CARACTERIZARE GENERALÃ SI CRITERII DE DELIMITARE
Ca produs al interactiunii oamenilor, sistemul socia1 global poate fi caracterizat ca un ansamblu
unitar de relatii la nivelul subsis-temelor sale specializate: social, economic, politic, cultural etc..
Prin urmare, notiun ea de relatii politice apare în strânsã legãturã cu cea de structuri politice .si
evidentiazã rolul jucat de acestea în conservarea .si functionarea sjstemelor politice.
În procesul activitãtii politice, desfã.suratã pentru promovarea .si realizarea scopurilor si
obiectivelor comune (securitate, pace, binele public, dezvoltarea comunitãtii etc.) se formeazã înire
oameni, grupuri si organizatii un tip aparte de relatii sociale .si anume relatiile politice, care ocupã
un loc central în cadrul vietii politice, tot a.sa cum rel 131j91b atiile econo mice asigurã functionarea
mecanismelor si sjstemelor economice. Anticipând, vom întelege prin relatii politice modul de
interactiune dintre actorii politici, bazat pe cooperare, competitie sau conflict. Orice
modificare a unui element din componenta unei relatii atrage dupã sine o modjficare a celorlalte .si
provoacã o tendintã de autoreglare a sjstemului. Dezvoltarea extremismului provoacã intensificarea
valorilor pluralismului; pregãtirile de rãzboi ale unuj stat genereazã preparative similare ale statului
amenintat; dezorganizarea unui partid politic permite aparitia în fortã a altui par-tid, cu ideologie
opusã. Specificul relatiilor politice constã în faptul cã ele exprimã pozitia, tendintele .si actiunea
diferitelor grupuri si ca-tegorii socjale, institutii .si organizatii politice aflate în competitia pentru
alocarea optimalâ a resurselor politice. Urmãtoarele carac-teristici par cele maj reprezentative
pentru individualizarea claselor de relatii politice dintr- un sistem politic dat:
- în esenta lor, relatiile politice sunt relatii de putere. "Oricare i-ar fi fatetele sale multiple,
puterea se manjfestã întotdeauna în
interactiune; ea este o relatie înire actori sau sisteme de atitudini, de opinii .si de comportamente.
Invers, orice interactiune este în mod necesar caracterizatã printr-o relatie de putere, unilateralã sau
reci-procã, putere care se exprimã printr-un schimb de informatii"
- relatiile politice sunt relatii mediate prin sistemele de reprezentâri ideologice. Pentru a
irece de la potentã la act, pentru a deveni functionalã, informatia politicã irebuie sã fie interiorizatã
în procesul comunicãrii, la nivelul con.stiintei politice, prin functiile cul-turii: cognitivã, evaluativã,
atitudinalã.
Sîntagma relatii politice apare în strânsã legãturã cu cea de relatii sociale, desemnând continutul
principal al structurilor politice, respectiv cel a1 societãtii politice. De aici sj dificultatea unei iratãri
relativ autonome a structurilor si relatjil or po1itice, cauzatã de con-fuzia persistentã dinire socia1,
politic .si economic la nivelul sistemu- lui social global. De exemplu, relatiile sociale se formeazã si
se dez-voltã independent de con.stiinta oamenilor, ele tinând de esenta aparitiei si dezvoltãrii
societãtilor. Relatii1e economice se formeazã independent de vointa oamenilor, ele fiînd, în primul
rând, relatjj
si
materiale de productie , de schimb, ca expresie a satisfacerii nevoilor de irai. Relatiile politice sunt relatii mediatizate ideologic,
relatii care, înainte de a se forma, trec prin con.stiinta oamenilor. Ele exprimã în modul cel mai
direct .si mai concenirat aspiratiile si intere-sele unei clase, grup sau categorii sociale, în raport cu
cele ale altor clase sau grupuri, în lupta pentru obtinerea bunurilor politice.
Deci: relatiile politice sunt acele relatii sociale pe care oamenii le stabilesc între ei în scopul
de a cuceri si pâstra puterea, de a influenta sau controla deciziile politice, de a schimba sau
conser-va raportul de forte existent în vederea alocârii optimale a (bunurilor) resurselor
politice.
Cele mai importante criterii de delimitare a relatiilor politice de cele economice, diplomatice,
militare etc. sunt:
- mobilul obiectjv al activitãtii generatoare de relatji politice;
- purtãtorii relatiilor politice;
- continutul;
- sfera;
1 Philippe Braud, Du pouvoir en gsnsral au pouvoir politique, în Traite de science
politique,vol.2, PUF, Paiis, 1985, p423.
- finalitatea relatiilor politice.
Mobilul principal al activitãtii politice îl constjtuie satisfacerea intereselor.
Pe plan socjal, interesele exprimã nevojle reale ale asigurãrii existentei .si dezvoltãrij jndivizilor,
grupurilor si comunitãtilor umane, ale satisfacerji cerintelor lor materjale .si spirituale, precum .si
cele ale dezvoltãrii societãtii întregi. Diverse nevoi - materiale, cul- turale, politice etc. -
genereazã tot atâtea jnterese care, împreunã, formeazã o unitate dialecticã, ale cãrei elemente se aflã
într-o strânsã
esentjale si con
interdependentã care determinã trãsãturile , , figuratia
genera1ã a întregului edificiu de interese a1cãtuite din mai multe niveluri.
