A fost semnat la 17 februarie 1986 de catre 9 state si la 28 februarie 1986 de catre Grecia, Italia si Danemarca, iar la 1 iulie 1987 a intrat in vigoare. In preambul, el se refera la transformarea relatiilor statelor membre intr-o Uniune Europeana.
Titlul I cuprinde dispozitii comune Comunitatilor Europene si cooperarii
politice Titlul II : aduce cateva
modificari tratatelor constitutive ale CE Titlul III: se refera
la cooperarea politica europeana in contextul constructiei comunitare, iar
Titlul IV contine dispozitii generale si finale Obiectivul pricipal l-a constituit definitivar 232d35c ea Pietei
Interne, care potrivit art.7 trebuie sa fie "un
spatiu fara frontiere interioare, in care libera circulatie a marfurilor,
persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata potrivit dispozitiilor
prezentului tratat." Printr-un articol special, s-a institutionalizat
Consiliul European care, pana la acel moment, functiona pe baza hotararii luate
in octombrie 1974 la Paris de catre sefii de state si guverne. Actul Unic a
stabilit data de 31 decembrie 1998 pana la care trebuia definitivata Piata
Interna, scop in care au fost conferite competente noi institutiilor comunitare
in domeniile:
a) politica sociala b) apararea mediului inconjurator si cercetare;
c) politica economica si sistem monetar; d) asigurarea coeziuniii economice si sociale pentru
reducerea decalajelor intre diferitele regiuni ale statelor member.
De ce Act Unic
Textul reuneste intr-un act dispozitiile referitoare la reforma
institutiilor europene si largirea domeniilor competentelor comunitare, cat si
cele referitoare la cooperarea in domeniul politicii externe. Actul Unic are meritul ca, pentru prima data intr-un tratat
international ratificat, este mentionata UE ca obiectiv al statelor
participante, pe care tratatul de la
TRATATUL DE LA
Tratatul privind Uniunea Europeana, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht si intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 se plaseaza dincolo de obiectivul economic initial al Comunitatii (realizarea unei piete
comune). Tratatul marcheaza astfel trecerea la o noua etapa în procesul de creare a unei "uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei".
Tratatul a instituit o Uniune Europeana formata din cele 12 state membre ale Comunitatilor Europene:Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda,Portugalia si Spania, la care au aderat apoi înca 15 state (în 1995: Austria, Finlanda si Suedia, în 2004 Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria, în 2007: Bulgaria si România).
Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeana are la baza trei piloni:
Pilonul I: Comunitatile Europene, înglobând cele trei comunitati existente: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) si Comunitatea Economica Europeana (CEE), a carei denumire este schimbata în Comunitatea Europeana;
Pilonul II: Politica externa si de securitate comuna
Pilonul III: Cooperarea în domeniul Justitiei si al afacerilor interne.
Nivelurile de cooperare sunt diferite. Daca în primul pilon, institutiile jucau un rol important în luarea deciziilor, în foarte multe domenii fiind luate prin majoritate calificata, în cadrul pilonilor al doilea si al treilea, cooperarea instaurata este de tip interguvernamental, rolul institutiilor UE ramânând limitat.
STRUCTURA TRATATULUI
Documentul include un preambul, urmat de sapte titluri:
Titlul I: include prevederi comune referitoare la Comunitati, politica externa si de securitate comuna si cooperarea judiciara;
Titlul II: contine amendamente la Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene:
Titlul III :- amendamente la Tratatul CECO;
Titlul IV: - amendamente la Tratatul CEEA;
Titlul V: introduce prevederi referitoare la politica externa si de securitate comuna (PESC);
Titlul VI: include prevederi despre cooperarea în domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI);
Titlul VII :contine prevederi finale.
Prin Tratatul de la Maastricht, Comunitatea Europeana poate adopta actiuni în sase noi domenii:
- educatie si pregatire profesionala;
- cultura;
- tineret;
- protectia consumatorilor;
- retele transeuropene;
- politica industriala.
De asemenea, sunt extinse competentele comunitare în domeniul social. Protocolul social, cu toate ca nu a fost semnat de catre Marea Britanie, este anexat la Tratat. Astfel, Statele Membre (cu exceptia Marii Britanii)
au adoptat dispozitii comune privind promovarea ocuparii fortei de munca, îmbunatatirea conditiilor de munca si viata, protectie sociala, dialog social, dezvoltarea resurselor umane, combaterea excluderii pe piata
muncii
PREVEDERI INSTITUŢIONALE
Tratatul de la Maastricht extinde rolul Parlamentului European. Este creata o noua procedura decizionala:procedura de codecizie, în cadrul careia legatura dintre Parlamentul European si Consiliul de Ministri este
mai strânsa, iar raporturile între cele doua institutii mai echilibrate. De asemenea, Parlamentul European are un rol în procedura de confirmare a Comisiei Europene.Este recunoscut rolul partidelor politice europene în crearea unei constiinte europene si în exprimarea vointei politice a europenilor.
