CONSILIUL EUROPEI
Considerente introductive
Reorganizarea continentului european dupa cel de-al doilea
razboi mondial a readus în prim plan ideea unei Europei unite. Desi
nascuta cu câteva secole în urma, efectivitatea acestei idei apartine
totusi secolului XX
Perioada premergatoare primului razboi mondial este dominata
de un sentiment de optimism si de încredere în forta progresului.
Aceasta stare este însa dramatic întrerupta de un conflict de dimensiuni
planetare care "suspenda" cursul firesc al evolutiei relatiilor
internationale. Ce se întâmpla, în aceasta perioada, cu dezbaterea
despre Europa?
Istoricul francez J.B.Duroselle raspunde raspicat: "De 1914 ŕ
1918 il n'y a plus d'Europe."
Exista totusi în aceasta perioada doua proiecte de organizare a
Europei, ambele referindu-se însa la Europa Centrala.
Germanul Friedrich Neumann vorbeste despre Mitteleuropa
care presupune, în viziunea acestuia, transformarea aliantei militare
dintre
Aceasta Mitteleuropa ar fi trebuit sa aiba o dimensiune economica
(crearea unei piete comune central-europene având drept scop
final integrarea economica) si o dimensiune de aparare si, mai mult
decât atât, se vorbeste chiar de o identitate supranationala.
Proiectul este criticat deopotriva de nationalistii germani
(largind sfera germanitatii - spuneau ei - se slabeste rasa germana), de
social-democrati (proiectul era, în opinia lor, expresie a imperialis-
Charles Zorgbibe, Constitutia europeana. Trecut, prezent si viitor
Editura Trei, Bucuresti, p. 5.
Universitatea Spiru Haret
mului) si de celelalte state (britanicii vedeau în proiectul lui Neumann
expresia imperialismului german extrem).
Cel de-al doilea proiect este lansat de Mazaryk, sub denumirea
de Noua Europa. Acesta devine presedinte al Uniunii Democratice
Central-Europene, creata în SUA si care constituie o încercare de
unificare a noilor state din Europa Centrala. Proiectul lui Mazaryk este
esentialmente moral si politic. Acesta era convins ca, daca statele îsi
obtin libertatea, toate natiunile vor forma o "fratie a omului".
Încercând sa rezolve problemele aparute în Europa, Neumann si
Mazaryk nu reusesc sa elimine, din proiectele lor, elementele
nationaliste.
Dupa încheierea razboiului, proiectul european se relanseaza si
mai multe propuneri de organizare a continentului european vad
lumina zilei.
În 1924, contele Coudenhove-Kalergi propune o Uniune Pan-
Europeana al carei rol principal este de a asigura pacea. Uniunea ar fi
fost dotata cu o structura supranationala bazata pe arbitraj obligatoriu
si cooperare multilaterala. Desi perspectiva sa este, esential, politica,
dimensiunea economica nu este ignorata, vorbindu-se despre crearea 848d33i
unei piete comune.
O alta propunere este facuta la sfârsitul anilor '20 de Aristide
Briand; aceasta viza încheierea unui tratat care sa confirme uniunea
morala si solidaritatea partenerilor si sa propuna întâlniri periodice al
caror organ principal ar fi fost o conferinta europeana; între sesiuni,
activitatea ar fi fost asigurata de un comitet politic.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, doua conceptii diferite se
vor contura în cadrul dezbaterilor privind organizarea Europei unite:
cooperarea interguvernamentala (protejând suveranitatile statale) si o
unificare trecând dincolo de suveranitati - o federatie.
Astfel, la 5 mai 1949, se semneaza, la Londra, statutul primei
organizatii pe de-a-ntregul "europeana" (fondata de europeni, pentru
europeni) Consiliul Europei, expresie a cooperarii interguvernamentale.
Crearea Consiliului Europei a fost precedata de cea a Organizatiei
Europene pentru Cooperare Economica (OECE), devenita, ulterior, Organizatia
pentru Cooperare si Dezvoltare Economica; aceasta organizatie reprezenta
însa prelungirea institutionala a Planului Marshall.
Universitatea Spiru Haret
Evolutie istorica
Intrat în vigoare la 3 august 1949, Statutul Consiliului Europei
ofera imaginea unei
state membre initiale li se vor adauga, de-a lungul timpului, numeroase
altele, dar contextul politic face ca, patru decenii, Consiliul sa
ramâna o organizatie vest-europeana. Dupa caderea comunismului,
Consiliul Europei a constituit prima structura deschisa tarilor Europei
Centrale si de Est înscrise pe calea reformelor democratice. Cea mai
mare organizatie strict europeana, Consiliul Europei numara astazi
45 de state membre , contribuind astfel la crearea unui vast spatiu de
"securitate democratica".
Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei,
cu conditia ca el sa accepte principiul preeminentei dreptului si sa
garanteze principiul în virtutea caruia orice persoana aflata sub
jurisdictia sa sa se poata bucura de drepturile omului si de libertatile
fundamentale.
Logica si ratiunea de a fi a Consiliului Europei - cooperarea
interguvernamentala - se traduc prin crearea între statele membre a
unei mai mari apropieri "pentru salvgardarea si realizarea idealurilor si
principiilor care sunt mostenirea lor comuna si pentru facilitarea
progresului lor economic si social" (art. 1 din Statutul Consiliului
Europei).
La începutul ultimului deceniu al secolului XX, Consiliul
Europei a traversat o adevarata "criza de identitate". Însasi ratiunea sa
de a fi a fost pusa sub semnul întrebarii, într-o Europa în care
apropierea dintre statele batrânului continent pare sa privilegieze întâlnirea
lor în spatiul "integrat" al Comunitatilor Europene. Se vorbea din
ce în ce mai mult, în acea perioada, de Europa Mare, reunind membrii
Primele state semnatare ale Statutului Consiliului Europei au fost:
Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Norvegia, Olanda, Suedia.
România a aderat la Consiliul Europei prin Legea nr.64 din 4 octombrie
1993 (publicata în "Monitorul Oficial" nr. 238 din 4 octombrie 1993).
Lansat în terminologia internationala de summit-ul de la Viena, din
1993, conceptul de "securitate democratica" rezida în faptul ca toate statele
membre se angajeaza, în ordinea interna si internationala, sa respecte si sa
aplice principiile democratiei pluraliste, primatul dreptului, drepturile omului
si ale natiunilor.
Universitatea Spiru Haret
Consiliului Europei, si de Europa Mica, a Comunitatilor Europene. si
chiar de un Consiliu devenit "un fel de ONU pentru Europa".
Motivele cel mai usor de identificat în spatele acestei formule rezida
în însasi compozitia Organizatiei. Dupa cum este cunoscut, în afara
statelor "selectionate" ale C.E.E., din Consiliul Europei faceau si fac
parte si state neutre (
continente (Turcia) si state ce au apartinut fostului sistem socialist.
Începutul anilor '90 parea sa construiasca, paradoxal, în locul
Europei divizate, o Europa a concurentelor si a concurentilor.
În acest context, Consiliul Europei propune o noua formula de
repartizare a raspunderilor: Consiliul sa raspunda de problemele
privind aspectele politice (dimensiunea politica a C.S.C.E.) si de
cooperarea umanitara ("cosul al treilea" al C.S.C.E.), Comunitatilor
Economice Europene sa le revina dimensiunea economica ("cosul
doi" al C.S.C.E.), iar C.S.C.E. sa-i ramâna raspunderea securitatii
europene (al doilea aspect al "primului cos").
Raspunsul: Consiliul Europei va ramâne "gardianul valorilor
democratiei", formula care în noul cadru pare prea putin multumitoare.
Aratându-se deschis si adaptându-se rapid la mutatiile ce s-au
operat în centrul si estul Europei, facând eforturi sa raspunda si
cerintelor statelor care, iesind din sistemul comunist, încercau sa-si
redobândeasca locul în familia democratiilor europene, Consiliul
Europei - fara a-si afecta natura sa profunda - a trebuit sa-si
regândeasca rolul paneuropean. Dintre organizatiile de pe batrânul
continent, Consiliul Europei a putut deveni ceea ce ar putea fi denumit
generic "un Consiliu pentru întreaga Europa" . Pastrându-si nealterat
fundamentul legat de promovarea valorilor democratiei si ale
respectarii drepturilor omului, Consiliul Europei a putut oferi acestor
state o organizatie ce reunea tari cu o bogata experienta democratica si
un eficient mecanism de cooperare.
Forta cu care Consiliul Europei a stiut sa se exprime în vastele
arii de competenta, precum si bogata sa activitate întreprinsa înca de la
constituirea sa au aratat ca o Europa a deschiderii democratice, a
protejarii traditiilor comune si a respectului drepturilor si libertatilor
fundamentale este de neimaginat fara Consiliul Europei.
A se vedea, pe larg, Andrei Popescu, Ion Jinga, Organizatii
europene si euroatlantice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 11-24.
