CONCURENTA

CONCURENTA

7.1. Concepte de baza

Politica in domeniul concurentei se refera la comportamentul pe piata al agentilor economici si include masurile relevante privind concurenta pe piata, respectiv politica comerciala, politicile de reglementare, masurile adoptate de catre guverne cu privire la politicile anticoncurentiale ale firmelor atat din domeniul privat, cat si din cel public[1].

Preturile de lichidare a concurentei sunt practici care urmaresc acapararea si monopolizarea pietei prin eliminarea concurentei pe baza practicarii unor preturi sub costurile de productie[2].

Ajutoarele de stat (publice). Comisia si Curtea de Justitie le-au definit ca fiind orice ajutor provenind de la stat sau alte entitati publice sau orice ajutor acordat de autoritati - locale sau regionale.

Concurenta loiala consta in folosirea nediscriminatorie a instrumentelor competitiei in conditiile accesului liber pe piata si a posibilitatii de cunoastere a mijloacelor de reglementare a relatiilor de vanzare-cumparare[3].

Concurenta neloiala consta in folosirea de mijloace incorecte, cum sunt acordarea de stimulente agentilor economici in scopul patrunderii si mentinerii pe o piata.

7.2. Reglementarea comunitara a concurentei

Regulile concurentiale au fost stabilite pentru crearea unui "sistem care sa asigure o concurenta nedistorsionata pe piata interna" (art. 3 alin. 1 g) al Tratatului CE). Aceste reguli vizeaza:

- combaterea monopolizarii prin acorduri protectioniste, acorduri restrictive si fuziuni practicate de societati;

- abuzul de pozitie dominanta constand in exploatarea unor societati in defavoarea altora;

- ajutoarele de stat.

Regulile comunitare privind combaterea monopolizarii. Art. 81 al Tratatului CE interzice acordurile, deciziile si practicile concertate intre societatile comerciale daca acestea "pot afecta comertul dintre Statele Membre si care au ca obiect sau efect prevenirea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei in interiorul pietei comune".

Un acord restrictiv este cel incheiat intre doua sau mai multe societati prin care convin sa adopte un anumit tip de comportament care sa ocoleasca regulile si efectele unei concurente libere pe piata.

Practica concertata are o intensitate mai scazuta decat acordul restrictiv si consta in coordonarea dintre societatile comerciale. Nu este o manifestare de vointa clar exprimata, ci o coordonare de fapt a strategiilor comerciale. Sunt interzise acordurile verticale si orizontale care stabilesc preturi in mod direct sau indirect, acorduri asupra conditiilor de vanzare, acorduri care izoleaza anumite sectoare de piata, acorduri asupra cotelor de productie sau distributie, acorduri de impartire a pietei, boicoturi colective, acorduri care duc la discriminarea altor comercianti.

Abuzul de pozitie dominanta este interzis de art. 82 al Tratatului CE: "orice abuz de pozitie dominanta al uneia sau mai multor intreprinderi in interiorul pietei interne sau intr-un segment important al acesteia va fi interzis ca fiind incompatibil cu piata interna, atata timp cat afecteaza comertul dintre statele membre".

Abuzul de pozitie dominanta se realizeaza prin obstructionarea concurentei pe piata pe care actioneaza de catre o societate comerciala puternica economic. Curtea de Justitie Europeana a definit-o ca "o pozitie de putere economica pe care o detine o intreprindere si care ii permite sa afecteze concurenta efectiva de pe o piata fata de concurentii, clientii si, in ultima instanta, fata de consumatorii sai".

Sunt considerate abuzuri de putere dominanta: impunerea directa sau indirecta de preturi sau conditii comerciale incorecte; limitarea productiei, a pietei sau dezvoltarii tehnologice in detrimentul consumatorilor; efectuarea de tranzactii echivalente in conditii diferite pentru parti diferite; fortarea celorlalte parti din contract sa accepte obligatii suplimentare necuprinse in contract.

Deoarece art. 82 al Tratatului CE nu defineste abuzul de pozitie dominanta ci doar il exemplifica, Curtea de Justitie Europeana a aratat ca acesta este un concept obiectiv, constand in "recurgerea la metode diferite de acelea care creeaza conditiile unei concurente normale intre produse si servicii pe baza tranzactiilor operatorilor comerciali".

Pe langa formele de practici abuzive principale, enuntate chiar in Tratatul CE, Comisia si Curtea de Justitie au identificat si alte forme de practici abuzive: discriminarea prin preturi stabilite pe zone geografice; returnarea unor sume pentru fidelitate care impiedica clientii sa detina produse de la furnizorii concurenti; reducerea preturilor in scopul eliminarii concurentei, refuzul nejustificat al furnizarii ce poate duce la eliminarea concurentei, refuzul acordarii de licente.

Fuziunile (concentrarile). Interzicerea acestei practici anticoncurentiale isi are temeiul in art. 81, 82, 85 si 235 din Tratatul CE.

Regulamentul 4064/89 privind controlul concentrarilor dintre intreprinderi prevede ca: este "incompatibila cu piata interna orice concentrare la ni 111b19b vel comunitar care creeaza sau consolideaza o pozitie ca rezultat al careia este afectata concurenta efectiva pe piata interna sau pe o portiune importanta a acesteia".

Dimensiunea unei societati poate fi definita fie prin definirea unui prag la nivel european, fie prin definirea unor praguri nationale diferite.

Sunt doua ipoteze de definire:

1. prima ipoteza are drept criterii:

- o cifra de afaceri combinata la nivel international de cel putin 5 miliarde euro;

- cel putin doua din societatile comerciale in cauza sa aiba la nivel comunitar o cifra de afaceri de minimum 250 milioane euro;

- fiecare dintre aceste societati sa genereze mai mult de doua treimi din cifra de afaceri la nivel comunitar intr-un stat membru.

2. a doua ipoteza are drept criterii:

- o cifra de afaceri combinata la nivel international de cel putin 2,5 miliarde euro;

- o cifra de afaceri de peste 100 milioane euro in fiecare din cel putin trei State Membre;

- individual, pentru cel putin doua dintre societatile comerciale respective o cifra de afaceri de minimum 25 milioane de euro in fiecare din cele trei State Membre si peste 100 milioane euro in intreaga comunitate.

Ajutoarele de stat. Art. 87 din Tratatul CE prevede ca "va fi considerat incompatibil cu piata comuna orice ajutor acordat de un stat membru din resursele de stat, sub orice forma, care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau productia anumitor bunuri atata timp cat afecteaza comertul dintre Statele Membre".

Forma si scopul ajutorului, precum si motivul acordarii ajutorului sunt irelevante.

