CONFLICTELE POLITICE SI SOCIALE
Conflictul este considerat de cãtre unii sociologi drept procesul fundamental al miscãrii sociale,
inerent oricãrui sistem social. Prin solutionarea conf1ictelor se mentine echilibrul sistemelor sociale
la un nivel superior de stabi1itate, deoarece împãcarea fortelor opuse af1ate în conf1ict este
determinatã de alocarea de resurse în procesul de autoreglare si acomodare a acestora la schimbãtile
din viata grupului. Conf1ictul produce o schimbare în cadrul gruputilor ssi în sistemul social de
ansamblu. Unele dintre consecintele sale sunt:
- crearea sau revitalizarea cadrului normativ în care are loc competitia;
- formarea de structuti pentru consolidarea noului cadru;
- stimularea cãutãrii de aliati si, prin ur 242b15c mare, de noi asocieti ale grupului;
- stimularea în cadrul grupurilor afiate în conf1ict a schimbãrilor orientate spre realizarea
concomitentã a unei coeziuni si integrãri mai mari si crearea premiselor pentru noi conf1icte interne
ss lupta pentru putere.
Fiind o expresie a miscãrii permanente, o contradictie perpetuã între laturile sale, conflictul este
un fapt constant a1 vietii soc iale,o caracteristicã esentialâ a structurii si proceselor sociale.
Societãtile sunt, în esentã, produse ale interactiunii oamenilor si, prin urmare, contin latent formele
si forta de manifestare a conf1ictului. Din punct de vedere al ordinii sociale, conf1ictul prezintã
douã consecinte:
poate submina stabilitatea socialã, determinând o tendintã de reasezare a structutilor; poate fi un
indiciu al insuficientei controlului social. Conf1ictul mai poate fi conceput si ca o disfunctie sau un
simptom al unei societãti incã imperfect integrate. Conflictele
BruceF.Ryan, Social and Cultural Change, The
Ronald Press Company,
p.49.
politice, chiar dacã nu sunt "functionale", sunt absolut necesare pen-tru existenta proceselor sociale.
Favorizând inovatia ss creativitatea, conf1ictul împiedicã osificarea sistemului social. În cadrul
grupurilor si î
ntre grupuri, conf1ictul poate evita o blocare a miscãrii sociale în
conformism. "Opozitia dintre valori si interese, dintre ceea ce este si ceea ce, dupã unele grupuri, ar
trebui sã fie, conf1ictul dintre intere-sele satisfãcute si noile grupuri si pãtuti sociale care îsi
revendicã partea lor de putere, de bogãtie ss de statut, toate acestea au fost gene-ratoare de
vitalitate".
Conf1ictul prezintã douã laturi antagonice, ssi anume: aceea de a contribui la integrarea
"sistemelor" sociale si ac eea de a provoca schimbãri. Dupã Coser, conflictul poate avea functia de
a elimina ele- mentele disociative ale unei relatii politice si de a restabili unitatea. În conditiile sol
utionãrii unui antagonism între douã interese politice, conf1ictul are o functie stabilizatoare si
devine un element integrator al sistemului politic. Ca si competitia, mobilul conf1ictului este
câutarea si lupta pentru obtinerea resurselor rare. Grupurile aflate îrt conf1ict rivalizeazã pentru
cucerirea putetii. "Regulile sta-bile" ale competitiei pun accentul pe un singur tip de conf1ict, conf1ictul
reglementat de norme juridice, politice si mo rale. "Competitia induce cãutarea de obiecte
rare, dupã regulile stabilite care delimi- teazã strict jocul competitiei; obiectivul primordial este
obiectul rar si nu nedreptatea cauzatã adversarului ca atare sau distrugerea sa".
Dar, de cele mai multe ori, conf1ictele tind sã depãseascã, în violentã si intensitate, regulile
jocului competitional, în functie de valoarea, raritatea resursei politice urmãrite si intensitatea
dorintei. De exemplu, un partid care doreste cu ardoare puterea nu se va da în lãtun sã falsifice în
favoarea lui rezultatele alegerilor; un partid sau un om politic vor încerca sâ mituiascã
functionarii publici pentru a procura anumite avantaje în lupta pentru putere: acordarea de
subventii, de spatiu de publicitate, bani pentru propagandã etc.. De aceea, autorizând conf1ictele,
grupurile mai putin structurate si societãtile deschise iau mãsuti de protectie împottiva tipului de
con2 RalfDahrendorf, Classes et conflits de classes dans la soci6t6 industrielle, La
Hayc, Mouton, 1972, p.