Universitatea Spiru Haret
Europa comuna de astazi nu poate fi gândita decât în termenii
complementaritatii celor doua organizatii, distincte ca mod de
actiune, dar unite în promovarea aceluiasi tip de valori. si aceasta
afirmatie îsi pastreaza validitatea chiar si în contextul elaborarii unei
Constitutii europene, care pare sa nu mai lase prea mult "spatiu" de
actiune Consiliului Europei. Drumul catre Uniunea Europeana
trece înca pe la Consiliul Europei, simbol si promotor al valorilor
politice, juridice, sociale, economice, culturale fundamentale.
Fara a fi un rival al Uniunii Europene, Consiliul Europei
ramâne o organizatie de referinta pentru toate statele care doresc sa
se cladeasca pe fundamente democratice.
Principalele domenii de activitate a Consiliului Europei
Activitatea Consiliului Europei priveste toate domeniile de interes
pentru societatea europeana, mai putin problemele de aparare nationala.
Drepturile omului si democratia pluralista, statul de drept si
securitatea cetateanului, combaterea rasismului, xenofobiei si a intolerantei,
protectia minoritatilor nationale, coeziunea sociala si calitatea
vietii, coeziunea culturala si pluralismul cultural, cooperarea judiciara
sunt tot atâtea centre de interes ale Consiliului Europei.
Drepturile omului si democratia
Activitatea centrala a Consiliului Europei ramâne, neîndoielnic,
problema drepturilor omului.
Parte integranta a patrimoniului politic si juridic al spatiului
european, problema drepturilor omului se înscrie în cadrul mai larg al
edificarii si consolidarii societatilor democratice pluraliste.
Constient de importanta cardinala a respectarii drepturilor
omului, Consiliul Europei a propus o abordare dinamica a ceea ce
poate fi numit un adevarat proces politico-juridic devenit axa esentiala
a construirii Europei moderne.
Înscriindu-se într-o traditie ce coboara în timp catre Magna
Carta în
Bazele cooperarii între Consiliul Europei si C.E.E. au fost puse înca
din 1957, prin Tratatul de la Roma, care prevedea necesitatea cooperarii între
cele doua organizatii. La nivel politic, începând din 1989, au fost instituite,
cu caracter semestrial, reuniuni cvadripartite între, pe de o parte, presedintii
Consiliului, respectiv al Comisiei Uniunii Europene, si presedintele Comitetului
Ministrilor si Secretarul general al Consiliului Europei, pe de alta parte.
Universitatea Spiru Haret
Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului din Franta
Declaratia Universala a Drepturilor Omului (ONU, 1948),
actiunea Consiliului Europei în acest domeniu are drept punct de
plecare Conventia europeana a drepturilor omului. Adoptat în
1950, textul Conventiei pune la dispozitia Europei cel mai coerent si
dezvoltat sistem din lume privind protectia drepturilor si
libertatilor fundamentale. Reprezentând "prima etapa pe calea
garantarii colective a unor drepturi enuntate în Declaratia universala a
drepturilor omului", Conventia reafirma dreptul la viata (art.2), interzicerea
sclaviei si a muncii fortate (art.3), drepturile persoanei retinute
în urma unor decizii judiciare (art.5), dreptul la judecarea cauzei sale
în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil, prezumtia de
nevinovatie si dreptul la asistenta juridica (art.6), dreptul la viata privata,
inviolabilitatea domiciliului si a corespondentei (art.8), libertatea
de gândire, de convingere si de religie (art.9), libertatea de exprimare
(art.10), dreptul la întrunire pasnica si dreptul de asociere (art.11),
nediscriminarea în exercitarea drepturilor si libertatilor (art.14).
Prin crearea Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a
fost asigurat controlul efectiv al respectarii acestor drepturi.
Implicarea Consiliului Europei nu se limiteaza doar la textul
Conventiei si la controlul respectarii sale, actiunea sa vizând, în egala
masura, reafirmarea si consolidarea întregului cadru democratic
cu toate elementele sale constitutive: pluralism politic, buna functionare
a institutiilor democratice, suprematia dreptului, protectia minoritatilor,
lupta împotriva intolerantei, a rasismului si a xenofobiei,
drepturile strainilor, sustinerea educatiei, protectia mediului etc.