Art. 87 al Tratatului CE prevede o serie de exceptii considerate compatibile cu piata interna a Uniunii:

- ajutorul de stat cu caracter social dat consumatorilor individuali sub garantia nediscriminarii legate de originea produselor in cauza;

- ajutorul dat pentru repararea daunelor produse de dezastre naturale sau in situatii exceptionale;

- ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea tarii, dupa reunificarea acesteia.

Comisia Europeana a mai declarat ca fiind compatibile cu piata interna:

- ajutorul pentru promovarea dezvoltarii anumitor activitati sau regiuni;

- ajutorul pentru promovarea executarii unui proiect important de interes european sau de remediere a unor perturbari grave in economia statelor membre;

- ajutorul pentru promovarea culturii si conservarea patrimoniului;

- alte categorii de ajutoare specificate de Consiliul UE.

Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie privind concurenta

Cazul: Metro S.B. & CO. KG vs. Comisia &SABA, nr. 2676, octombrie 1977

Situatia de fapt

Speta are la baza intrebarea formulata de un tribunal din Germania in privinta conditiilor impuse in cadrul unui sistem de distributie selectiva pentru ca acesta sa fie considerat acceptabil de catre Comisie. Aceasta intrebare a fost pusa in cadrul unui litigiu intre societatea Metro, in calitate de reclamant, si societatea Cartier. Aceasta din urma a instituit un sistem de distributie selectiva a ceasurilor sale, considerate produse de lux. Societatea Metro nu se afla printre distribuitorii acceptati, ci isi achizitiona ceasurile Cartier prin intermediari independenti si le vindea in garantie Cartier. Aceasta din urma refuza, insa, sa acorde garantia, care era rezervata cumparatorilor de le distribuitorii din cadrul retelei.

Dreptul aplicabil

Articolul 81[4] TCE: interzicerea concentrarilor de intreprinderi; notiunea de concurenta eficace (workable competition); sisteme de distributie selectiva.

Solutia si principiile degajate de CJCE

1. Notiunea de concurenta eficace (workable competition)

"Notiunea de libera concurenta folosita la art. 3 si 81 vizeaza existenta unei concurente eficace pe piata, adica a unui grad de concurenta necesar pentru a fi respectate exigentele fundamentale si obiectivele Tratatului, in general, si in special cele vizand crearea unei piete unice.

Aceasta permite ca natura si intensitatea concurentei sa varieze in functie de produsele sau serviciile in cauza si de structura economica a pietelor sectoriale vizate".

2. Sisteme de distributie selectiva

Comisia a recunoscut ca sistemele de distributie selectiva nu cad sub incidenta interdictiei continute la art. 81, paragraful 1, din Tratat, cu conditia ca selectarea vanzatorilor sa se faca in functie de criterii obiective, calitative, ca, de exemplu, calificarea profesionala a vanzatorilor si a personalului acestora. Aceste criterii trebuie fixate in mod uniform fata de toti posibilii vanzatori si aplicate fara discriminare.

Evaluare

Decizia Curtii prezinta relevanta in definirea "conceptiei comunitare de concurenta", pentru determinarea ei folosindu-se criterii ca natura si intensitatea, procedandu-se la o examinare in concreto de catre judecatorul comunitar; concurenta poate fi, deci, variabila in functie de produsele sau serviciile in cauza, dar in toate cazurile ea trebuie sa fie eficace.

Cazul: Continental Can vs. Comisia nr. 672, 21 februarie 1973

Situatia de fapt

Societatea Continental Can solicita anularea deciziei Comisiei prin care s-a constatat violarea art. 82 din Tratat referitor la abuzul de pozitie dominanta, de catre societatea mentionata, prin achizitionarea printr-un intermediar a 80% din actiunile si obligatiile unei societati concurente.

Dreptul aplicabil

Articolul 82[5] TCE: abuzul de pozitie dominanta.

Solutia si principiile degajate de CJCE

1. Pentru a contraveni prevederilor Tratatului, o pozitie dominanta trebuie exploatata abuziv, deci nu este ilicita prin simpla sa existenta. Enumerarea din alin. 2 art. 82 nu este limitativa. Contravin regulilor concurentei atat practicile susceptibile sa provoace un prejudiciu imediat consumatorilor, dar si cele care le cauzeaza acestora un prejudiciu prin atingerea adusa structurilor de concurenta efectiva.

2. Constituie abuz de pozitie dominanta consolidarea pozitiei pe piata a unei intreprinderi aflate deja in pozitie dominanta, astfel incat gradul de dominatie atins limiteaza substantial concurenta, adica nu lasa sa subziste decat intreprinderi dependente in comportamentul lor concurential de intreprinderea dominanta.

Evaluare

Aceasta decizie constituie una dintre contributiile jurisprudentiale cele mai importante la interpretarea art. 82 TCE, articol care implica din partea judecatorului comunitar o dubla activitate de interpretare: pe de o parte, determinarea notiunii de pozitie dominanta si, pe de alta parte, caracterizarea abuzului de pozitie dominanta nu numai in functie de elementele enumerate in acest articol, care nu sunt limitativ prevazute, ci printr-un examen de la caz la caz.

Cazul: United Brands vs. Comisia, nr. 2776, 14 februarie 1978

Situatia de fapt

Prin aceasta speta se solicita de catre societatea United Brands Co si de catre reprezentantul sau in Olanda, societatea United Brands Continental Bv, anularea deciziei Comisiei prin care se constata incalcarea art. 82 al TCE de catre cele doua societati.

Dreptul aplicabil

Articolul 82 TCE - abuzul de pozitie dominanta

Solutia si principiile degajate de CJCE

1. Determinarea pietei unui produs: pentru ca un produs sa poata fi considerat ca facand obiectul unei piete distincte de cea a altor produse, Curtea examineaza daca produsul in cauza poate fi individualizat prin caracteristici proprii fata de alte produse similare, astfel incat nu sunt substituibile si nu se afla in concurenta cu acestea. Este necesara, de asemenea, determinarea in fiecare caz a pietei geografice a produsului respectiv, tinand cont de faptul ca, pentru a cadea sub incidenta art. 82 TCE, concurenta trebuie sa fie afectata intr-o parte substantiala a pietei comune.

2. Notiunea de pozitie dominanta vizata de art. 82 se refera la pozitia de putere economica a unei intreprinderi, care ii da acesteia puterea sa impiedice mentinerea unei concurente efective pe piata si ii furnizeaza posibilitatea sa aiba un comportament independent de intreprinderile concurente, de clientii sai si, in cele din urma, de consumatori. Pozitia dominanta rezulta in general din reunirea mai multor factori, care, luati izolat, nu sunt in mod necesar determinanti: interzicerea de catre o societate in pozitie dominanta pe piata unui produs ca distribuitorii agreati sa revanda acest produs in anumite conditii, aplicarea de catre societatea in pozitie dominanta a unor conditii inegale pentru prestatii echivalente ale partenerilor comerciali, practicarea unui pret excesiv fata de valoarea economica a prestatiei etc.

