Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CAMPANIILE ELECTORALE

Stiinte politice


CAMPANIILE ELECTORALE

Obiective, strategii si mijloace de desfãsurare a campaniilor electorale. Campaniile

electorale sau "functia" electoralã - activitãti politice inerente ori de câte ori se încheie un ciclu de



guvernare, o legislaturã, la termenele prevãzute de constitutie sau cu anticipatie -îsi pun

substantial amprenta asupra modului în care partidele "cuceresc" alegãtorii, preconditie a preluãrii

si exercitãrii puterii politice.

Studiul sistematic a1 comporta.mentului partidelor în vederea alegerilor si fatã de evolutiile -

naturale sau dirijate - ale atitudinilor cetãtenilor cu drept de vot a debutat, însã, la începutul

secolului al XX- lea, iar în anii imediat urmãtori celui de-a1 doilea rãzboi mondi-al s-a cristalizat

într-o disciplinã stiintificã, denurnitã initial geografie electoralã, iar ulterior sociologie

electoralã. Sociologia electoralã si-a deplasat treptat centrul de interes de la simpla descriere si

localizare a distributiilor si tendintelor politice ale corpului electoral spre anticiparea, cât mai

exactã, a optiunilor alegãtorilor cu prilejul fiecãrei consultãri si spre identificarea factorilor care le

determînã.

In perioadele electora1e, partidele îsji intensificã 1a. maxim activi- tatea si, printr-o gamã variatã

de mijloace, încearcã sã influenteze viata politicã, în general, ss comportamentul diverselor grupãri

ale populatiei, în special. Actul electoral - prin care un cetãtean voteazã în favoarea unui candidat

sau a unor candidati apartinând unuia sau unor partide anume - reprezintã un gest civic persona1.

Totusi, deplasarea spre cabina de vot si optiunea fiecãrui îndivid nu mai con-stituie decât într-o

mãsurã diminuatã rezultatul unor evaluãri ss decizii proprii, fiindcã alegãtorii suportã efectele

constante ale unor conditionãri de tip colectiv, exercitate asupra lor prin intermediul mijloacelor

modeme de comunicare si persuasiune si al sondajelor de opinie.

Campaniile electorale sunt inaugurate prin lansarea de cãtre par-tide a programelor, prin

stabilirea de aliante si prin alcãtuirea listelor de candidati. Selectionarea candidatilor si, mai cu

seamã, deter- minarea ordinii lor de prezentare reprezintã o prerogativã cu atât mai importantã cu cât

sistemul de votare pe bazã de ljstã avantajeazã net candidatii plasati cel mai bine, ma.i în fatã. De

ace ea, primele locuri, asa- zisele "ordine de utilitate", al cãror numãr corespunde celui al

mandatelor obtinute la alegerile precedente, sunt cele mai cãutate si mai disputate.

Activitatea cea mai intensã, mai vizibilã si mai costisitoare din caxnpania electoralã - atât

pentru alegerile legislative si prezidentiale, cât si pentru cele locale - este consacratã, timp de

câteva sãptâmâni, clifuzãrii programelor si prezentãrii c andidatilor. Actiunile orgain78 Frensor

Gorgull, La sociologie ilectorale (France), âpud Georges Gurvitch,

Traiti de sociologie, tome 11, PUF, Paris, 1963, p. 46.

zate, deosebit de curate, sunt dirijate de specialisti în relatiile cu pu-blicul si de consilieri politici. În

acest interval, cetãtenii cu drept de vot iau cunostintã de programele ss intentiile partidelor, de

bilantul fortelor de guvemare, încercând sã-si formeze o imagine despre fiecare fortã poljticã si sã- si

contureze intentiile de vot. In aceastã perioadã, mitingurile si reuniunile politice sunt frecvente, dar

tele-viziunea, radio-ul ss presa scrisã sunt acelea care orienteazã optiunea alegãtorului.

