CARTA ALBA/POLITICA SOCIALA EUROPEANA

CARTA ALBA/POLITICA SOCIALA EUROPEANA

Inceputul politicii sociale europene a fost stabilita prin Declaratia Schumann, ce a condus catre aparitia Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si care promova conceptul de piata comuna. Datorita miscarilor de pe continent totul a fost privit cu o oarecare teama in privinta dumping-ului social, ce se poate identifica prin doi factori conductori:

      un nivel scazut al contributiilor la sistemul de securitate sociala si in fine

      discriminarea evidenta a femeilor in privinta platii salariale, desi femeile realizau acelasi tip de munca precum barbatii.

Baza legala a politicii sociale a fost stabilita prin Tratatul de la Roma (Tratatul Comunitatii Europene, 1957, si reinnoit), intarita prin Actul Unic European (1986/1987) si consolidata prin Tratatul de la Maastricht (1992) si Tratatul de la Amsterdam (1997).

Tratatul de la Roma reflecta momentul de inceput al politicii sociale prin cateva articole referitoare la libera circulatie a muncitorilor si a libertatii de stabilire a acestora, in contextul crearii pietei comune. Actul Unic European a completat aceasta linie prin o serie de articole

referitoare la sanatatea si siguranta la locul de munca, dialogul cu partenerii sociali si coeziunea economica si sociala. In momentul de fata, cadrul legal general al politicii sociale este dat de Articolele 2 si 13 ale Tratatului CE si Articolul 2 al Tratatului UE, care continua initiativele anterioare prin adaugarea de prevederi referitoare la combaterea discriminarii (de gen, a discriminarii rasiale, etnice, religioase, bazate pe disabilitati, varsta sau orientare sexuala).[1]

Astfel, Articolul 2 al Tratatului CE prevede - alaturi de o dezvoltare economica armonioasa, echilibrata si durabila – „ un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si al protectiei sociale, egalitatea intre femei si barbati [] cresterea standardelor de viata si a calitatii vietii”, in timp ce Articolul 13 se refera la adoptarea de masuri adecvate pentru „ combaterea discriminarii bazate pe sex, origine etnica sau rasiala, religie sau convingeri religioase, dizabilitati, varsta sau orientare sexuala”. Tot in Tratatul CE , politica sociala este adresata distinct in Titlul VIII (Articolele 125-130) – referitor la ocuparea fortei de munca si Titlul XI (Articolele 136-145) – ce se refera explicit la politica sociala, educatie, formare profesionala si tineret. Articolul 2 al Tratatului UE - stabilind obiectivele Uniunii Europene- preia aceste reglementari si mentioneaza promovarea progresului economic si social printr-un nivel ridicat al ocuparii fortei de munca, intarirea drepturilor si intereselor indivizilor (prin introducerea cetateniei europene) si libera circulatie a persoanelor. Alaturi de aceste prevederi juridice stau o serie de directive si reglementari privind Fondul Social European (FSE), conditiile de munca, ocuparea fortei de munca si somajul, securitatea sociala.

Documente precum Carta Sociala Europeana (in forma sa initiala din 1961, apoi revizuita in 1996), Cartea Alba „Politica Sociala Europeana” (1993) sau Carta Comunitara privind drepturile sociale fundamentale (1989) au stabilit si detaliat principalele obiective de politica sociala ale statelor membre:

      promovarea ocuparii fortei de munca

      imbunatatirea conditiilor de viata si de munca

      asigurarea unui dialog intre angajati si angajatori;

      protectie sociala corespunzatoare;

      dezvoltarea resurselor umane in vederea obtinerii si mentinerii unei rate inalte de ocupare a fortei de munca

       combaterea excluderii sociale.

In privinta politicii sociale se ridica o intrebare ce poate aduce ca raspuns o mai buna intelegere a realitatilor cotidiene, atat europene cat si mondiale. Aceasta este Cum putem promova bunastarea sociala a tuturor cetatenilor Uniunii Europene intr-o lume pe calea globalizarii?[2]

In cautarea raspunsului potrivit ar trebui sa se porneasca demersurile catre gasirea de solutii demersuri ce sunt intrepinse bineinteles de catre institutiile Uniunii Europene cat si de catre statele membre.