Evaluare

Importanta acestei decizii consta in ilustrarea analizei facute de judecatorul comunitar pentru determinarea concreta a pietei produsului in cauza (relevant market), utilizand atat criterii geografice, cat si gradul de substituabilitate al acestui produs cu altele asemanatoare.

Cazul: Hoffmann - La Roche & Co. AG vs. Comisia, nr. 8576, 13 februarie 1979

Situatie de fapt

Societatea elvetiana Hoffmann - La Roche et co. solicita anularea Deciziei "Vitamine" a Comisiei, din data de 9 iunie 1976, privind procedura de aplicare a art.86 TCE.

Potrivit unei hotarari a Comisiei, societatea La Roche dispunea de o pozitie dominanta pe piata comuna, iar, ca urmare a incheierii unor contracte care obligau sau, cel putin incitau cumparatorii, prin acordarea unor prime de fidelitate, sa-i acorde exclusivitate sau cel putin preferinta, incalcase dispozitiile art. 86 TCE prin exploatarea abuziva a acestei pozitii. Prin urmare, Comisia a hotarat aplicarea de sanctiuni societatii La Roche. Societatea s-a adresat CJCE, sustinand ca Decizia Comisiei este incorecta. In Decizia sa, Comisia a aratat ca, pentru a aprecia daca La Roche detine pozitia dominanta de care e acuzata, trebuie delimitata piata relevanta din punct de vedere geografic (care in acest caz se intindea pe toata piata comuna) si piata relevanta a produsului.

Dreptul aplicabil

Art. 86 TCE.

Solutia si principiile degajate de CJCE

In aceasta speta, Curtea a stabilit ca, in ceea ce priveste dreptul comunitar al concurentei, daca un produs este utilizat cu scopuri diferite si, de asemenea, raspunde unor nevoi economice diferite, poate apartine unei piete distincte. Un astfel de produs, alaturi de toate celelalte produse care ii pot fi substituite si cu care intra in concurenta, constituie ele insele o piata distincta.

In ceea ce priveste notiunea de piata relevanta in interpretarea CJCE, se are in vedere posibilitatea ca o concurenta efectiva sa poata exista intre produsele care alcatuiesc aceasta piata, ceea ce presupune ca produsele care intra in concurenta pot fi substituite.

Cu privire la notiunea de pozitie dominanta la care se refera art. 86 TCE, Curtea a considerat ca este vizata situatia in care o intreprindere are puterea economica de a impiedica mentinerea unei concurente efective pe piata, prin capacitatea de a avea un comportament independent fata de ceilalti participanti pe piata, fata de clienti si fata de consumatori. Acest comportament, desi nu exclude existenta unei anumite forme de concurenta de piata, ofera intreprinderii cu o asemenea situatie posibilitatea sa decida sau cel putin sa influenteze intr-o maniera decisiva conditiile concurentiale de pe piata. S-a stabilit ca detinerea unui segment de piata de mare amploare constituie un indiciu al unei pozitii mai favorabile in raport cu ceilalti participanti.

Notiunea de amploare abuziva este o notiune obiectiva care vizeaza comportamentul pe piata al unei intreprinderi care detine o pozitie dominanta si care sunt de natura sa influenteze structura pietei si care au ca efect crearea unor obstacole privind libera concurenta. Actiunea unei intreprinderi care detine o pozitie dominanta pe piata, in sensul de a impune cumparatorilor obligatia de a se aproviziona in totalitate cu produsele sale, constituie o exploatare abuziva a unei pozitii dominante in sensul art. 86 din Tratat. In aceeasi categorie intra si actiunea unei intreprinderi care, fara a obliga clientii sa-si asume o obligatie formala, aplica - fie unilateral, fie pe baza unor acorduri incheiate cu clientii - un sistem de reduceri de preturi pentru fidelitate (adica pentru faptul ca un client se aprovizioneaza exclusiv sau aproape exclusiv cu produse provenind de la intreprinderea care acorda aceste reduceri). Includerea in contract a unei clauze "englezesti " (clauza conform careia cumparatorii se angajeaza sa comunice intreprinderii care exploateaza o pozitie dominanta orice oferta mai avantajoasa pe care au primit-o din partea concurentilor acesteia si prin care isi rezerva libertatea de a se aproviziona de la concurenta in cazul in care intreprinderea dominanta nu aliniaza preturile ofertei mai avantajoase) nu duce la excluderea caracterului abuziv si anticoncurential al contractelor prin care se acorda reduceri de fidelitate. In ceea ce priveste acordarea reducerilor de fidelitate, CJCE concluzioneaza ca acestea sunt condamnabile fiindca au drept efect aplicarea pentru partenerii comerciali a unor conditii inegale pentru prestatii echivalente care se reflecta in faptul ca doi cumparatori ai aceleiasi cantitati dintr-un produs platesc un pret diferit, dupa cum se aprovizioneaza exclusiv de la intreprinderea care se bucura de o pozitie dominanta sau, dimpotriva, se aprovizioneaza de la surse diferite.

Evaluare

Dupa data aderarii Romaniei la UE, in legislatia noastra va trebui sa se tina cont de aceasta interpretare data art. 86 TCE.

Cazul: Imperial Chemical Industries (ICI) Ltd. Vs. Comisa, nr. 4869, 14 iulie 1972

Situatia de fapt

Imperial Chemical Industries (ICI) a fost una din cele 10 companii, care, impreuna, detineau 80% din piata vopselelor in cadrul Comunitatii. In 1964, a fost prima intreprindere care a anuntat o crestere a preturilor, la scurt timp, urmata de o crestere identica din partea celorlalte companii. In 1965 si 1967 au avut loc alte cresteri, urmate de cresteri de preturi din partea celorlalti producatori.

Comisia a decis ca este vorba de practici concertate, conform art. 81 TCE, si a impus amenzi fata de aceste companii.

Companiile au contestat decizia Comisiei, argumentand ca acele cresteri de preturi au fost rezultatul unui comportament paralel, normal pe o piata oligopol (acest tip de piata este caracterizat prin existenta unui numar mic de competitori, fiecare dintre acestia urmarindu-l pe cel care este liderul in materie de preturi).

Dreptul aplicabil

Art. 81 TCE referitor la practicile concurentiale susceptibile de a distorsiona concurenta pe plan comunitar

Solutia si principiile degajate de TCE

Dupa numarul producatorilor implicati, Curtea a considerat ca nu se poate spune ca piata europeana a vopselelor este o piata de tip oligopol. In consecinta, competitia intre preturi ar fi trebui sa continue, nefiind justificat comportamentul paralel in acest caz.

Astfel, cresterea uniforma si generala a preturilor nu putea fi decat rezultatul unei intentii comune a intreprinderilor de a ajusta preturile pentru a evita riscurile competitiei, fapt ce este contrar art. 81 TCE.

