule dupa I Razboi Mondial, care detin la ora actuala unul din primele locuri din ansamblul activitatilor de asigurare; se practica asig de masini si instalatii pt firme, cinematografe, filme, asigurari de credite pt riscuri financiare, riscuri politice, asig de nave cosmice, s.a.m.d.
Acest fenomen se manifesta si în sfera asigurarilor de viata si de accidente, aparând pe langa cele clasice si asigurarile de sanatate, natalitate, nuptialitate.
In planul general de dezvoltare al sectorului serviciilor, ritmul anual al activitatilor de asigurare a devansat în unele perioade dupa cel de- al 2- lea Razboi Mondial, ritmul cresterii PIB-ului si al cresterii venitului national, astfel încât a crescut cota de participare a asigurarilor la cresterea celor doi indicatori.
Forme incipiente de asigurari au aparut pt prima data în România pe fondul inexistentei la nivelul secolului 15 a mijloacelor de conservare a carnii. Prima organizatie de mutualitate si întrajutorare a aparut în breslele transilvanene în sec 15; se practicau asigurari de deces si pt incendii. Din sumele constituite din cotizatiile membrilor se acopereau cheltuielile de înmormântare, sau se acordau despagubiri în caz de incendiu. Asemenea tipuri de asociatii si-au continuat existenta multe secole, dovedindu-se avantajoase (datorita cheltuielilor de functionare scazute si formalitatii de înscriere simple).
In 1844 la Brasov a aparut prima organizatie de asigurari specializata, constituindu-se pe lânga asociatiile meseriasilor, si care purta denumirea de Institutul General de Pensii. Acesta era organizat pe baze mutuale, membrii sai având dubla calitate: asigurat si asigurator. Pe baza cotizatiilor (a primelor de asigurare) depuse de-a lungul anilor, membrii IGP beneficiau de pensii dupa încetarea activitatii. IGP a functionat pâna în 1921, când a falimentat.
De la jumatatea secolului 19 si pâna la I Razboi Mondial si-au facut aparitia si alte societati de asigurari: Transilvania, România,Sun, Adriatica, etc.
Activitatile de asigurare s-au dezvoltat si în perioada interbelica, cea mai mare pondere detinând-o asigurarile de viata, chiar daca la acea vreme gradul de cuprindere în asigurare ere foarte redus.
Institutiile de asigurari ce au functionat în România pâna în 1948 pot fi grupate în 4 categorii :
a) Regia Autonoma de Asigurari de Stat care asigura monopolul statului în cazul anumitor tipuri de asigurari
b) institutii ce asigurau bunuri publice provenite dintr-o anumita activitate (în armata - exista o institutie unica ce asigura caii Armatei)
c) societati de asigurari propriu-zise cu capital privat- acestea erau prezente în nr mare. In 1936 existau si functionau 23 de societati pe piata româneasca, societati ce aveau sucursale în întreaga tara (Phoenix, Berlin, Victoria, Nationala).
d) societati de asigurari mutuale pt asigurarea animalelor.
Dupa 1948 soc de asigurari au mai continuat sa functioneze, însa pentru putin timp, pt ca mai apoi sa fie lichidate. Activitatea acestora a fost înlocuita cu cea a societatii sovieto-române, numita Sov-Rom Asigurari, care practica numai asigurari facultative.
In 1952 se înfiinteaza Administratia Asigurarilor de Stat (ADAS) care introduce asigurarile prin efectul legii, vand la baza principiul obligativitatii.
In 1953 ADAS preia si asigurarile contractuale ( facultative) ale Sov-Rom Asigurari, aceasta din urma desfiintându-se.
In perioada 1953 - 1990, ADAS-ul a reprezentat singura institutie de asigurari din România, statul detinând monopolul.
1.2. Locul fondurilor de asigurare în sistemul din Rom si al asigurarilor practicate de societatile specializate în sistemul general de protectie al populatiei
Datorita faptului ca momentul producerii unor calamitati sau al unor accidente nu poate fi cunoscut cu exactitate, trebuie sa existe la dispozitia societatilor de asigurari anumite fonduri cu caracter de rezerva, prin care sa poata fi acoperite pagubele provocate de aceste riscuri.
Sub denumitea de rezerva sunt cuprinse mai multe categorii de fonduri care reflecta mai multe categorii de protectie si care alcatuiesc sistemul rezervelor din Romania:
A - Fondul Financiar de Rezerva
B - Fondul de Rezerva si Asigurari Centralizate
C - Fondul de asigurari propriu-zise
A. Fondul Financiar de Rezerva se constituie in mod distinct, individual si descentralizat pt limitarea consecintelor calamitatilor naturale, a accidentelor.