Mijloacele moderne de comunicare - televiziunea, presa scrisã, radio-ul, cinematograful - sj,

sub putemica lor influentã, ce le "cla-sice" - mitingurile, afisele, reuniunile s.a. - reprezintã

canale ce întãresc si "apropie" legãturile dîntre partide si conducãtorii acestora, pe de o parte, si

fortele sociale din rândurile cãrora îsi recruteazã suportul electoral, pe de altã parte. Toate acestea,

în conformitate cu reglementãrile legale din fiecare tarã, transmit publicului, cu o anu-mitã

frecventã, mesajele provenind de 1a. diverse partide si oferã o anumitã imagine despre fiecare

partid, despre raporturile dintre par-tide. Astfel, mijloacele moderne de comunicare contribuie la

sta-bilirea puterii electorale si parlamentare a fiecãrui partid si la conturarea destinului

fiecãruia în viata politicã.

Pentru a obtine o im agine mai nuantatã despre modul în care mijloacele moderne de comunicare

se implicã, în prezent, ca factori

si influentei

importanti în evolutia rolului , , ftecãrui partid în societate,

vom urmãri, pe scurt, în ce mãsurã fiecare dintre a.cestea este capabil sa. rãspundã nevoilor

partidelor de a transmite fortelor sociale mesaje social-politice sj de a diri ja atitudinile si optiunile

politice.

Televiziunea s-a impus în ultimele decenii ca mijlocul cel mai apt si. satisfacã diverse trebuinte

ale partidelor si sã tinã la curent cetãtenii cu problemele mari ale momentului. Statutul privilegiat al

televiziunii în domeniul comunicatiei politice, de releu între partide, între acestea si celelalte in

stitutii social-politice, între partide si elec -torat este explica.t prin mai multe cauze. Totusi,

principalul element care îi oferã posibilita.tea de a beneficia de o atractie la public mai mare decât a

celorlalte mijloace de comuncare tine de faptul cã ea. "stie" în general cel mai bine sã rãspundã

asteptãri1or tuturora., transmitând informatii si imagini. Televiziunea este net avanta.ja.tã de faptul

cã trãim în "era imaginilor", a impresiilor mereu noi care

modeleazã gândirea colectivã si ind ividua1ã, care afecteazã opiniile colective si individuale despre

oameni, despre lumea înconjurãtoare. Aparitia principalilor conducãtori de partide pe micul ecran

oferã majoritãtii populatiei posibilitatea nu de a- i cunoaste, ci de a- i vedea.

Sansa de "a aduce" cadrele partidelor în locuinta fiecãruia pentru a participa la dezbateri, 1a. mese



rotunde, pentru a rãspunde 1a întrebãri constituie un avantaj exclusiv al "micului ecran" . Ziarele,

de pildã, pot sã arate, prin intermediul fotografiilor, aceste cadre, dar nu în actiune, nu în miscare,

iar radio-ul le poa.te reproduce doa.r vocea.

Capacitatea emisiunilor de televiziune de a determina oamenii sã urmãreascã si sã urmeze

preocupãrile partidelor, sprijinindu-le în alegeri, abilitatea de a transmite precis aceleasi gânduri,

aceleasi tipare întregii natiuni, în fiecare zi, avantajeazã partidele mari. Prin aceasta, "micul ecran"

tînde sã-si asume functii conservatoare, de "atestare" a legitimitãtii partidelor puternice. Telepresa

explicã oamenilor realitatea dintr-o perspectivã unilateralã, limitându-se la ceea ce spun si la ceea

ce evitã sã spunã reprezentantii partidelor în cauzã. Golul pe care ea. îl creeazã în comunicatia

politicã, indispen-sabilã în relatiile partidelor cu cetãtenii, este acoperit într-o anumitã mãsurã de

alte mijloace, care astfel îsi me ntin sau recâstigã importanta: ziarele.

Presa scrisã joacã un rol deosebit în difuzarea principalelor pre-ocupãri ale partidelor în largi

sectoare ale populatiei. Ziarele sunt considerate mijloace excelente pentru a transmite informatii

genera.le, pentru a tine anumite categorii sociale sub un anumit "control" politic, pentru a insera

periodic - cu deosebitã întensitate în cam-paniile electorale - dezbateri politice, pentru a trece în

revistã princi-palele puncte programatice sau liniile directoare de actiune ale unui partid sau ale

altuia. Ziarele au cea mai mare disponibilitate de a adopta o linie politici. si de a orienta informatiile

si mesajele social-politice în functie de preocupãrile fiecãrui partid.