In conformitate cu solutia data in aceasta speta, in cazul in care exista cresteri de preturi similare, trebuie analizat daca acestea reflecta existenta unui comportament independent in cadrul pietei sau o practica concertata.

Evaluare

In speta, Curtea a decis ca producatorii, prin cresterea preturilor, au incercat doar sa elimine incertitudinea privind viitorul lor comportament, care nu mai prezenta, astfel, nici un risc pentru competitori.

Intr-o alta speta, Curtea a adus limitari acestor consideratii privitoare la modurile de comportament care dau nastere la practici concertate. Astfel, in Ahlström Oy (A.) vs. Comisie (1985), Curtea a decis ca anuntarea maximului cresterii preturilor de catre producatorii de lemn constituie un comportament care nu afecteaza incertitudinea producatorilor privind atitudinea viitoare a competitorilor in domeniu.

Legea romana privind concurenta nr. 21/1996, modificata prin O.U.G. nr. 21/2003, prevede in art. 5 interzicerea "intelegerilor exprese sau tacite intre agentii economici sau asociatiile agentilor economici (.) care ar avea ca efect restrangerea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca (.) in special cele care urmaresc: a) fixarea concertata in mod direct sau indirect a preturilor de cumparare (.). Legea romana preia, astfel, prevederile art. 81 TCE.

Dupa aderarea la UE, cand Tratatul CE va deveni parte din legislatia interna, judecatorii romani vor trebui sa tina seama de precizarile facute de Curte cu privire la semnificatia acestor dispozitii.

Cazul: Consten SARL & Grundig Verkaufs GmbH vs. Comisia, nr. 56&5864, 10 iunie 1965

Situatia de fapt

Compania germana de electronice, Grundig, a incheiat un contract de distributie exclusiva cu societatea franceza Consten, prin care Grundig a fost de acord sa aiba ca unic distribuitor in Franta aceasta firma, iar, in schimb, Consten se obliga sa nu vanda produse competioare sau sa reexporte produse Grundig. Consten a primit, de asemenea, exclusiv, dreptul de folosinta a marcii GINT, marca inregistrata international de Grundig.

O alta companie franceza (UNRF) a cumparat produsele Grundig din Germania, unde erau mai ieftine, si le-a revandut in Franta. In consecinta, Consten a introdus o actiune in fata instantelor franceze pentru incalcarea dreptului asupra marcii internationale GINT. Societatea UNRF a introdus plangere in fata Comisiei Europene cu privire la contractul existent intre Grundig si Consten, contract ce incalca art. 81 TCE. Comisia a dat o decizie in favoarea societatii UNFR, decizie ce a fost atacata de Consten si Grundig in fata CJCE.

Dreptul aplicabil

Art. 81 referitor la practicile concurentiale susceptibile de a distorsiona concurenta pe plan comunitar.

Solutia si principiile CJCE

Curtea a statuat ca lista practicilor ilegale din art. 81 TCE este ilustrativa si nu exhaustiva. In acest articol sunt precizate doar interdictia de a incheia intelegeri prin care se fixeaza preturi, se limiteaza productia sau pietele, se aplica conditii diferite tranzactiilor echivalente si se impun obligatii suplimentare fara legatura cu obiectul contractului.

In solutia data, Curtea a considerat intelegerea incheiata intre Consten si Grundig ca avand efectul partitionarii pietei de-a lungul granitelor nationale, eliminand, astfel, competitia in detrimentul consumatorilor.

Evaluare

Decizia in aceasta speta a fost criticata pe motivul ca interzice acordurile "verticale"(intre societati apartinand unor niveluri diferite ale distributiei, in speta, intre producator si distribuitor). Acordurile de acest tip sunt, in general, vazute ca fiind mai putin periculoase decat intelegerile "orizontale", adica acele acorduri incheiate intre companii apartinand aceluiasi nivel de productie, cum ar fi cartelurile.

Astfel, unii comentatori au argumentat ca nu trebuie interzise acordurile prin care se restrange disponibilitatea unei anumite marci pe o piata, atata vreme cat exista o concurenta efectiva intre branduri. Curtea a considerat ca nu este nevoie sa se ia in considerare efectele unor intelegeri, atata vreme cat acesta are ca obiect prevenirea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei.

Cazul: Volskswagen AG/Commission, solutie data de TPI, 3 decembrie 2003

Situatia de fapt

Firma producatoare de automobile Volskwagen a interzis concesionarilor sai din Germania practicarea unor reduceri la vanzarea noului model Passat, recomandand un pret unic de vanzare. Comisia a considerat ca aceasta practica incalca principiile liberei concurente prevazute de tratat si a aplicat o amenda societatii Volskwagen in valoare de 30,96 milioane de euro.

Volskwagen a atacat decizia Comisiei in fata Tribunalului de prima instanta, motivand ca nu s-au incalcat principiile comunitare in materia liberei concurente, din moment ce initiativele de plafonare a pretului de vanzare al noului model Passat aveau caracter unilateral, neexistand un acord intre constructor si concesionari in acest scop.

Dreptul aplicabil

Articolul 81, alin. 1 TCE, referitor la intelegerile intre intreprinderi: "Sunt incompatibile cu piata comuna si sunt interzise orice intelegeri intre intreprinderi, orice decizie a grupurilor de intreprinderi, precum si orice practici concertate intre intreprinderi, susceptibile sa afecteze comertul intre statele membre si care au ca obiect sau ca efect impiedicarea, restrangerea sau distorsionarea concurentei in interiorul pietei interne si, in special, cele care constau in: a) fixarea directa sau indirecta a preturilor de cumparare sau de vanzare sau a altor conditii ale tranzactiilor comerciale; (.)"

Solutia si principiile degajate de CJCE

TPI a anulat decizia Comisiei, de aplicare a unei amenzi societatii Volkswagen, argumentand ca nu fusese dovedita in speta existenta unui acord de vointa intre constructorul de automobile si concesionarii sai din Germania, in vederea impunerii unui anumit pret de vanzare, fiind vorba doar de un act unilateral al societatii Volkswagen. Astfel, Comisia nu a facut dovada acceptarii efective de catre concesionari a pretului recomandat de constructor.

Pentru a exista o limitare a liberei concurente sanctionata de art. 81TCE este necesara constatarea unei intelegeri intre cele doua intreprinderi, adica realizarea unui acord de vointa intre cele doua parti, si nu o simpla decizie unilaterala a unei intreprinderi.

Se respinge astfel argumentarea Comisiei potrivit careia acordul de vointa dintre constructor si concesionar, in vederea impunerii unui anumit pret de vanzare rezulta din insusi contractul de concesiune intre aceste parti, deoarece prin incheierea acestui contract concesionarul ar accepta in mod implicit conditiile care pot fi impuse ulterior de concedent, chiar daca acestea nu sunt conforme dispozitiilor comunitare.