L. Coser, The Functions of Social Conflict, The Free Press, Collier, NewYork,1956,
p.8O.
f1ict care ar pune în pericol institutiile fundamentale ale statului. Interclependenta dintre gruputile
antagonice are efecte duaie: pe de o parte, pare sã favorizeze aparitia de conf1icte în cadrul
societãtilor, iar pe de altã parte, contribuie la mentinerea coeziunii sistemului social ss previne,
astfel, dezintegrarea lui. Un grad înalt de interdependentã între pãrtile af1ate în conf1ict va spori
capacitatea sistemului de a con-trola conf1ictul, "presupunând, de altminteri, cã cu cât pãrtile af1ate
în conf1ict sunt mai bine integrate în societate, cu atât mai putin violent pare sã fie conf1ictul". De
fapt, violenta si intensitatea conflictelor sunt functie de gravitatea cauzelor si rtu de armele luptei,
acestea din urmã fiind induse tocmai pentru a exptima gravitatea situatiei conf1ictuale. "Un conf1ict
se manifestã cu intensitate tidicatã dacã pretul victoriei sau al înfrângerii este foarte important
pentru protagonisti; cu cât acestia acordã mai multã importantã natutii si solutionãrii sale, cu atât
acest conf1ict este mai intens". Contrar intensitãtii, violenta se poate manifesta ptin douã
modalitãti: printr-o progresie care merge de la discutiile si dezb aterile pasnice sau aprinse,
contestarea activã, pânã la luptele active, precum grevele, ciocnirile de stradã si conf1ictele armate;
ptintr-o rãbufnire bruscã, urmare a unei tensiuni acumulate în timp si a inexistentei unor forme de
absorbtie a continuturilor antagonice din viat politicâ.
Distinctia dintre rase constituie - dupã Mautice Duverger - un important factor de
antagonisme politice. În unele tãri - de exemplu în sudul S.U.A., în Aftica de Sud, la diferite
natiuni din America Latinã - acest factor dominã complet viata politicã. Dar nu este vorba de un
fapt biologic. "Antagonismul nu este cauzat de natura fiziolo-gicã a raselor, ci de reprezentãri
colective pe care ele si le fac în legãturã cu aceasta si cu comportamentele care derivã cu necesitate
de aici. Aceste reprezentãri colective sunt, la rândul lor, rezultate ale situatiilor psihologice si
sociologice care derivâ atât din strategia politicã a miscârii, cât si din mecanismele psihice ale
transferului"
In aceeasi ordine de idei vom observa cã resortul psihic care scoate la suprafatã conf1ictele
latente etnice sau religioase se bazeazã, in unele situatii, pe transferul conf1ictelor economice,
mascate sub
s RalfDahrendorf, op.cit., p.
s Ibidem.
6 Maurice Duverger, Introduzione alla politica, Editori Laterza, Bari, 1973, p.
forma ideologiei egalitariste, în domeniul etnic sau religios, datoritã unor reprezentãri colective
inoculate ptin propagandã. În fosta Iugoslavie sau în fosta U.R.S.S., conflictele etnice ss religioase
au izbucnit pe fundalul unor mari inegalitãti economice în dezvoltarea regionalã, dar fãrã sã punã în
cauzã chiar respectivele discrepante. Jocul reprezentãrilor etnocentriste declansat de strategiile
politice a dus la activarea prejudecãtilor; or, acestea nu ar fi putut sã aparâ fãrã baza realã a
diferentelor între venituri si între standardele de viatã. Pânã în 1989, discrepanta dintre veniturile pe
cap de locuitor în cele ,ase republici ex- iugoslave se prezenta în felul urmãtor: Croatia si Slovenia
- un venit pe cap de locuitor de 660.000 de dinari; Serbia -440.000 de dinari; Bosnia si
Hertegovina - 220.000 de dinari. Totusi, ca ss în cazul Mezzogiorno-ului italian, nimeni nu fãcuse
caz de aces-te decalaje, care erau considerate un rezultat al conditiilor istorice de dezvoltare. In alte
cazuti, precum în Africa actualã (Rwanda, Somalia, Burundi), rivalitãtile acumulate între etnii au
izbucnit pe fundalul unor clivaje afective accentuate, pe care institutiile politice ale statului nu au
reusit sã le neutralizeze.
|