Avantaje: acoperirea imediata a pagubelor.
Dezavantaje: acoperirea pagubelor doar partial, deoarece crearea unui fond de protectie la un nivel egal sau apropiat de valoarea pagubelor ce pot aparea la activele fixe si circulante, ar reprezenta o imobilizare foarte mare, capabila sa influenteze negativ mersul economic, si al reproductiei in general.
Auto-asigurarea nu este in general utilizata, mai ales in conditiile ec de piata, pt ca practicarea ei ar putea conduce la cheltuieli mult mai mari decat cele efectuate de o societate de asigurari pt ca:
- pt a putea fi utilizat imediat acest fond trebuie sa aiba un grad ridicat de lichiditate, acesta insemnand ca suma alocata fondului de asigurare sa fie plasata pe piata de capital pe termen scurt in conditii de dobanda fixa si scazuta;
- profitul utilizat pt constituirea unui fond de rezerva cu scop de auto protectie este supus impozitarii, in timp ce primele de asigurare sunt considerate a fi deductibile din veniturile realizate.
B. Fondul de rezerva- constituirea are loc din sursele centrale ale societatii prin bugetul de stat si local. Acesta era in general utilizat în trecut pt acoperirea pagubelor datorate calamitatilor, accidentelor. Finantarile din acest fond privesc actiunile de natura celor care nu au putut fi prognozate la momentul initial. Acest mod de constituire prezinta avantajul ca realizeaza in mai mare masura acoperirea unor pagube cu resurse banesti totale mai mici decat suma unor fonduri descentralizate. Acest fond se constituie sub forma materiala si valorica si se alcatuie din:
- rezerve materiale centralizate la dispozitia statului, folosite cu ocazia producerii unor calamitati sau pt acoperirea unor necesitati neprevazute;
- Fondul de rezerva bugetar - local sau central care folosea atat la realizarea reproductiei simple cat si la realizarea reproductiei pe scara larga, ponderea acestui fond fiind de circa 15-20% din totalul cheltuielilor bugetare.
Dupa 1990 rezerva bugetara din bugetul statului era administrate de Guvern, iar cea din bugetele locale de consiliile judetene. In present, alaturi de acest fond este prevazut si un Fond de interventie pt inlaturarea consecintelor naturale, si un Fond pentru protectia victimelor strazii ( constituit din contributia tuturor asiguratorilor acreditati sa incheie asigurari RCA, si administrat de BAAR- Biroul Asiguratorilor Auto din Romania).
C. Fondul de rezerva propriu-zis care se constituie la dispozitia unor societati de asigurari specializate, in mod descentralizat, prin contributii de la asigurati, si se utilizeaza de catre societatile de asigurari pt acoperirea pagubelor produse asiguratilor de aparitia evenimentelor asigurate.
La baza constituirii fondurilor de asigurare sta principiul mutualitatii, in sensul ca primele de asigurare varsate de toti asiguratii sunt utilizate numai la acoperirea cazurilor efective de paguba - incendiu, calamitate.
Trasaturi distincte ale fondului de asigurari:
- se constituie si se utilizeaza numai in forma baneasca;
- fondul de asigurari propriu-zise se formeaza prin contributia asiguratilor pe principiul mutualitatii, in timp ce celelalte se constituie prin prelevari de profit sau pe cale bugetara;
- fondul de asigurari propriu-zise are o destinatie speciala, respectiv refacerea unor bunuri distruse si despagubirea unor anumite persoane.
1.3 Asigurarile si reasigurarile în contextul perioadei postdecembriste( 1990- 2007)
In cadrul transformariilor antrenate de procesul general al trecerii la economia de piata, activitatea de asigurari si reasigurari a încetat sa mai fie monopol de stat. Adaptarea la noile conditii în activitatea de asigurare prezinta o serie de dificultati, chiar daca în România institutiile de asigurare sunt prezente de peste 1 secol.
Ponderea în PIB si gradul de patrundere în ansamblul activitatii economice se prezinta în România mult sub nivelul asigurarilor în tarile dezvoltate, gradul de patrundere al asigurarilor românesti fiind de 10 ori mai mic decat media în tarile comunitare.