Manifestându-se si rea1izându-se prin scopurile, vointa, dorintele si ideile oamenilor, interesele
au o formâ subiectivâ de exprimare. Continutul in tereselor personale - fiînd influentat de o serie
de trãsã-turi indivjduale cum sunt: gradul de dezvoltare flzicã si intelectualã a indivizilor,
înclinatiile, capacitãtile, temperamentul etc. - prezintã mari variatii. Totu.si, în interesele personale
pot fî regãsite .si reflec-tate dorintele .si aspiratiile grupului primar sau secundar, interiorizate pe
baza constiintei unui destin comun si a situatiei lor sociale de a fi în relatie. Interesele colective,
comune sau de grup nu sunt o sumã a celor indivjduale; ele sunt mai mult: sunt sinteza nevoilor
vitale ale colectivitãtii ca întreg si ale fiecârui individ luat în parte. Într-ade-vãr, nevoile de
securitate flzjcã, de protectie socialã, de iransport, de învãtãmânt, de sãnãtate (utilitãtile publice) nu
pot fi satisfãcute dec ât pe baza con.stiintei civice cã fãrã ele edificiul social se prãbu.se.ste.
Aparitia deosebirilor în sit uatia economicã .si socialã a oamenjlor sj în statutul lor a dus la
nasterea unor deosebiri si contradictii de interese în societate. Acest proces de diferentie re a
generat relatjile politice si politica, în general, ca rezultat al manifestãrij si dinamicii coniradictorii a
intereselor.
Interesele politice constituie factorul care genereazâ si întretine relatiile politi ce. Spre
deosebire de celelalte categorii de interese sociale, materiale sau spirituale, interesele politice se
insti-tuie in Iupta pentru ocrotirea unor interese sociale prin inter-mediul puterii politice.
Interesele politice sunt expresia unor
interese sociale care nussi pot gâsi o solutionare în mediul din care provin si pe care o cautã,
încercãnd s-o impunâ puterii politice, sub forma unei vointe generale. Aceste jnterese
determinã pe purtã-torii lor sã inire în relatji politice. Din acest punct de vedere, relatiile politice
reprezintã acele legãturi sociale în cadrul cãrora se confruntã interesele politice. Astfel, interesul
social al oamenilor este acela de a-si satisface nevoile fundamentale în cadrul unor relatii de
productie, de repartitie .si de schimb. Atunci când aceste relatii creeazã dezechi1ibre flagrante în
gradul de satjsfacere a nevoilor respective, când participant ii la raporturile economice devin unii net
avantajati, iar altii la fel de dezavantajati, se nasc interese sociale opsîse: primii vor urmãri sã- si
realizeze o ratã exponentialã a avantajelor, iar ceilalti vor încerca sã-si diminueze dezavantajele prin
mijloace extraeco- nomice, prin luptã sindicalã, greve de protest, recurgând uneori la violentã, la
furt, prîn mitinguri .si actiuni stradale.
Conflictul astfel nãscut este un conflict social, care genereazã o relatie politicã în cadrul cãreia
interesul politic al pãrtilor aflate în conflict este de a utiliza (obtine sau influenta) puterea politicã
pentru a-si satisface înir- un grad cât mai înalt nevoile.
În felul acesta, interesele politice opuse genereazã relatii politice care îi opun pe participanti .si s
angreneazã într-o luptã peniru putere, fiecare dorind sã-.si protejeze interesele prin forta de
constrângere a puterii politice.
Interesul politic vizeazã necesitatea asigurãrii dominatiei, bazatã pe folosirea fortei, precum si
necesitatea influentãrii organizãrii ge-nerale .si a dezvoltãrii sociale sub toate laturile sale în
conformitate cu acest interes. Interesele sunt întotdeauna mobiluri ale activitãtii oamenilor; de
aceea, ele sunt mediate în actiunea politicã de raporturi cauzale complexe între agent .si obiectul
actiunii. Trecerea de la potentã la act în satisfacerea jntereselor se structureazã în functie de
motivatia nomologicâ (legile structurii .si actiunii), motivatia psi-hologicã (intensitatea dorintei;
energie; curaj; afectivitate), motivatia axiologicâ (judecãtile de valoare în orientarea actiunii .si
judecãti apreciative ale eficientei actiunii), motivatia te leologicã (prefigurarea scopului în
orientarea si în medierea eficientei actiunii).
Purtãtorii (sau subiectii) relatiilor politice sunt elementele structurilor constitutive ale puterii
(oameni politici sau cetãteni în
timpul votului sau al luãrii deciziilor, institutiile, organizatiile si asociatiile politice).
Continutul relatiilor politice este dat de lupta purtãtorilor de interese po1itice peniru
promovarea .si impunerea acestora cu ajutorul puterii. Aceasta nu înseamnã cã din continutul
relatiilor politice sunt eliminate aliantele, so1idaritatea, colaborarea dintre diferiti subiecti;
dimpotrivã, ele apar tocmai în vederea sustînerii competitiei po1itice.
Sfera relatiilor politice poate fi caracterizatã ca o rezultantã între numãrul oamenilor si
mãrimea teritoriului, pe de o parte, numãrul institutiilor si al organizatiilor politice în care
actioneazã ace.stia pen-tru apãrarea .si promovarea întereselor lor, pe de altã parte. Intrucât politicul
are prioritate în raport cu celelalte forme de putere, rezultã cã sfera relatiilor politice cuprinde,
practic, toate laturile vietii sociale, marcându- le prin relatii1e de putere, de dominatie .si de
influentã.
Finalitatea relatiilor politice o constituie victoria unuia sau altuia din interesele care se
confruntã, ceea ce este echiva1ent cu impunerea interesului politic învingãtor prin intermediul
puterii.
|