Tribunalul considera ca simpla semnare a unui contract de concesiune nu poate fi interpretata drept a acceptare tacita, in avans, a unor initiative ulterioare ale concedentului, susceptibile sa contravina principiilor comunitare privind libera circulatie in cadrul pietei interne.

In vederea aplicarii art. 81 alin. 1 TCE, Comisia trebuie sa faca dovada alinierii pozitiei concesionarului la initiativa anticoncurentiala a concedentului, adica realizarea unei "intelegeri" intre cele doua parti.

Nota: Impotriva deciziei TPI se poate introduce in termen de doua luni de la notificare, un recurs limitat la elemente de drept.

Evaluare

Art. 5 din Legea nr.21/1996 modificat prin O.U.G. nr. 121/2003, prevede: "Sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, orice decizii de asociere sau practici concertate intre acestia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau o parte a acesteia, in special cele care urmaresc: a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile; (.)"

Acest articol va trebui interpretat in lumina precizarilor facute de Curte in aceasta speta.

Cazul : Van den Bergh Foods Ltd./ Comisia, 23.101.2003 (Tribunalul de prima instanta)

Situatia de fapt

Van den Bergh Foods denumita HB Ice Cream (HB), filiala grupurilor Unilever, este principalul producator de inghetata in Irlanda. Aceasta firma a furnizat distribuitorilor de inghetata congelatoare, asupra carora si-a pastrat proprietatea si pe care acestia erau obligati sa le foloseasca exclusiv pentru depozitarea inghetatei HB. Dupa patrunderea pe piata a producatorului american "Mars" distribuitorii au depozitat si aceasta marca de inghetata si, in consecinta, HB a cerut respectarea contractului de exclusivitate.

In urma plangerii adresate de Mars, Comisia Europeana a emis o decizie in care considera ca aceste contracte de exclusivitate sunt contrare dreptului comunitar al concurentei. Comisia constata ca HB detine o pozitie dominanta pe piata irlandeza a inghetatei (pe baza importantei distributiei si prin notorietatea marcii), iar, prin aceste contracte, se restrange capacitatea distribuitorilor de a comercializa produse ale altor producatori. In consecinta, Comisia stabileste ca este vorba de un abuz de pozitie dominanta si a refuzat acordarea unei exceptii individuale catre HB.

HB a introdus un recurs in fata Tribunalului, vizand anularea aceste decizii a Comisiei.

Dreptul aplicabil

Articolele 81, 82 si 295 TCE referitoare la regulile de concurenta: interzicerea acordurilor intre intreprinderi si a abuzului de pozitie dominanta

Solutia si principiile degajate de CJCE

Tribunalul considera ca acea clauza de exclusivitate ii determina pe distribuitori sa se comporte diferit cu ceilalti producatori de inghetata (s-a observat ca, dupa ce HB a cerut respectarea clauzei de exclusivitate, distributia de inghetata Mars a scazut de la 43% la 20%). Deci, Comisia apreciat corect ca, prin aceasta clauza de exclusivitate, distribuitorilor li se restrange libertatea de a alege produsele pe care vor sa le vanda.

Totodata, pentru ca distribuitorii nu agreeaza instalarea congelatoarelor care nu sunt gratuite, ceilalti producatori sunt obligati sa faca o investitie foarte costisitoare pentru achizitionarea de congelatoare, fapt ce e de natura a-i descuraja pe acestia de a mai intra pe piata.

In ceea ce priveste acordarea unei exceptii individuale catre HB, Tribunalul considera ca aceasta clauza nu prezinta avantaje obiective de natura a compensa inconvenientele create in domeniul concurentei.

Decizia Comisiei nu priveaza HB de proprietatea congelatoarelor pe care le poate exploata intr-o alta maniera.

In consecinta, Tribunalul a respins recursul inaintat de HB

Nota: Decizia Tribunalului de Prima Instanta poate fi contestata pe chestiuni de drept in termen de doua luni de la notificare.

Evaluare

Tribunalul constata ca, desi punerea la dispozitia distribuitorilor a unor congelatoare cu conditia exclusivitatii este o practica des intalnita, aceasta poate restrange jocul concurentei atunci cand este utilizata de o intreprindere avand pozitie dominanta

Cazul: Arbed e.a. si Poutrelles e.a./ Comisia Europeana, 2 octombrie 2003(recurs asupra unei decizii a Tribunalului de prima instanta)

Situatia de fapt

Printr-o decizie din 1994, Comisia a constatat participarea a 17 intreprinderi siderurgice europene si a asociatiei lor profesionale, Eurofer, la o serie de acorduri, decizii si practici concertate privind fixarea pretului, repartitia pietelor si schimburi de informatii confidentiale. Pentru aceasta Comisia a amendat 14 din aceste intreprinderi.

In deciziile din 1999 Tribunalul a confirmat in esenta decizia Comisiei, reducand insa amenzile. Sapte intreprinderi si Eurofer au cerut CJCE sa anuleze deciziile Tribunalului.

Arbed SA a sustinut in fata tribunalului ca, dupa transmiterea reclamatiilor catre filiala sa, Trade Arbed, Comisia a decis amendarea sa fara a informa, in prealabil, nici asupra intentiei, nici asupra motivelor si fara a-i permite sa-i fie cunoscut punctul de vedere. Tribunalul de Prima Instanta i-a respins aceste argumente.

Dreptul aplicabil

Art. 65 din Tratatul CECO privind acordurile si practicile concertate ale producatorilor europeni din domeniul siderurgic

Solutia si principiile degajate de CJCE

Curtea reaminteste ca, in orice procedura susceptibila a produce sanctiuni financiare, respectarea dreptului la aparare constituie un principiu fundamental al dreptului comunitar. In conformitate cu acest principiu, Comisia ar fi trebuie sa precizeze intreprinderii pe care avea intentia sa o sanctioneze care sunt elementele esentiale retinute impotriva ei, pentru ca aceasta sa-si poata construi apararea.

Referitor la imputarea unei amenzi unei societati ce detine o filiala, pentru faptele comise de aceasta, comportamentul anticoncurential al unei intreprinderi, in cazul in care prima nu si-a determinat in mod autonom comportamentul pe piata, dar a aplicat directivele emise de prima, luand in considerare legaturile economice si juridice ce exista intre cele doua.

Evaluare

Speta precizeaza un principiu fundamental dreptului comunitar; dreptul la aparare in cazul instituirii unei proceduri prin care se pot impune sanctiuni financiare unei intreprinderi.

De asemenea, decizia lamureste anumite aspecte ale dreptului concurentei si anume: faptul ca societatea-mama poate fi sanctionata pentru faptele comise de o filiala a sa, in cazul in care aceasta din urma nu are stabilita o conduita autonoma.