Pentru a extinde aria drepturilor recunoscute la nivel european,
în 1961 a fost deschisa spre semnare, la
Intrata în vigoare în 1965 (si completata prin mai multe
protocoale), aceasta urmareste protectia drepturilor sociale si economice
fundamentale. Carta, alaturi de Protocolul aditional din 1988,
grupeaza aceste drepturi si libertati în doua categorii: pe de o parte,
drepturile referitoare la conditiile de munca si, pe de alta parte, pe cele
legate de coeziunea sociala.
Aplicarea Cartei de catre statele ce au ratificat-o este supusa
controlului unui sistem international. Statele candidate au obligatia de
a prezenta periodic rapoarte referitoare la stadiul si situatia aplicarii
Cartei, aceste rapoarte fiind examinate de Comitetul european al
drepturilor sociale (CEDS).
Universitatea Spiru Haret
Carta sociala europeana a fost revizuita în 1996, aceasta
actualizare urmarind extinderea textului asupra unor noi categorii de
drepturi. Carta sociala revizuita a intrat în vigoare în 1999.
Una dintre preocuparile majore ale Consiliului Europei este si
protectia minoritatilor nationale. Astfel, Comitetul Ministrilor a
adoptat, în 1994, Conventia-cadru privind protectia minoritatilor
nationale (intrata în vigoare în 1995), deschisa spre semnare atât
statelor membre, cât si celor nemembre. Acest text reprezinta primul
instrument multilateral, obligatoriu din punct de vedere juridic, de
protectie a minoritatilor nationale.
Modul în care sunt respectate obligatiile ce revin statelor este
supus monitorizarii Comitetului Ministrilor, ajutat de un Comitet
consultativ format din 18 experti independenti.
Sistemul de protectie pus la dispozitie de Conventia europeana a
drepturilor omului este completat si prin adoptarea, în 1997, a Conventiei
privind prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante. Obiectivul principal al acestui
document este de a asigura conditii umane de detentie pentru persoanele
din închisori, comisariate de politie sau institutii psihiatrice.
Tot în acelasi scop a fost constituit si Comitetul european pentru
prevenirea torturii (CPT), format din experti independenti.
O atentie speciala este acordata si democratiei la nivel local
Conferinta Europeana a Puterilor Locale, creata înca din 1957 si
devenita, din 1983, Conferinta Permanenta a Puterilor Locale si
Regionale din Europa, pentru a fi ulterior transformata în Congres al
Puterilor Locale si Regionale, precum si diferitele texte consacrate
acestui domeniu (Carta europeana a autonomiei locale Conventia
europeana privind participarea strainilor la viata publica la nivel
local, Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare) sunt
exemplul concret al importantei acordate democratiei locale. Din
perspectiva Consiliului Europei, "una din bazele unei societati democratice
este existenta unei democratii locale si regionale solide si
eficace, conforma principiului subsidiaritatii inclus în Carta europeana
a autonomiei locale, potrivit caruia exercitarea autoritatilor publice
revine de preferinta autoritatilor cele mai apropiate de cetateni, tinând
cont de amploarea si natura sarcinilor publice, precum si de exigentele
eficientei si economiei". Carta autonomiei locale este un instrument
Rezolutia statutara adoptata de Comitetul Ministrilor la 14 ianuarie
1994, pe baza careia a fost constituit Congresul puterilor locale.
Universitatea Spiru Haret
care prezinta fundamentele democratiei locale, identifica limitele
acesteia, prevede o protectie legala a autonomiei locale.
Cooperarea juridica
Rolul esential al Consiliului Europei în spatiul juridic european
si, în acelasi timp, de promotor al cooperarii juridice se concretizeaza
în cele peste 190 de conventii si acorduri. În strânsa legatura cu
scopul sau prim, de a contribui la afirmarea si consolidarea valorilor
politice, culturale si juridice comune, cooperarea la nivel juridic se
traduce prin câteva elemente esentiale: suprematia dreptului în relatiile
interne si internationale, modernizarea si armonizarea legislatiilor
nationale, eficientizarea justitiei prin simplificarea procedurilor, lupta
împotriva criminalitatii organizate, a coruptiei, identificarea de solutii
la problemele juridice generate de noile realitati tehnico-stiintifice.
Actiunea în planul cooperarii juridice a Consiliului Europei îsi
dovedeste importanta si eficienta si prin posibilitatea pe care statele
nemembre o au de a adera la diferite conventii, astfel încât putem
spune ca aceasta organizatie este un promotor al cooperarii juridice
internationale si nu doar europene. De asemenea, Consiliul contribuie
la dezvoltarea dreptului international public si la apropierea
diferitelor viziuni în acest domeniu prin intermediul discutiilor în
cadrul Comitetului ad-hoc al consilierilor juridici pentru dreptul
international public (CAHDI).