Comunicarea. realizatã de partide prin scris este avantajatã atât de progresele tehnicilor de

imprimare, de avântul instructiei publice, fiindcã numi.ruI cititorilor sporeste, cât si de faptul cã ea

se a.dreseazã mai ales posibilitãtilor de analizã si de judecatã ale populatiei. Presa

Henri Piaget, La tilivision par cable commence demain, Librairie Plon, Paris, 1983, p.

scrisã, avâ nd un continut mai rational si mai intelectual decât tele- viziunea, - care se orienteazã

mai ales spre elemente de ordin afectiv

-, imprimã un stil propriu propagandei partidelor, ea punând accen-tul pe idei, pe aspecte

programatice, nu pe persoane sau personalitãti din cadrul partidelor. Comunicarea scrisã, prin

presã ss carte, mai abstractã s în general, mai logicã, se af1ã însã pusã oare-cum în discutie de avân

tul mijloacelor auditive, care relanseazã vocea în mesajul vorbit. Astfel, pa.rtidele au posib ilitatea sã

se foloseascã atât de galaxia Gutenberg, cât si de galaxia Marconi.

Radio-ul, prima experientã a folosirii electronicii în comunicarea de masã, "a reabi1itat

cuvântul" si rolul vorbirii în activitatea par-tidelor, consacratã difuzãrij ideilor ss programelor

proprii. Totodatã, radio- ul a oferit fortelor politice si un puternic instrument de control social si de

persuasiune asupra electoratului. Tehnicile noi au permis renasterea unor forme vechi de informare,

anterioare imprimeriei. Mult timp, cuvântul, contactul direct cu oratorul au fost considerate

procedee depãsite, iar auditia pãrea cã îsi pierduse din importantã în favoarea. lecturii. Radio-ul a

eliberat cuvântul de limitele de altãdatã si i-a conferit un rol substantial în comunicarea politicã din

zilele noastre, în climatul de competitie dinire partide.

In societãtile dezvo ltate, radio-ul este considerat un fel de "armã absolutã" în via.ta politicã,

deoarece permite însumarea relativ usoarã a unei mari varietãti de mesaje, ce emanã de la partide si

de la con-ducãtorii acestora, precum si confruntarea diferitelor puncte de vedere politice.

Propaga.nda. prin radio a devenit, de asemenea, mai ales datoritã tranzistorului, mult mai comodã si

mai ieftinã decât prin intermediul altor canale moderne de comunicare.

Mijloacele auditive nu constituie monopolul unui partid sau al altuia, ci se aflã la dispozitia

diverselor curente politice si conducã-tori. Radio-ul favorizeazã cultivarea interesului pentru

politicã în rân-durile unor categorii ale populatiei ce sunt mai putin atrase de pre-ocupãrile

partidelor de a-si difuza obiectivele prin tipãrituri sau prin mijloace vizuale, mai scumpe.

Radioreceptorul stabileste raporturi directe, de la persoanã la persoani., între lideri de partide si

ascultã-tori si deschide o nouã perspectivã în raporturile dintre partide cu

80 Roger-Gsrard Schwartzenberg, L'Etat spectacle. Essai sur et contre le "Star-System" en

politique, p.i58.

sirnpatizantii lor, deoarece acestia din urmã au sentimentul cã urmãresc vocea "propriului

conducãtor" sau cred cã se aflã în relatii "familiare" cu acesta. Vocea reprezintã unul dintre primele

elemente care stau la baza reactiilor de simpatie sau de adversitate fatã de un necunoscut.