Legislatia romana in domeniul concurentei este reprezentata de: Legea nr. 21/1996 asupra concurentei si de Legea nr. 11/1991 privind concurenta neloiala completata prin Legea nr.298/2001. Aceste reglementari vor trebui interpretate de catre organele judecatoresti in lumina precizarilor facute de Curte in speta, in cazul in care va trebui sanctionata o intreprindere pentru comportamentul anticoncurential al unei societati subordonate ei in ceea ce priveste politica comerciala.

Cazul: British Airways plc. c. Comisia Europeana, 17 decembrie 2003, decizie a Tribunalului de Prima Instanta)

Situatia de fapt

British Airways (BA), cea mai mare companie aeriana din Marea Britanie, a incheiat acorduri cu agentiile de voiaj acreditate in Marea Britanie de catre Asociatia Internationala de Transport Aerian, in vederea vanzarii de bilete de avion. In baza acestor acorduri, agentii primesc un comision de baza pentru biletele BA vandute si beneficiaza de alte facilitati financiare complementare, cum este, de exemplu, prima de rezultat, calculata in functie de cresterea vanzarilor de bilete.

Virgin Atlantic Airways, o companie concurenta, a depus o plangere impotriva acestor acorduri, la Comisia Europeana. In urma unei anchete conduse de catre Comisie, BA a adoptat un nou sistem de prime de rezultat aplicabil din 1998. Astfel, in afara comisionului, fiecare agent putea obtine si alte comisioane suplimentare (unele aplicabile nu numai castigurilor suplimentare realizate, ci si vanzarilor totale de bilete BA pentru perioada de referinta). Compania Virgin Atlantic Airways a depus o noua plangere la Comisia impotriva acestui nou sistem de recompense financiare.

Prin decizia din 14 iulie 1999, Comisia a considerat acordurile si sistemele de recompensa financiara initiate de BA ca fiind un abuz de pozitie dominanta pe piata britanica a serviciilor agentiilor de voiaj aeriene si a dispus amendarea acestei companii cu 6,8 milioane Euro. In opinia Comisiei, sistemul primelor de rezultat are ca efect incitarea agentilor de turism de a mentine sau creste vanzarile de bilete BA, in dauna companiilor concurente. BA a introdus recurs impotriva acestei decizii in fata TPI.

Dreptul aplicabil

Art. 82 TCE (privind abuzul de pozitie dominanta)

Solutia si principiile degajate de CJCE

BA a contestat, in primul rand, competenta Comisiei de a lua decizia din 14 iulie 1999, pe motivul demisiei colective a membrilor sai (intervenite la 16 martie 1999, numirea noilor comisari facandu-se abia la 15 septembrie 1999). Tribunalul a constatat ca cei care au demisionat au ramas in functie in aceasta perioada si ca au conservat (pana la inlocuirea lor) plenitudinea competentelor.

Impotriva argumentului conform caruia BA ar fi suferit o discriminare, fiind singura companie aeriana impotriva careia s-au declansat cercetari, in timp ce alti transportatori aerieni au continuat sa aplice acelasi sistem de recompense financiare, Tribunalul a raspuns ca faptul ca acesti transportatori nu au facut obiectul unei anchete din partea Comisiei nu este de natura a inlatura infractiunile retinute in sarcina companiei BA. Atunci cand este sesizata in privinta unor nereguli infaptuite de mai multe intreprinderi mari Comisia poate sa-si concentreze eforturile asupra unei a dintre aceste intreprinderi.

In cazul in care BA considera ca alti transportatori aerieni practica astfel de sisteme de recompense financiare, poate oricand sa conteste decizia Comisiei de a nu da curs plangerilor BA impotriva concurentilor sai.

Tribunalul considera ca, pentru a stabili daca BA are sau nu o pozitie dominanta, Comisia a retinut corect piata britanica a serviciilor de distributie a biletelor de avion, servicii prestate de agentiile de voiaj. Agentiile de voiaj constituie, intr-adevar, un canal de distributie indispensabil pentru companiile aeriene si constituie astfel o piata distincta (piata sectoriala). Deci, BA detine pozitie dominanta pe aceasta piata in calitate de beneficiar al serviciilor de distributie a biletelor sale de catre agentiile de voiaj. Criteriile in functie de care Tribunalul a apreciat ca BA detine o pozitie dominanta sunt: numarul locurilor oferite, numarul zborurilor sale, numarul de bilete vandute de agentii britanici si numarul pasagerilor transportati.

In ceea ce priveste abuzul de pozitie dominanta, Tribunalul considera ca aplicarea unor conditii inegale fata de partenerii sai comerciali, pentru prestarea unor servicii echivalente poate fi numita exploatare abuziva a unei pozitii dominante. Astfel, in cazul sistemului primelor de rezultat, Tribunalul considera ca agentii britanici ar putea aplica comisioane diferite pentru aceeasi suma, volumul vanzarilor de bilete fiind diferit de la o agentie la alta (iar comisionul aplicandu-se la volumul de vanzari). Pe de alta parte, Tribunalul releva faptul ca acest sistem de prime de rezultat are ca efect restrangerea libertatii agentiilor britanice de a furniza servicii companiilor aeriene concurente BA. In consecinta, concluzia Comisiei este corecta, BA abuzand de pozitia dominanta pe care o detine pe piata britanica a serviciilor prestate de agentiile de voiaj.

Evaluare

Speta aduce precizari in primul rand asupra metodelor de investigatie ale Comisiei Europene. Astfel, Comisia are posibilitatea sa-si concentreze analiza asupra unei anumite intreprinderi, chiar daca a primit sesizari in legatura cu nereguli infaptuite de mai multe societati. O intreprindere impotriva careia Comisia a dat o decizie, are dreptul de a contesta hotararea Comisiei de a nu da curs celorlalte plangeri, dar nu poate invoca acest fapt pentru a impiedica executarea deciziei data in cazul ei.

Legea privind concurenta nr. 21/1996 a fost modificata prin O.U.G. nr. 121/2003 astfel incat sa corespunda cerintelor dreptului comunitar. Art. 6 privind abuzul de pozitie dominanta reproduce dispozitiile art. 82 TCE privind abuzul de pozitie dominanta.

Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie privind ajutorul de stat

Cazul: Enirisorse SpA/Ministerul Finantelor, Italia, recurs prealabil, 27 noiembrie 2003

Situatia de fapt

In 1967 au fost infiintate, in anumite porturi, de catre Ministerul Marinei Marfuri din Italia, institutii publice (aziende dei mezzi meccanici e dei magazinni) insarcinate cu administrarea echipamentelor mecanice si a spatiilor de stocare ale statului destinate traficului de marfuri.

Din 1974, in toate porturile Italiei este perceputa o taxa pentru incarcarea si descarcarea marfurilor transportate pe mare, taxa varsata la Trezoreria publica.