Societatile europene se transforma rapid: europenii au o speranta de viata mai mare, cunosc modificari fara precedent ale structurilor familiale, fac pasi tot mai importanti inspre

egalitatea de sanse intre femei si barbati si se adapteaza la noi forme de mobilitate si diversitate.

Globalizarea, reprezinta conceptul si procesul continuu al progresului tehnologic si dezvoltarile economice influentand felul in care traim si muncim, oferindu-ne noi oportunitati de munca, solicitandu-ne noi competente si impunandu-ne un ritm accelerat al schimbarilor. Beneficiile si riscurile care decurg din aceasta sunt repartizate inegal in societate, unele segmente ale populatie intampinand dificultati in a se adapta acestei evolutii si confruntandu-se cu riscul somajului sau al excluderii.

Uniunea insasi s-a transformat: a ajuns la o populatie de 500 de milioane de cetateni si este mai diversa; aderarea de noi state membre a propagat beneficiile pacii, libertatii si prosperitatii in toata Europa si catre tarile invecinate.

Instrumentele prin care se realizeaza coordonarea in materie de securitate sociala nu se

refera doar la acordurile bi- si multilaterale, ci si la conventiile multilaterale si mai ales la legislatia europeana, materializata in diverse Regulamente si Tratate.

Dintre cele mai cunoscute mentionam Regulamentul Consiliului (CEE)28 1408/71 pentru aplicarea sistemelor de securitate sociala angajatilor, lucratorilor independenti si membrilor lor de familie, cu scopul principal de evitare a pierderii drepturilor de securitate sociala ale lucratorilor migranti care se deplaseaza in interiorul Uniunii Europene, Regulamentul nr. 574/72/CEE cu privire la procedurile de implementare a Regulamentului 1408/71/CEE si Regulamentul (CE) nr. 883 /2004 al Parlamentului European si al Consiliului European din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala.[3]

Este general recunoscut faptul ca o mai mare deschidere economica atrage dupa sine inovatia si cresterea productivitatii care, la randul sau, contribuie la crearea de locuri de munca si prosperitatea de care depinde in cele din urma bunastarea si o mai buna calitate a vietii.[4]

In luna mai a anului 2006, Comisia comunica lucrarea intitulata „Un proiect pentru cetatenii europeni”, si propune „o analiza a realitatii sociale” motivul fiind pregatirea terenului pentru un program de perspectiva axat pe acces si solidaritate. In luna iunie 2006, Consiliul European a sustinut aceasta abordare, solicitand Comisiei sa analizeze situatia sociala existenta la nivelul Uniunii, cu accent deosebit pe probleme legate de „acces si egalitate de sanse”.

Acest lucru reflecta o opinie impartasita din ce in ce mai mult, conform careia societatea nu poate garanta rezultate egale pentru toti cetatenii sai, ca egalitatea de sanse reprezinta un obiectiv inutil daca nu este sustinut prin eforturi de a asigura accesul tuturor cetatenilor la resursele, conditiile si capacitatile care dau veridicitate si sens egalitatii teoretice de sanse.

In comparatie cu media globala, societatile europene sunt prospere, iar in sondaje europenii se declara fericiti si multumiti de viata pe care o duc. Cu toate acestea, intrebati fiind despre viitor, acestia dau glas anxietatii si preocuparilor, in special legate de generatia urmatoare.[5]

Datorita noii viziuni sociale ce se axeaza pe sansele de reusita in viata, Uniunea Europeana isi propune sa creeze un cadru eficient de promovare a bunastarii prin oportunitati, acces si solidaritate.

Aceste caracteristici semnifica pe rand:

      Oportunitatile: sansa de a porni cu dreptul in viata, pentru a-si atinge potentialul maxim si pentru a valorifica la maxim posibilitatile oferite de o Europa inovatoare, deschisa si moderna.

      Accesul: reprezentand o abordare noua si mai eficienta de a avea acces la educatie, de a face progrese pe piata muncii, de a obtine o asistenta medicala si o protectie sociala de calitate si de a participa la viata culturala si sociala.

      Solidaritate  pentru a incuraja coeziunea sociala si viabilitatea sociala si pentru a se

asigura ca nimeni nu este lasat in urma.