Mijloacele de masã ale comunicãrii si alte tehinci modeme, folosite intens în campaniile

electorale în ultimele decenii, constituie factori indispensabili pentru partide în eforturile lor de

influentare ss de plasare sub control a comportamentului politic al cetãtenilor. Astfel, partidele

dispun de conditii favorabile pentru ca prin propa-gandã intensã si prin persuasiune sã instituie o

relativã stabilizare a convingerilor politice ale electoratului. Convingerile intime ale cetãteanului si

posibilitatea acestuia de a evalua singur aprecieri si insormatii ce provin de la un partid sau altul

sunt totusi puse în discutie, în conditiile îrt care, în absenta constrângerilor fãtise sau a violentei fizi

ce, mijloacele de comunicare exercitã, prin persuasiune, adevãrate presiuni asupra individului



Configuratia electoratului si încercãri de tipologizare a alegã-torilor. Djstributja elect

oratului pe partide si dinamica acestuia de la

o confruntare electoralã la a1ta oferã analizei interesante constatãri ss concluzii în legãturã cu

evolutia sistemului de partide si a întregii vieti politice dintr-o tarã sau alta. Studiile de sociologie

electoralã sau de sociologie politicã urmãresc sã evidentieze tendintele opiniilor politice si sã

explice de ce acestea, înrãdãcinate în structura societãtii, persistã lungi perioade, uneori sub etichete

diferite, si/sau de ce, alte-ori, survin modificãri în atitudjnile politice sj se contureazã orientãri noi.

In general, cercetãrjle de profil, luând ca document de bazã sta-tisticile electorale, comparã

rezultatele alegerilor cu alte distributii statistice, în functie de criterij socio-profesionale,

demografice, emice, religioase, economice, inclusiv localizãrile pe principalele provincii jstorice ale

tãrii respective. Cu alte cuvinte, comparatiile urmãresc sã stabileascã o serje de corelatii între vot si

caracteristicile sociologice ale corpului electoral, influentate sau determirtate sj de particularitãtile

de mediu ale regiunilor, zonelor geografice, unitãtilor administrativ-teritoriale.

81 Jean-Mârie Cotteret, Claude Emeri, Les systemes ilectoraux, PUF, Paris,

1970, pg.84.

82 Georges Dupeux, La sociologie ilectorale (Pays ãnglo-saxones), în Georges

Gurvitch, op.cit., pg.64-65.

Punctul de pornire al studjilor de sociologie electoralã îl repre-zintã chiar faptele nemijlocite ale

scrutinului, precum participarea la vot, absentejsmul, orientarea votului în favoarea unei anumite

tendinte sau a unui anumit partid etc.. In temeiul acestora au fost for-

motivational sj

mula.te explicatii de tip cauzal, , , au fost propuse mai

multe scheme de tipologizare a electoratului.

Investigatiile întemei ate pe statistici1e electorale au evidentiat anu- mite "regularitãti statistice"

si a.u corelat participarea 1a vot cu o serie de caracteristjci socio-culturale ale electoratului. În a.cest

sens, s-a subliniat ci.: participarea este mai puternicã în cazul bãrbatilor decât al femeilor, al

persoanelor de vârstã medie sau cu veinturi ridicate ori sigure, care sunt mai interesate de

exercitarea drepturilor de vot, decât necalifica.tii; tãranii legati de economia de piatã participã mai

intens la vot decât tãranii a cãror existentã este întemeiatã pe economia închisã, arhaicã; personalul

ocupat participã mai constant si maj substantial la vot decât cei ce a.u doar activitãti casnice;

ca.tolicii si protestantii se prezintã în proportie mai mare la urne decât ortodocsii; femeile voteazã

mai frecvent si maj constant în favoarea partidelor de dreapta decât bãrbatii, fiindcã ele se tem de

necunoscut si preferã statu-quo-u1; persoanele mai în vârstã îsi formeazã deprinderea de a da un vot

de tip conservativ, spre deosebire de tineri, care doresc ss încearcã schim-barea etc.. Asemenea

fenomene au fost explicate în douã modalitãti:

votul, ca posibilitate a cetãteanului de a influenta sj corecta politica guvemului, este determinat de

anumite interese ale a1egãtorului, de constiinta acestuia cu privire la consecintele posibile asupra

asteptãrilor sale din partea unui partid sau a. altuia; votul se constituie din ce în ce mai mult într-un

rãspuns a1 individului la presiuni concentrice exercitate asupra sa de diverse grupãri sociale sau

asociatii, de sis-temul de comunicatie si transmitere a informatii lor, care- l "conving"

si

pe alegãtor de importanta "votuluj de conformitates' , de lipsa de oportunitate a "votului de interes".