Durata mandatului Comisiei Europene a fost extinsa de la patru la cinci ani.
În cadrul Consiliului de Ministri, este extinsa folosirea votului în majoritate calificata la majoritatea deciziilor adoptate prin procedura de codecizie si la toate deciziile adoptate prin procedura de cooperare.
Recunoscând importanta dimensiunii regionale, Tratatul prevede înfiintarea Comitetului Regiunilor, organism consultativ format din reprezentanti ai autoritatilor regionale.
PRINCIPIUL SUBSIDIARITĂŢII
Prin Tratatul UE, principiul subsidiaritatii, aplicat anterior, conform Actului Unic European, politicii de mediu,devine regula generala. Conform acestui principiu, în domeniile care nu tin de competenta exclusiva a
Comunitatii, aceasta nu va întreprinde actiuni decât daca aceste actiuni sunt mai eficiente în atingerea obiectivelor decât actiunile întreprinse la nivel local, regional sau national.
O CETĂŢENIE EUROPEANĂ
Articolul 17 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana (fostul articol 8) stipuleaza ca este cetatean al Uniunii Europene orice persoana având nationalitatea unuia dintre Statele Membre, conform legilor în
vigoare în statul respectiv. Cetatenia europeana nu înlocuieste cetatenia nationala, ci vine în completarea acesteia, adaugând noi drepturi:
dreptul de libera circulatie si de stabilire în Statele Membre;
dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat tert (stat care nu este membru al Uniunii Europene) de protectie consulara din partea autoritatilor diplomatice ale unui alt Stat Membru, în cazul în care statul din care provine nu are reprezentanta diplomatica sau consulara în statul tert respectiv;
dreptul de a alege si de a fi ales în Parlamentul European si în cadrul alegerilor locale în statul de rezidenta;
dreptul de petitionare în Parlamentul European;
dreptul de a depune, la Ombudsmanul European, o reclamatie cu privire la functionarea defectuoasa a institutiilor comunitare.
O UNIUNE ECONOMICĂ sI MONETARĂ
Decizia de a crea o moneda unica la 1 ianuarie 1999 sub egida Bancii Centrale Europene, reprezinta obiectivul final al integrarii economice si monetare pe piata unica.
Tratatul de la Maastricht prevede crearea Uniunii economice si monetare în trei etape:
prima etapa - pâna la 31 decembrie 1993 - liberalizarea circulatiei capitalurilor;
etapa a doua - începând de la 1 ianuarie 1994 - o mai larga coordonare a politicilor economice, în scopul de a reduce inflatia, rata dobânzilor si fluctuatiile schimburilor valutare, precum si de a limita deficitele si datoria publica a statelor. Aceste criterii trebuie sa asigure convergenta economiilor statelor membre necesara trecerii la moneda unica. Trecerea este pregatita de Institutul Monetar European.
etapa a treia - crearea unei monede unice la 1 ianuarie 1999 si înfiintarea Bancii Centrale Europene.
POLITICA EXTERNĂ sI DE SECURITATE COMUNĂ
În baza mecanismului de cooperare politica stabilit prin Actul Unic European, al doilea pilon al Tratatului de la Maastricht instaureaza o politica externa si de securitate comuna care permite adoptarea unor actiuni comune în politica externa. Deciziile trebuie luate în unanimitate, iar masurile însotitoare prin vot în majoritate calificata.
În domeniul securitatii, Tratatul defineste o politica al carei obiectiv final este apararea comuna, cu sprijinul Uniunii Europei Occidentale (UEO).
Statele Membre pot totusi continua actiunea la nivel national, cu conditia ca aceasta sa nu contravina deciziilor luate în comun.
Doua tipuri de acte pot fi folosite în domeniul PESC: pozitii comune (Statele Membre sunt obligate sa aplice politici nationale conforme cu pozitia Uniunii referitor la un anumit aspect) si actiuni comune (activitati
operationale ale Statelor Membre).
JUSTIŢIE sI AFACERI INTERNE
Al treilea pilon a fost conceput pentru a facilita si a face mai sigura libera circulatie a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene. Deciziile sunt luate în unanimitate si fac referire la urmatoarele domenii:
- politica de azil;
- reguli de trecere a frontierei externe a Comunitatii si întarirea controlului;
- imigrarea;
- combaterea traficului de droguri;
- combaterea fraudei la nivel international;
- cooperarea judiciara în materie civila;
- cooperarea judiciara în materie penala;
- cooperarea vamala;
- cooperarea politieneasca.
Trei tipuri de acte pot fi adoptate în cadrul acestui pilon: pozitii comune (pozitia UE referitoare la anumite aspecte), actiuni comune (instrument care decide o actiune coordonata) si conventii (de exemplu, Europol a
fost înfiintat printr-o conventie, semnata în 1995).
|