Aceasta viziune reflecta punctul de vedere tot mai raspandit conform caruia, desi societatea nu poate garanta cetatenilor sai egalitatea in ceea ce priveste reusita in viata, trebuie sa devina mult mai ferma in a promova egalitatea de sanse.

Nu poate exista o abordare unica la nivelul intregii Europe, insa exista provocari comune si o

nevoie comuna de actiune. Obiectivul principal consta intr-o repartizare mai larga a sanselor

de reusita in viata, pentru a permite fiecarui cetatean al UE sa aiba acces la resursele, serviciile, conditiile si capacitatile existente, astfel incat egalitatea de sanse si cetatenia activa

sa devina, din notiuni teoretice, o realitate vie.[6]

Agenda cetateanului[7] elaborata de Comisie este un element cheie in cadrul principalelor instrumente ale Europei, precum piata unica, Strategia de la Lisabona pentru crestere si locuri de munca si Strategia de dezvoltare durabila.

Existenta unei societati functionale, increzatoare si dinamice, care investeste in capitalul sau uman si permite oricui sa avanseze de-a lungul intregii sale vieti este esentiala pentru a sustine cresterea economica, participarea pe piata muncii, standardele de viata si combaterea excluderii sociale.

Aceasta agenda axata pe oportunitati, acces si solidaritate necesita investitii, un angajament reinnoit de a valorifica intregul potential uman al Europei si de a spori sansele de reusita ale fiecaruia. De asemenea are ca domenii de actiune investitia in tineri ce este vazuta ca o investitie pentru viitor, aceste investitii se fac printr-o mai buna gestionare a sistemului de educare si invatamant, micsorarea ratei abandonului scolar. Investitii intr-o cariera implinita vazuta ca o schimbare radicala de politica si mentalitate, de la modelul de cariera bazat pe principiul „slujbei pe viata” insotite de o pensionare timpurie, la modelul „carierei pe viata”, al strategiilor de imbatranire activa. Investitii intr-o viata mai lunga si mai sanatoasa: prezinta implicatiile unei societati imbatranite ce sunt din ce in ce mai evidente, noile riscuri sociale si de sanatate avand un impact important asupra sistemelor de protectie sociala.

Investitii in egalitatea de sanse intre femei si barbati:Exista multe obstacole ce impiedica in continuare participarea femeilor la viata profesionala si sociala, acestea fiind expuse de asemenea riscului suplimentar ca noile responsabilitati de ingrijire legate de inaintarea in varsta sa le revina in mod disproportionat tot lor. Constituie prioritati absolute din acest punct de vedere solutionarea problemei decalajelor de remunerare, revizuirea sistemelor fiscale in sprijinul masurilor de stimulare a muncii, dezvoltarea unor servicii de ingrijire a copiilor si batranilor avantajoase economic si accesibile, raspandirea practicilor favorabile familiei la locul de munca, care sa permita concedii mai flexibile in cursul vietii.

Investitii in incluziunea activa si in nediscriminare: sansele de reusita in viata sunt distribuite inegal in societatile actuale. Accesul efectiv si egal la un loc de munca, invatarea pe tot parcursul vietii, serviciile sociale si medicale cunosc diferente notabile la nivelul UE, un segment important al populatiei UE confruntandu-se cu saracia si excluderea sociala si avand dificultati in a avea un nivel de trai decent si in a gasi un loc de munca. Acceptarea diversitatii, includerea activa a celor mai defavorizate categorii sociale, promovarea egalitatii si eradicarea discriminarii constituie prioritati esentiale, in masura sa le permita europenilor sa atinga libertatea personala si sa isi realizeze potentialul.[8]

Investitii in mobilitate si intr-o integrare reusita: europenii vor deveni mai mobili – tinerii din Europa de astazi sunt mai mobili decat generatiile anterioare, iar mobilitatea in cadrul UE este un drept fundamental al cetatenilor, care devine o caracteristica binevenita a unei economii mai integrate.

Investitii in participarea civica, in cultura si dialog: participarea activa la activitati colective precum cele culturale, sportive, civice si politice contribuie la coerenta si solidaritatea comunitatilor europene, putand astfel contribui la prevenirea riscurilor de atomizare sociala si izolare.[9]

Toate aceste actiuni intreprinse sunt indreptate catre factorul ce le pune in miscare si anume capitalul uman, impreuna cu noile realitati ale societatii.