Absenteismul poate avea mai multe ratiuni: cetãtenul "nu vede" relatia djntre preocupãri1e sale

si activitatea partidelor de la putere; cetãteanul rãmâne imun la presiunile ce se exercjtã asupra sa în

cam-paniile electorale; cetãteanul este neîncrezãtor si nemultumit în egalã mãsurã de

partidul/partidele de la putere si de partidele de opozitie.

83 Ibidem, p65.

Diferentele de participare la vot, constatate cu regularitate, de la un grup social la altul, au fost

astfel interpretate: rata de participare la vot a unui grup anume va fi cu atât maj ridicatã cu cât

interesele sale vor fi mai substantial afectate de politica guvemamentalã a.ceeasi tendintã de

participare se va înregistra si în situatijle în care grupul va fi cât mai bine informat despre

consecintele deciziilor guvemamen-tale rata de participare va cunoaste aceeasi tendintã

dacãrespecti-va colectivjtate va fi supusã unor presiuni din ce în ce mai puter- nice.

Statisticile electora1e si interpretarea lor converg spre aprecierea cã, totusi, comportamentul

alegãtorilor din acelasi grup social nu este întotdeauna determinat de motivatij ra.tionale, de genul

celor enu- merate, ci ss de motive si fa.ctori de altã naturã, de conjuncturã eco-nomicã sau de

ordin psihologic.

Rezultatele acumulate pe linia ordonãrjj factorilor de comporta-ment au deschis drumul unor

tentative de tipologizare a electoratu-lui. Asemenea încercãri, consemnate în literatura de

specialitate, se aflã încã într- un stadiu de încertitudini si de interogatii. Elementul principal sau setul

de criterii prîn prisma cãrora sunt operate clasi- ficãrile sunt fluctuante si inconsecvente, varjazã

aproape de la a.utor la autor si sunt insuficient de relevante. De altfel, se admite, în ge- neral, cã

fenomenul prezintã o complexitate deosebitã, datã fiind lipsa de omogenitate a electoratuluj.



Unele diferentieri în structura electoratului sunt operate cu aju-torul a douã grupuri de criterii, si

anume: "teritorjale", acestea punând în relief unele stãri conflictuale, latente sau manifeste, îrttre

ansamblul national si provincii; "functionale", care pun accentul pe diferentele de asteptãri dîntre

membrii proprietari, pe de o parte, ss anumite categorii salariale sau personalul neocupat, dar apt de

muncã, pe de altã parte.

Studierea distributiei votului si a electoratului în functie de motivatii socio-psihologice, inclusjv

de naturã religioasã, demers ce ia în seamã si anumite elemente socio-economice, a propus unele

explicatii cauzale ale separãrilor si deosebirilor de comportament

84 Ibidem.

85 Ibidem.

86 Ibidem.

electoral ale uneia si acelejasi cate gorii socia.le (astfel au fost dezvãluite câteva din resorturile

polimorfismului electoral al munci-torilor s.a.).

Constanta în timp a rezultatelor electorale structureazã alegãtorii în tendinte cu rate de schimbare

minime, medii sau ridicate. Din aceastã distributie rezultã atasamente de intensitãti diferite, de

regulã putemice, fatã de anumite forte po1itice, generate ss întretinute de legãturi traditionale fatã

de anumite Orientãri politice si1sau fatã de o anumitã religie. Tendînta de consacrare a relatiilor

de schimbare mmimã sau medie este explicabilã ss gratie modului de întele gerea individuluj de

cãtre marile organizatii politice, de cãire organizatiile profesionale, de anumite motivatii personale,

precum ss de înfluentele da.torate traditii1or de familie, ce impun relatij strânse între

autoidentificarea socialã si comportamentul electoral.

