BAZELE CREĂRII COMUNITĂŢII EUROPENE.
La sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial populatia si teritoriul european erau ruinate economic si social, fapt ce a permis cu usurinta aplicarea ideilor de unitate europeana pentru depasirea situatiilor de criza generala. Relansarea acestor idei s-a materializat prin declaratia lui Winston Churchill Leona 454c24e rd Spencer, din 19 septembrie 1946, de la Universitatea din Zurich, prin care propunea o Uniune a Statelor Europene: "Trebuie sa respectam o familie europeana într-un cadru regional care se va numi, poate, Statele Unite ale Europei si primul pas politic va fi acela de a constitui un Consiliu al Europer". Aceasta initiativa a determinat formarea unor grupuri si miscari de transmitere a ideii de unitate europeana, cum ar fi:
Uniunea Europeana a Federalistilor, Uniunea Parlamentara Europeana, Miscarea Liberala pentru Europa Unita, Miscarea Socialista pentru Statele Unite Europene si Noile Echipe Internationale.
Prima actiune a declansat-o Uniunea Europeana a Federalistilor împreuna cu Uniunea Parlamentara Europeana care a organizat între 27-31 august 1947 Congresul de la Montreaux, sustinând ideea federalista. Apoi, Miscarea Liberala pentru Europa Unita a initiat în decembrie 1947 crearea Comitetului International de Coordonare a Miscarilor pentru Unitate Europeana, sustinând ideea unionista. Acest Comitet a organizat între 7-10 mai 1948 Congresul Europei de la Haga (a reunit peste 800 de personalitati) unde s-a înfiintat Miscarea Europeana care a stat la originea crearii Centrului European de Cultura si a Consiliului Europei, institutii care au pus primele baze ale formarii comunitatilor europene. Miscare Europeana a avut un rol de coordonare si reunire a celorlalte miscari europene pentru impulsionarea ideii de unitate europeana asupra guvernelor si parlamentelor nationale. Aceasta miscare avea ca presedinti de onoare pe Winston Churchill, Alcide De Gasperi, Coudenhove-Kalergi, Paul Henri Spaak , Konrad Adenauer si Robert Schurnman si se coordona prin Congres si Consiliu international format din reprezentantii consiliilor nationale.
Urmarile negative ale razboiului în planul existentei economice si sociale a statelor occidentale europene si actiune a pozitiva a miscarilor europene au contribuit la formarea unor organizatii internationale care au întarit baza formarii comunitatilor europene. Prima actiune de unitate europeana a avut caracter militar, defensiv, ce a constat în înfiintarea Organizatiei militare europene prin Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948 la care au aderat Franta, Anglia, Belgia, Olanda si Luxemburg, iar în 1949 aceste state au devenit si membre ale Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord constituita prin Tratatul de la Washington. A doua actiune de unitate europeana a constat în înfiintarea Organizatiei Europene de Cooperare Economica (denumita ulterior Organizatia de Cooperare si de Dezvoltare Economica) prin Tratatul de la Paris din 16 aprilie 1948 pentru dirijarea ajutorului comun, oferit de catre SUA prin Planul Marshall, statelor occidentale europene distruse în urma celui de al doilea razboi mondial. Prin aceasta organizatie s-a realizat o cooperare regionala ce a vizat obiectivele economice de refacere a capacitatilor economice si tehnice pentru cresterea rapida a productivitatii si nivelului de viata a populatiei europene. Aceasta cooperare regionala a creat pe parcurs aparitia unei piete comune, care la început a fost împiedicata de existenta frontierelor dintre state si a regulilor monetare, fiscale si economice. A treia actiune de unitate europeana, cu caracter politic, s-a materializat prin înfiintarea în 1949 a Consiliului Europei. Acesta a propus spre semnare Conventia europeana a drepturilor omului care are la baza DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILE OMULUI adoptata la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite ce a reluat principiile enuntate cu doua secole în urma de Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului din 1789. Conventia Europeana a Drepturilor Omului reprezinta un pas spre respectarea "promovarii idealurilor si principiilor ce alcatuiesc patrimoniul comun" al popoarelor europene, surse ale libertatilor individuale, politice si ale preeminentei dreptului care "fundamenteaza orice democratie adevarata".
Primul om care a propus un proiect de Pact pentru Uniunea Statelor Europene a fost Michel Debre, în decembrie 1949, în cadrul Consiliului Europei, care prevedea un sistem de conducere si organizare "prezidential si respectiv federalist, având un arbitru ales pe cinci ani prin vot universal si comisari stabiliti de acesta, un Senat format din ministrii statelor membre, o Curte formata din judecatori si o Adunare Europeana formata din delegati national".
Propunerea lui Michel Debre a fost întarita la Paris prin declaratia de la 9 mai 1950 a ministrului de exteme francez Robert Schuman sustinut de Jean Monnet, care îsi exprima opinii patrunse de umanism si de realism prevestitor, astfel:
"Pacea mondiala nu va putea fi salvgardata fara initiative creatoare, la înaltimea pericolelor care ne ameninta.(...}Punând în comun câteva productii de baza si stabilind o noua Înalta Autoritate ale carei decizii vor fi obligatorii pentru Franta, Germania si tarile care vor adera la aceasta, vor fi realizate primele baze concrete pentru o federatie europeana indispensabila salvgardarii pacii. " (...)
Solidaritatea de productie (subînteleasa de carbune si de otel) va face de neconceput si imposibil, din punct de vedere material, razboiul dintre Franta si Germania. Aceasta initiativa, deschisa altor tari, va trebui sa fie baza unei comunitati mai largi si mai profunde.(...)
"Europa nu se va face dintr-odata, nici printr-o constructie de ansamblu: ea se va face prin realizari concrete, creând mai întâi solidaritate de fapt".
Efectiv, Europa nu s-a format dintr-odata, ci prin realizari progresive, fiind toate consacrate de semnarea unor tratat internationale si a unor acorduri interguvernamentale.
Actiuni incipiente de creare a procesului juridic comunitar si liberei circulatii a persoanelor, capitalurilor si serviciilor
Dupa aceasta declaratie a ministrului de externe francez Robert Schuman, au început negocierile între statele occidentale europene pentru crearea unui întreg proces comunitar economic pe baza acceptarii principiului renuntarii la unele prerogative ale suveranitatii din parte statelor membre prin înfiintarea primelor Comunitati europene.
De la 10 iunie 1950 si pâna la 18 aprilie 1951 s-au dus tratative la Paris între cele sase state europene (Franta, Germania de vest, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg) pentru înfiintarea unei comunitati supranationale care sa decida coordonarea si unirea pietelor nationale într-o piata unica economica în privinta folosirii si controlului în comun a resurselor miniere si metalurgice.
|