În 1990, Consiliul Europei a decis înfiintarea unei Comisii
europene pentru democratie prin drept (denumita si Comisia de la
tehnicile constitutionale, legislative si administrative care permit
punerea în practica a principiilor fundamentale ale Consiliului.
Organele Consiliului Europei
Pentru a-si putea atinge obiectivele propuse, Consiliul este dotat
cu organe care, prin activitatea lor, contribuie la apararea drepturilor
omului si a democratiei pluraliste, la valorizarea identitatii culturale
europene, sprijina edificarea noilor societati democratice si lupta împotriva
oricaror forme de intoleranta, xenofobie, încalcare a drepturilor
minoritatilor etc.
Conform articolului 10 din Statut, organele Consiliului Europei
sunt Comitetul Ministrilor si Adunarea Consultativa (devenita, din
Adunarea Parlamentara), asistate de un Secretariat
Universitatea Spiru Haret
Comitetul Ministrilor este organul decizional al Consiliului
Europei. El este format din ministrii de externe ai statelor membre
(sau de un supleant al ministrului de externe), fiecare reprezentant
national dispunând de un vot. Rolul acestuia este triplu. Mai întâi, în
cadrul sau, statele membre au posibilitatea de a-si exprima prin reprezentantii
lor pozitiile nationale cu privire la problemele societatii
europene. În al doilea rând, el este locul de elaborare a raspunsurilor la
aceste probleme si, de asemenea, aparator al valorilor care constituie
fundamentul Consiliului Europei. În al treilea rând, este însarcinat cu
monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate de statele membre.
Comitetul se întruneste în cadrul a doua reuniuni anuale, dar se
poate reuni si la cererea unuia dintre membrii sai sau a secretarului
general (daca 2/3 din membri sunt de acord), atunci când se considera
necesar.
Reuniunea oficiala dureaza o zi; exista, de asemenea, o întrunire
a reprezentantilor permanenti si directorilor politici din ministerele
afacerilor externe.
Pentru a asigura o abordare cât mai cuprinzatoare a diferitelor
subiecte, fiecare ministru poate delega un reprezentant care actioneaza
în numele sau în perioada dintre sesiuni. Delegatii sunt asistati de
un birou, grupuri de raportori si organisme subsidiare ad-hoc. Acesti
delegati sunt, în general, reprezentantii permanenti ai statelor pe lânga
Consiliu.
Presedintia Comitetului Ministrilor este asigurata prin rotatie, pe
o durata de 6 luni, si se schimba cu fiecare sesiune, potrivit ordinii
alfabetului englez a statelor membre.
Comitetul Ministrilor este organul competent sa actioneze în
numele Consiliului Europei. El examineaza, la recomandarea Adunarii
Parlamentare sau din initiativa proprie, masurile în vederea atingerii
obiectivelor Consiliului, inclusiv elaborarea de conventii si acorduri
precum si adoptarea unor politici comune în diferite domenii.
Concluziile, comunicate statelor membre de catre Secretarul General,
pot îmbraca uneori forma unor recomandari catre guverne, iar
acestea pot fi invitate sa comunice Comitetului actiunile întreprinse de
ele ca urmare a acestor recomandari. Alteori, concluziile Comitetului
pot fi exprimate sub forma unor conventii sau a unui acord, care sunt
supuse ratificarii de catre statele membre si care angajeaza doar tarile
care le-au ratificat. Consiliul poate adopta, de asemenea, decizii
definitive sub forma unor rezolutii
Universitatea Spiru Haret
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei poate fi considerata
cel mai vechi for parlamentar international, format din
deputati democratic alesi si constituit în baza unui tratat interguvernamental.
Pe lânga membri, la lucrarile Adunarii Parlamentare participa,
în calitate de observatori,
Israelul, SUA,
Vaticanul.
Începând din 1989, în vederea procesului de aderare a statelor
din Europa Centrala si de Est, a fost introdus si statutul de invitat
special. De acest statut pot beneficia toate adunarile legislative
nationale ale statelor europene nemembre, care au semnat sau aderat la
Actul Final de la Helsinki.
Adunarea Parlamentara este un organ deliberativ si este formata
dintr-un numar de reprezentanti individuali din fiecare stat membru,
proportional cu populatia fiecarei tari. Presedintele este ales în fiecare
an dintre membrii Adunarii pentru o perioada de maxim 3 sesiuni.