Alte cla.sificãri ale alegãtorilor au ca punct de pornire scala pozitiilor politice pe care se situeazã

partidele ca atare, în functie de acest criteriu electoratul distribuîndu-se în segmente de "stânga", de

"centru", de "dreapta", de "extremã stângã" si de "extremã dreaptã". Interesul politic manjfestat de

cetãteni îi diferentiazã în "participanti", care se intereseazã de po1iticã, si "jzola.ti", care tind spre

a.titudini de indiferentã fatã de via ta publicã. În strânsã legãturã cu acest criteriu si cu efec tele

optiunilor exprimate prin vot, corpul alegãtorilor se divide în "electorate-beneficiare", care îsi

asumã un rol activ, corelativ, în campaniile electorale, si în "electorate-specta-tori", care se

mãrginesc 1a acceptarea efectelor datorate primelor. Aceastã clasificare insistã pe ideea "optimizãrii

preferintelor apa.rtinând celor douã categorii".

Pe baza considerentelor ce tjn "de anumjte tipuri de motivatii si de anumite tipuri de participare

politicã", se disting alegãtori cu atasamente stabile fatã de partide (sau utilitariste) ss votanti

flotanti sau instabili. Prima categorie, formatã maj ales din cetãteni

87 Herbert Weisberg, L'Etude compsrative des scrutins ligislatives, în Revue fransaise de

sociologie, tome XII (1971), no. 2, p. 152.

88 Klaus Liopelt, Esquisse d'une typologie des ilecteurs allemãnds et

autrichiens, în Revue fransaise de sociologie, tome IX (1968), no.1, p. 17.

89 Ibidem, p18.

Matei Dogan, Une analyse de covariãnce en sociologie ilectorale, în Revue frasnsnise de

sociologie, tome Ix sl968), no. 4, p. 540.

"pragmatici" sau "realisti", tinde sã-si fundamenteze votul pe con- fruntarea programelor fortelor

politice cu interese nenîijlocite ale familiilor, ale grupãrilor sociale pe care acesti sustinãtori le

consti-tuie, interese de perspectivi si/sau de moment A doua categorie -conventional denumitã

"mlastina" - manifestã, în general, slab interes pentru dinamica viet politice si nu are capacitatea

sã se rjdice la nivelul pe care îl propun tendintele politjce propriu- zise.

Analize care au ca punct de plecare criterii sociale insuficient definite - precum "clase latente"

- îsj aseazã observatjjle si con-cluziile pe ipoteza cã "în electoratul fiecãrui partid se pot observa

douã grupãri distîncte, pe care le vom numi «obisn uiti» si «ocazion-ali»". Declinul sau avântul

influentei electorale a unui partid este explicat prin raportare exclusjvã la acestia: în timp ce

"ocazionalii" se detaseazã tot mai frecvent si lejer de un anumit partid, "obisnuitii" sunt mai fjdeli.

Principalele tipologizãri ale electoratului din literatura de socio- logie politicã se întemeiazã pe o

mare varietate de criterjj, ceea ce face ca ss modelele propuse sã se deosebeascã si sã se diversifice,

atât de la o sCOala sociologicã 1a alta, cât si de la un autor la altul, uneori chiar la acelasi

cercetãtor. Clasificãrile propuse rãmân, în general, insuficient de opera.tionale, cu grade diferite de

relevantã, aceastã inconsecventã fiind motivatã de complexitatea pe care o prezintã structura

electoratului, interesele si motivatiile acest uia, relatiile sale cu partidele.

91 Jean G. Padioieau, De la coruption dãns les oligarchies pluralistes, în Revue fransaise de

sociologie, tome XVI (1975), no.l, pg. 51, 58.

92 Nicole Delowelle Vorsswinkei, L'Evolution de l'opinion publique belge:

1971-1974, în Res publica, tome XVI (1974), no.3-4, pag.347-348. Ibiclem, pg. 353




Document Info


Accesari: 2331
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )