CONCEPTUL DE DEMOCRAŢIE. PRINCIPIILE sI NORMELE DEMOCRATICE
Termenul de democratie provine din limba greaca de la cuvintele demos " popor" si kratos "putere", însemnând puterea poporului si dateaza din anti 757c21h chitate când au aparut si primele forme de organizare democratica a societatii. Aceasta i-a facut pe multi politologi sa defineasca democratia ca forma de organizare politica a societatii în care conduce poporul. Astfel de definitii le întâlnim si în contemporaneitate, dar fac necesare unele lamuriri, precizari. A considera ca democratia reprezinta conducerea de catre popor (mase populare) duce la o serie de neclaritati si interpretari. Din afirmatia "conduce poporul" (sau conduc "masele") nu rezulta cu claritate " cine conduce" si " care sunt cei condusi", ar parea ca poporul si conduce si este condus, ceea ce nu este logic.
Acceptând faptul ca democratia constituie un sistem de institutii si relatii care situeaza cetatenii fie în pozitia de a decide direct democratia directa, fie în aceea de a delega puterea de decizie unor reprezentanti alesi democratia reprezentativa, atunci o definitie a democratiei, mai apropiata de realitate, ar putea fi: democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii de catre cei care detin puterea, prin consultarea cetatenilor tinând cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progres ale tarii.
Deci ca forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti: conducatori si condusi. Experienta istorica evidentiaza faptul ca în democratie, conducatorii (adica detinatorii puterii politice), indiferent de apartenenta lor la un grup social, trebuie sa reprezinte vointa majoritatii poporului.
În lumina experientelor si a conditiilor concret-istorice
se cunosc mai multe tipuri sau forme de democratie, acestea purtând diverse
denumiri, în functie de modul
lor de manifestare sau de perspectiva analizei. Se vorbeste astfel despre democratiile pluraliste, formale, directe, participative, reprezentative, fara a mai aminti conotatiile
doctrinar-politice, unele intrate în desuetundine: democratie burgheza, socialista, liberala, crestina. Exista, de asemenea, diferentieri din perspectiva
nationala, statala, sau zonal-geografica, fiind
utilizati termeni ca democratie
Dar, pentru ca, în mod real societatea sa se bazeze pe organizare si conducere politica democratica, în mod obligatoriu trebuie sa respecte anumite principii (reguli) de baza, luate ca un tot unitar Acestea pot sa îmbrace forme concrete, în functie de etapa respectiva, de conditiile concret-istorice ale fiecarei tari. Dintre aceste principii pot fi retinute:
existenta unui cadru legislativ, inclusiv o lege fundamentala-Constitutia, în care sa fie prevazute drepturile si libertatiile fundamentale ale omului si ale popoarelor, egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor în a gândi si în a se organiza în mod liber, în a-si manifesta pozitiile fata de diferitele probleme legate de organizarea societatii, inclusiv fata de conducatori, cu garantii legislative ca aceste drepturi si libertati sa poata fi exprimate si excercitate în mod liber;
existenta unui stat care sa fie în stare sa asigure, în principal, din punct de vedere politic, organizarea si conducerea societatii, sa înfaptuiasca separarea puterilor în stat: puterea legislativa, puterea executiva, puterea judecatoreasca. Separarea puterilor în stat a aparut ca o necesitate si ca o garantie împotriva totalitarismului;
existenta unui mecanism politic menit sa asigure conditii pentru exercitarea libera de catre toti cetatenii a dreptului de a alege si a fi alesi în organele centrale si locale ale statului, prin vot universal, direct si secret, pentru un regim politic garantat de lege;
dreptul de organizare profesionala si politica libera, care sa asigure posibilitatea cetatenilor de a se organiza în asociatii profesionale cu caracter independent fata de puterea de stat si în partide politice, prin care sa se garanteze alternativele reale de conducere a tarii. Pluralismul politic constituie o conditie sine-qua-non a democratiei, deoarece numai acesta poate cere si garanta ca cei care conduc sa aiba mai multa responsabilitate, putând fi înlocuiti atunci când nu corespund;
existenta unor mijloace de informare (mass-media) care sa se manifeste liber. Prin manifestare libera trebuie sa se înteleaga faptul ca îsi exercita în mod independent pozitia ce o adopta, fara ca puterea de stat, îndeosebi, sa impuna o anumita linie prin cenzura. Aceasta nu înseamna ca mijloacele de informare sunt în totalitate independente si fata de partide sau formatiuni politice. Esentialul, însa, consta în afisarea deschisa a acestor pozitii si transmiterea unor informatii corecte, adevarate .
|