Cuantumul taxei este determinat pentru fiecare port prin decret al Presedintelui, 2/3 din veniturile din aceste taxe fiind repartizate acelor institutii, pentru indeplinirea sarcinilor lor si o treime revine statului.

Societatea Enirisorse a efectuat, prin mijloace proprii, operatii de incarcare si descarcare a marfurilor nationale si straine in portul Cagliari, fara a utiliza serviciile institutiei Ministerului Marinei ce opera in acest port. Considerand ca acea taxa, pe care ar trebui sa o plateasca si in cazul in care nu beneficiaza de serviciile institutiei publice, reprezinta un ajutor de stat pentru acele institutii, societatea Enirisorse a refuzat sa o plateasca.

In consecinta, Curtea de Casatie s-a adresat Curtii Europene de Justitie, prin recurs prealabil pentru a afla daca regimul italian este contrar dreptului comunitar.

Dreptul aplicabil

Articolul 87 TCE referitor la ajutoarele acordate de catre stat

Solutia si principiile degajate de CJCE

Curtea reaminteste ca, pentru a fi calificat drept ajutor de stat, interventia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. sa provina din resursele statului;

2. sa fie susceptibila a afecta comertul intre statele membre;

3. sa favorizeze direct sau indirect o intreprindere;

4. sa afecteze/sa ameninte libera concurenta

Procentul acordat institutiilor portuare din taxa ceruta pentru transporturile de marfuri provine de la bugetul de stat si aceasta indemnizatie ar putea afecta schimburile intracomunitare, pentru ca este destinata unei intreprinderi stabilite intr-un port pentru incarcarea si descarcarea marfurilor.

Pentru ca interventia statului sa nu fie considerata un avantaj, trebuie sa reprezinte o compensatie pentru indeplinirea unei obligatii de serviciu public, clar stabilite, iar parametrii de calcul trebuie sa fie stabiliti in prealabil, in mod obiectiv si transparent.

Curtea precizeaza in primul rand ca exploatarea unui port comercial nu antreneaza in mod automat indeplinirea unei obligatii legate de un serviciu public.

In consecinta, institutiile portuare trebuie sa demonstreze ca au in sarcina o obligatie de serviciu public si ca sumele care le sunt atribuite constituie o compensatie pentru indeplinirea unei asemenea obligatii, pentru ca banii ce le sunt alocati sa nu fie considerati o forma de ajutor de stat.

Curtea a aratat ca Tratatul interzice orice ajutor care a fost acordat fara o prealabila notificare, judecatorul national trebuind sa ia orice masura necesara pentru a impiedica atat perceperea unei parti din taxa, cat si atribuirea ei beneficiarilor. Curtea precizeaza ca, in cazul in care se va hotari va institutiile respective au beneficiat de un ajutor de stat, va fi considerata ilegala doar partea din taxa portuara ce era atribuita intreprinderilor beneficiare (restul de plata, varsat la bugetul de stat nu este afectat).

Cazul: Ministerul Economiei Finantelor si Industriei din Franta c. GEMO S.A., 20 noiembrie 2003

Situatia de fapt

Societatea GEMO, un supermarket francez care comercializeaza, printre altele, carne si produse de carne, a cerut administratiei franceze restituirea sumelor platite ca taxa pentru achizitiile de carne pentru care trebuie sa plateasca impozite conform legii nationale. Aceasta taxa este instituita pentru a finanta serviciul public francez de colectare si eliminare a cadavrelor de animale si a deseurilor abatoarelor, care este gratuit pentru crescatorii de animale, cat si pentru cei care detin abatoare.

Refuzandu-i-se restituirea acestor sume, GEMO a introdus recurs in fata Tribunalului administrativ din Dijon, care a decis sistemul instituit de legea franceza constituie un ajutor de stat in sensul dreptului comunitar. Ministerul Economiei si Finantelor a atacat aceasta decizie si, prin urmare, tribunalul a cerut CJCE sa decida daca aceasta taxa este echivalenta cu un ajutor de stat in sensul dreptului comunitar.

Dreptul aplicabil

Art. 87 TCE privind ajutoarele acordate de catre stat

Solutia si principiile degajate de TCE

Curtea precizeaza care sunt ajutoarele de stat incompatibile cu dreptul comunitar:

1. cele care sunt acordate direct sau indirect din resursele de stat sau din cele impuse de stat;

2. ajutoarele care usureaza sarcinile ce greveaza in mod normal bugetul unei intreprinderii;

3. ajutoarele care impiedica concurenta si favorizeaza "anumite intreprinderi sau anumite produse" in detrimentul altora;

4. ajutoarele ce pot afecta schimburile intre statele membre.

Faptul ca activitatea de ecarisaj este intreprinsa de firme private nu inlatura caracterul de ajutor de stat, pentru ca initiatorii acestui regim sunt autoritati publice.

Curtea constata, de asemenea, ca sarcina financiara privind eliminarea cadavrelor de animale si a deseurilor abatoarelor ar trebui considerata ca fiind un cost inerent activitatii economice pentru crescatorii de animale si detinatorii de abatoare, si de care sunt scutiti prin instituirea acestui regim de catre autoritatile de stat. Este vorba despre un avantaj economic susceptibil de a impiedica mecanismul liber al concurentei, chiar daca de acest avantaj beneficiaza si alte societati, de exemplu gradinile zoologice, principalii beneficiari raman producatorii. In consecinta, este indeplinita conditia selectivitatii anumitor producatori/produse in detrimentul altora.

Pe de alta parte, prin aceasta masura este afectat si pretul carnii, care devine astfel mai competitiva pe piata comunitara, favorizand exporturile franceze de carne si afectand schimburile intracomunitare.

In consecinta, regimul francez trebuie sa fie calificat ca fiind un ajutor de stat in sensul dreptului comunitar.

Evaluare

a) Cazul precizeaza elementele ce trebuie analizate pentru a califica o anumita masura ca fiind ajutor de stat. Pentru Romania prezinta interes cunoasterea modului de abordare a acestui tip de masuri de catre Curte in vederea adaptarii corespunzatoare a legislatiei interne din domeniu.

b) Definitia ajutorului de stat consacrata de art. 87 TCE a fost preluata in art. 2 al Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, prin modificarile aduse de Legea nr. 603/2003.

Cu toate acestea, va trebui sa se examineze daca reglementarea ajutorului de stat - in special art. 2 alin. 4 din Lege - acopera solutia jurisprudentiala la care a ajuns Curtea, in sensul ca o masura constituie ajutor de stat incompatibil cu acquis-ul comunitar chiar daca se realizeaza prin intermediul unor intreprinderi private.