Aceasta discrepanta se datoreaza si faptului ca în tarile dezvoltate a existat timp îndelungat si fara întrerupere o activitate concurentiala si performanta a asociatiilor de asigurari mutuale, ceea ce a permis o dezvoltare cantitativa si o diversificare a serviciilor de asigurare oferite, asigurându-se la un nivel ridicat de protectie a asiguratilor.
Asupra dezvoltarii asigurarilor pâna la un astfel de nivel si în România au o influenta negativa o serie de factori generali si specifici.
Pâna în 1990, economia fiind preponderenta de stat, pierderile datorate calamitatilor si accidentelor se acopereau din fondurile de rezerva centralizate, nefiind implicati în raporturi de asigurare despagubitii, si deci fara ca acestia sa deprinda obisnuinta de a plati prime de asigurare. De aceea patrunderea si dezvoltarea asigurarilor printre agentii economici privati si de stat este dificila.
Totodata prin detinerea monopolului asigurarilor de catre ADAS în general asiguratii traiau cu impresia ca platesc "taxe" catre stat si nicidecum prime de asigurare pt transferul riscului, deoarece în majoritatea dosarelor de dauna clientii nu erau despagubiti. In plus, un factor specific este si acela al nedefinirii unui cadru normativ propice pt activitatea de asigurare, o perioada lunga de timp.
Totusi alaturi de cele 3 societati cu capital integral de stat înfiintate în 1991, în perioada 1991-2007 au functionat peste 100 de societati de asigurari si agentii de intermediere cu capital privat, care ofera o diversitate de conditii si forme de asigurare (posibile prin hotarârea de Guvern 1279/1990)
S-au creeat conditii pt o concurenta loiala în asigurari, primii având beneficii chiar asiguratii. In present activitatea de pe piata asigurarilor este reglementata prin urmatoarele legi si acte normative mai importante:
1. Legea nr 136/1995 privind asigurarea si reasigurarea din România
2. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurari si supravegherea asigurarilor
3. Legea nr. 76/2003 privind modificarile si completarea legii 32/2000
4. Legea nr. 172/2004 pt modificarea si completarea legii 136/1995
5. Legea nr 212/2004 privind asigurarile private de sanatate
Fara îndoiala însa, cel mai mare merit în reglementarile aduse pe piata asigurarilor îl are Legea nr. 32/2000. Pe lânga o serie de clasificari stricte privind activitatea, autorizarea, penalitatile si procedura de ridicare a autorizarii de functionare, legea prevede si înfiintarea organismului de supraveghere denumit Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA)- acesta este împuternicit ca organ unic de autorizare, monitorizare si control al asigurarilor sau intermediarilor acestora.
Independenta politicii a acestui organism este garantata, dupa cum au cerut negocierile cu UE, de faptul ca membrii Comisiei sunt alesi de catre Parlament pt mandate de 5 ani pt fiecare din cei 7 membri, cu posibilitatea realegerii acestora.
Prevederile Legii nr 32/2000 privesc si modificarile capitalului social subscris varsat minim (de la 1 aprilie 2001), astfel ca s-a ajuns la micsorarea nr de societati de asigurari, nu toate putând sa se alinieze la noile conditii de capital, în 2006 numarând 36 de societati de asigurari ramase pe piata româneasca.
Garantiile privind achitarea obligatiilor de plata fata de clienti, controlul modalitatii de investire a lichiditatilor asigurarilor, procedura mai greoaie de acreditare a asiguratorilor, toate aceste elemente sunt menite sa creeze un mediu stabil pt interesele asiguratilor ale ec în general. Din cele 31 de capitole cuprinse de negocierile privind acquis-area (acceptarea in totalitate a actelor si normelor proprii UE) referitoare la problema de mediu, problema de cercetare, agricultura, ec, politici fiscale, monetare, sociale, avem si un capitol destinat liberei circulatii a serviciilor, deci si a asigurarilor.
Privind acest capitol (3), România s-a conformat în proportie de cca 80%; s-a cerut o amânare pt: problema unificarii politei RCA cu cea de Carte Verde (începând cu 1 ianuarie 2007), pt majorarea sumelor asigurate maxime pâna la nivelul celor din UE, si pt cerinta comunitarilor privind practicarea fiecarei forme distincte de asigurari de catre societatile strict specializate. Pentru toate acestea, România a cerut o amânare a termenului pâna în 2012.
Forma de societate cea mai potrivita mediului de afaceri românesc este societatea pe actiuni; de aceea legislatia româna permite organizarea asiguratorilor numai sub forma societatilor pe actiuni în vederea protejarii intereselor asiguratilor.
|