Cazul: Altmark Trans GmbH, Regierungsprasidium Magdeburg, Germania/Nahverkerhrsgesellshaft Altmark GmbH, recurs prealabil, 24 iulie 2003

Situatia de fapt

Regulamentul nr. 1191/69 modificat prin Regulamentul 1893/91 vizeaza eliminarea disparitatilor ce rezulta din obligatiile inerente notiunii de serviciu public impuse intreprinderilor de transport terestru de catre statele membre, disparitati de natura a impiedica jocul liber al concurentei. In consecinta, s-a considerat necesara suprimarea obligatiilor de serviciu public chiar daca, mentinerea lor ar putea fi indispensabila in anumite cazuri pentru a garanta furnizarea unor servicii de transport corespunzatoare.

Intr-o prima perioada, legislatorul german a hotarat ca regulamentul sa nu se aplice serviciilor de transport urban, suburban si regional, dar, dupa 1996, legea germana prevede explicit ca serviciile de transport local si regional sunt supuse regulamentului comunitar.

In 1990, intreprinderea Altmark Trans a obtinut licente si subventii pentru transportul persoanelor cu autobuze.in 1994, autoritatile germane au reinnoit licentele pentru societatea Altmark si au respins cererea dea acordare de licenta introdusa de societatea Nahverkerhrsgesellshaft Altmark. Aceasta a introdus un recurs in fata jurisdictiei germane, afirmand ca Altmark nu era o societate "sanatoasa" din punct de vedere economic pentru ca nu ar fi capabila sa supravietuiasca fara subventiile publice si, in consecinta, acele licente erau ilegale.

Jurisdictia suprema germana a sesizat Curtea Europeana de Justitie pentru a sti daca:

- subventiile acordate societatii Altmark Trans sunt ajutoare acordate de stat interzise de dreptul comunitar;

- autoritatile germane sunt in masura sa prevada faptul ca serviciile de transport regional care au autonomie financiara nu trebuie supuse regulamentului din 1969 privind obligatiile de serviciu public

Dreptul aplicabil

- Regulamentul nr. 1191/69 din 26 iunie 1969 vizand actiunea statelor membre in materie de obligatii inerente notiunii de serviciu public in domeniul transporturilor de cale ferata, terestru sau pe apa - modificat prin Regulamentul nr. 1893/91 din 20 iulie 1991;

- Art. 87 TCE

Solutia si principiile degajate de TCE

In ceea ce priveste prima chestiune, Curtea reaminteste jurisprudenta sa constanta conform careia, pentru ca interventia unui stat sa fie considerata ca fiind "ajutor de stat" in sensul tratatului CE, trebuie sa poata fi considerata ca fiind un "avantaj" consimtit intreprinderii beneficiare, avantaj pe care aceasta din urma nu ar fi obtinut-o in conditiile normale ale pietei.

Curtea a considerat ca nu exista un asemenea avantaj in cazul in care interventia statului este considerata ca fiind o compensare a prestatiilor efectuate de intreprinderile beneficiare pentru executarea obligatiilor de serviciu public. Totusi, in unele cazuri concrete, pentru ca o asemenea compensatie sa nu poata fi considerata un ajutor de stat trebuie indeplinite patru conditii:

1. intreprinderea beneficiara trebuie sa aiba efectiv obligatii de serviciu public, dar definite;

2. parametrii pe baza carora vor fi calculate compensatiile trebuie sa fie stabilite in prealabil in mod obiectiv si transparent;

3. compensatia nu va depasi in tot sau in parte costurile ocazionate de executarea obligatiilor de serviciu public, tinand cont de sumele care sunt legate de acestea si de un beneficiu rezonabil;

4. cand selectarea se face in afara cadrului pietei publice, nivelul compensatiei trebuie determinat in functie de analiza costurilor unei intreprinderi de transport medii (tinand cont de cheltuielile si beneficiile rezultate din executarea acestor obligatii).

Numai analizand aceste patru conditii se poate deduce daca o intreprindere nu a profitat in realitate de un "avantaj" financiar care ar avea ca efect punerea acestei societati intr-o pozitie concurentiala mai favorabila in raport cu celelalte, avand astfel caracterul unui ajutor de stat in sensul Tratatului CE.

In ceea ce priveste cea de-a doua chestiune, se subliniaza ca, in speta, jurisdictia nationala nu va trebui sa examineze daca subventiile in cauza au fost acordate in conformitate cu dispozitiile tratatului CE relative la ajutoarele de stat, decat in cazul in care ajung la concluzia ca regulamentul in cauza nu se aplica in Germania. Deci, daca se va aplica regulamentul, nu mai este cazul sa se apeleze la dispozitiile generale ale tratatului CE.

Curtea a considerat ca jurisdictia germana poate aplica derogarea prevazuta de regulamentul comunitar pentru transportul urban, suburban si regional, prin aceasta incadrandu-se in obiectivele regulamentului. Totusi, un stat membru nu poate sa aplice decat partial o asemenea derogare pentru ca principiul securitatii juridice sa fie respectat. Acest lucru presupune ca legea germana sa delimiteze sfera de aplicare a respectivei derogari, pentru a se putea determina in care situatie se aplica derogarea si in care regulamentul.

Evaluare

Speta precizeaza care sunt conditiile in care o compensatie acordata de stat pentru prestatiile unei intreprinderi, in indeplinirea obligatiilor de serviciu public, poate deveni ajutor de stat, in sensul Tratatului CE:

1. intreprinderea beneficiara nu are efectiv obligatii de serviciu public, clar definite;

2. parametrii pe baza carora vor fi calculate compensatiile nu au fost stabilite in prealabil in mod obiectiv si transparent;

3. compensatia depaseste in tot sau in parte costurile ocazionate de executarea obligatiilor de serviciu public, tinand cont de sumele care sunt legate de acestea si de un beneficiu rezonabil;

4. cand selectarea s-a facut in afara cadrului pietei publice, nivelul compensatiei nu a fost determinat in functie de analiza costurilor unei intreprinderi de transport medii (tinand cont de cheltuielile si beneficiile rezultate din executarea acestor obligatii).

Este vorba de cazul special al unei intreprinderi ce-si indeplineste obligatiile de serviciu public. Legislatia romana in domeniu este reprezentata de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, modificata de Legea nr. 603/2003. Nici una din aceste legi nu contine referiri la cazul special al unei intreprinderi ce are obligatii de serviciu public. Romania va trebui sa tina cont de aceste precizari, precum si de principiul potrivit caruia, in cazul in care un domeniu este reglementat de dreptul privat, nu se vor aplica prevederile generale ale Tratatului CE.

Cuvinte cheie: preturile de lichidare; ajutoarele de stat; concurenta loiala; concurenta neloiala acord restrictiv; practica concertata; fuziunile (concentrarile); ajutoare de stat

Intrebari:

1. Ce vizeaza regulile privind concurenta?

2. Prin ce se realizeaza abuzuri de pozitie dominanta?

3. Care sunt ipotezele de definire a fuziunilor supuse controlului?

4. Care sunt ajutoarele de stat compatibile cu Piata Interna a Uniunii?