Compozitia politica a delegatiilor nationale trebuie sa tina cont
de ponderea detinuta de diverse partide în parlamentele nationale
În cadrul Adunarii Parlamentare exista 5 grupuri politice, în
functie de afinitatile politice ale membrilor si fara a exista constrângerea
apartenentei la partidul lor national. Cele 5 grupuri parlamentare
actuale sunt: Grupul Socialist, Grupul Partidului Popular European,
Grupul Democrat European, Grupul Liberal Democrat si Reformator
si Grupul Stângii Europene Reunificate.
Adunarea Parlamentara se întruneste, anual, în patru sesiuni de
câte aproximativ o saptamâna fiecare (ianuarie-februarie, aprilie-mai,
iunie-iulie si septembrie-octombrie).
Adunarea este asistata în activitatea sa de catre Birou, format
din presedinte, 19 vicepresedinti si presedintii grupurilor politice sau
reprezentantii acestora. În perioada dintre sesiuni, cea care actioneaza
în numele Adunarii este Comisia permanenta, formata din Birou,
presedintii Comisiilor generale (potrivit Regulamentului, Adunarea
are 10 comisii) si membrii desemnati de Adunare.
Comisiile specializate ale Adunarii actioneaza în urmatoarele
domenii: probleme politice; probleme juridice si drepturile omului;
chestiuni sociale, de sanatate si familie; cultura si educatie; mediu,
amenajarea teritoriului si puterile locale; stiinta si tehnologie; agricultura
si dezvoltare rurala; probleme economice si de dezvoltare;
migratie, refugiati si demografie; relatii parlamentare si publice; egali-
Universitatea Spiru Haret
tatea sanselor pentru femei si barbati; respectarea obligatiilor si
angajamentelor statelor membre.
Adunarea adopta patru categorii de texte: recomandari,
rezolutii, avize si directive.
Recomandarile sunt propuneri adresate Comitetului Ministrilor,
a caror aplicare intra în competenta guvernelor.
Rezolutiile contin hotarârile Adunarii asupra problemelor din
domeniile sale de reglementare sau în privinta carora exprima opinii,
care angajeaza doar responsabilitatea ei.
Avizele privesc, în general, problemele pe care i le supune
Comitetul Ministrilor, cum ar fi admiterea de noi membri, proiectele
de conventii sau acorduri, bugetul, activitatile Congresului Puterilor
Locale si Regionale, aplicarea Cartei Sociale Europene.
Directivele sunt instructiuni adresate de Adunare comisiilor sale.
Numarul de reprezentanti si de voturi în Adunarea Parlamentara
este determinat de populatia fiecarui stat membru. Numarul total de
membri ai Adunarii (reprezentanti si supleanti) este de 626; acestora li
se adauga 7 invitati speciali si 18 observatori.
Cel de-al treilea organ al Consiliului reglementat prin Statut este
Secretariatul Consiliului Europei (art.36 si 37 din Statut).
Secretariatul cuprinde: Secretarul general, Secretarul general
adjunct, Grefierul Adunarii, Secretariatul Comitetului Ministrilor.
Secretarul General al Consiliului Europei este austriacul Walter
Schwimmer. El a fost ales în aceasta functie în 1999, mandatul sau
fiind de 5 ani. Secretarul General este desemnat de Adunarea
Parlamentara, la recomandarea Comitetului Ministrilor.
Începând din anul 1957, Consiliul Europei a actionat în favoarea
reprezentarii puterilor locale, ceea ce s-a concretizat în crearea
Conferintei Permanente a Puterilor Locale si Regionale din Europa.
Importanta crescânda a democratiei locale a determinat, în 1994,
transformarea acestei conferinte într-un Congres al Autoritatilor
Locale si Regionale din Europa. În 1985 a fost semnata, la
prezinta bazele democratiei locale, recunoaste dreptul cetatenilor de a
participa la gestiunea afacerilor publice si precizeaza, de asemenea,
limitele autonomiei locale.
Congresul este alcatuit din 313 membri titulari si 313 supleanti.
Mandatul lor este de doi ani (doua sesiuni). Congresul îsi desfasoara
activitatea în cadrul a doua camere: Camera puterilor locale si Camera
Universitatea Spiru Haret
regiunilor. Cele doua camere îl desemneaza, alternativ, pe presedintele
Congresului, pentru o perioada de 2 ani.
În perioada dintre sesiuni (exista o sesiune ordinara pe an, dar si
alte reuniuni pot fi organizate cu acordul Comitetului Ministrilor),
continuitatea activitatii Congresului este asigurata de o Comisie
permanenta.
Interesul sporit acordat respectului drepturilor omului în statele
membre a determinat, înca din 1950, crearea unor mecanisme de
garantare colectiva a unor drepturi enumerate în Declaratia
universala a drepturilor omului din 1948 (ONU). Astfel, a intrat în
vigoare, în 1953, Conventia pentru apararea drepturilor omului si
libertatilor fundamentale (deschisa pentru semnare la Roma la 4
noiembrie 1950), care consacra o serie de drepturi si libertati civile si
politice si stabileste un sistem vizând garantarea si respectarea de catre
statele contractante a obligatiilor asumate. Institutiile însarcinate cu
acest control erau: Comisia Europeana a Drepturilor Omului, creata în
1954, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, înfiintata în 1959, si
Comitetul Ministrilor. De la intrarea în vigoare a Conventiei au fost
adoptate 11 protocoale aditionale. Protocolul numarul 11 prevede
restructurarea mecanismului de control.
În prezent, singurul mecanism de control este Curtea Europeana
a Drepturilor Omului (CEDO), care a început sa functioneze
în noua formula de la 1 noiembrie 1998. Ea este formata dintr-un
numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante , fara a
exista restrictii numerice în functie de nationalitate. Judecatorii sunt
alesi pentru o perioada de 6 ani de Adunarea Parlamentara, jumatate
din ei fiind reînnoiti la trei ani. Judecatorii îsi exercita activitatea
independent în raport cu statele ai caror reprezentanti sunt. Curtea îsi
alege un presedinte, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe
o perioada de trei ani. Curtea este formata din patru sectiuni în cadrul
carora sunt constituite camere din sapte membri. Noua structura
prevede, în cadrul sectiunilor, si comitete de trei judecatori desemnati
pentru o perioada de 12 luni, care efectueaza o mare parte din
activitatea de filtrare realizata anterior de Comisie. De asemenea, o
camera formata din 17 judecatori (Marea Camera) este constituita
pentru o perioada de 3 ani.
Actualmente, Curtea are 43 de judecatori, locurile atribuite pentru
Bosnia-Hertegovina si Serbia-Muntenegru nefiind înca ocupate.
Universitatea Spiru Haret
Fiecare stat contractant sau persoana individuala care se
considera victima violarii Conventiei se poate adresa direct Curtii
Europene a Drepturilor Omului. Procedura în fata Curtii este contradictorie
si publica (daca Marea Camera nu decide altfel).
Procedura în fata Curtii are doua parti distincte: procedura
referitoare la admisibilitate si procedura referitoare la fond. Prima
etapa a procedurii este de obicei scrisa, iar hotarârile Camerei privind
admisibilitatea trebuie sa fie motivate si publice. Ele se iau cu
majoritate de voturi. În ceea ce priveste fondul cauzei, acesta poate fi
supus unei audieri publice. Daca au însa loc tratative destinate încheierii
unei reglementari amiabile, acestea sunt confidentiale.
Hotarârile Curtii, pronuntate în cadrul camerelor, sunt definitive
dupa trei luni , daca în aceasta perioada nu s-a cerut deferirea afacerii
catre Marea Camera. În cazul hotarârilor pronuntate de Marea
Camera, acestea sunt definitive.
Hotarârile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele
interesate.
Limbile oficiale ale Curtii sunt cele doua limbi oficiale ale
Consiliului Europei - franceza si engleza -, dar cererile pot fi
redactate si într-una din limbile oficiale ale statelor contractante.
Cel care vegheaza la respectarea si aplicarea, de catre statele
membre, a deciziilor Curtii este Comitetul Ministrilor.
România si Consiliul Europei
Realaturându-se marii familii a democratiilor europene, România
a devenit membra a Consiliului Europei în 1993 (7 octombrie) dupa
ce dobândise, în 1991, statutul de invitat special la Adunarea
Parlamentara.
În calitatea sa de membru cu drepturi depline, România este
reprezentata de ministrul de externe în cadrul Comitetului Ministrilor
si de o delegatie formata din 10 reprezentanti si 10 supleanti la nivelul
Adunarii Parlamentare. De asemenea, România este reprezentata de o
delegatie similara în cadrul Congresului Puterilor Locale si Regionale
si de un judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
De la admiterea sa în Consiliu, România a ratificat numeroase
instrumente juridice internationale adoptate în cadrul Organizatiei,
Hotarârea poate deveni definitiva si înaintea acestui termen, daca
partile implicate declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera.
Universitatea Spiru Haret
cele mai importante fiind: Conventia europeana pentru protectia drepturilor
omului si libertatilor fundamentale (inclusiv cele 11 Protocoale
aditionale), Carta sociala europeana (revizuita), Carta autonomiei
locale, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a tratamentelor
crude, inumane sau degradante (si cele doua Protocoale
aditionale), Conventia-cadru privind protectia minoritatilor nationale,
Conventia culturala europeana. Pe lânga acestea, au fost ratificate, de
asemenea, numeroase conventii din domenii variate, precum: cultura,
învatamânt, proceduri juridice, patrimoniu, mediu, reprimarea
terorismului etc.
Pâna în prezent, România a ratificat un numar de 75 de conventii
si acorduri europene si a semnat alte 19 asemenea
instrumente, care se afla, actualmente, în procedura de ratificare.
(Anexa)
Începând din aprilie 1997, Adunarea Parlamentara a decis încheierea
monitorizarii României referitor la respectarea angajamentelor
asumate în momentul admiterii.
În 1994 a fost inaugurat, la Bucuresti, Centrul de Informare si
Documentare al Consiliului Europei, care desfasoara o activitate de
informare a autoritatilor, a institutiilor de învatamânt, a societatii
civile, de traducere si editare a unor documente si publicatii ale
Consiliului Europei si de promovare a politicilor acestuia.
Universitatea Spiru Haret
ANEXĂ
Tratate semnate si ratificate de România
Nr.
crt. Denumire
Data
ratificarii
001 Statutul Consiliului Europei 07.10.1993
002 Acordul general privind privilegiile si imunitatile
Consiliului Europei
005 Conventia pentru apararea drepturilor omului si
libertatilor fundamentale
009 Protocolul aditional la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si libertatilor fundamentale
010 Protocolul aditional la Acordul general privind
privilegiile si imunitatile Consiliului Europei
015 Conventia europeana cu privire la echivalarea
diplomelor de admitere în universitati
018 Conventia culturala europeana 19.12.1991
021 Conventia europeana privind echivalarea perioadelor
de studii universitare
022 Al doilea Protocol aditional la Acordul general privind
privilegiile si imunitatile Consiliului Europei
024 Conventia europeana de extradare 10.09.1997
030 Conventia europeana de asistenta judiciara în materie
penala
031 Acordul european referitor la desfiintarea vizelor
pentru refugiati
032 Conventia europeana privind recunoasterea academica
a calificarilor universitare
036 Al patrulea protocol aditional la Acordul general
privind privilegiile si imunitatile Consiliului Europei
044 Protocolul nr. 2 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale, prin care se
confera Curtii Europene a Drepturilor Omului competenta
de a acorda opinii consultative
Pâna la 1 septembrie 2003.
Reprezinta numarul oficial de înregistrare în evidentele Consiliului
Europei.
Universitatea Spiru Haret
045 Protocolul nr. 3 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale, prin care se
aduc amendamente articolelor 29, 30 si 34 din
Conventiei
046 Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea
drepturilor si libertatilor fundamentale, care recunoaste
anumite drepturi si libertati, altele decât cele care
figureaza deja în Conventie si în primul Protocol
aditional la Conventie
049 Protocol aditional la Conventia europeana privind
echivalarea diplomelor ce permit accesul în institutii
universitare
050 Conventia relativa la elaborarea unei Farmacopee
europene
052 Conventia europeana pentru reprimarea infractiunilor
rutiere
055 Protocolul nr. 5 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale, modificând
articolele 22 si 40 ale Conventiei
058 Conventia europeana în materia adoptiei de copii 18.05.1993
062 Conventia europeana în domeniul informatiei asupra
dreptului strain
065 Conventia europeana privind protectia animalelor în
transportul international
067 Acordul european privind persoanele care compar
înaintea Comisiei Europene si Curtii Europene a
Drepturilor Omului
070 Conventia europeana privind recunoasterea internationala
a hotarârilor judecatoresti în materie penala
073 Conventia europeana privind transmiterea procedurilor
penale
082 Conventia europeana privind imprescriptibilitatea
crimelor împotriva umanitatii si a crimelor de razboi
085 Conventia europeana privind statutul juridic al copiilor
nascuti în afara casatoriei
086 Protocol aditional la Conventia europeana de extradare 10.09.1997
088 Conventia europeana cu privire la efectele internationale
ale interzicerii exercitarii dreptului de a conduce
un vehicul cu motor
090 Conventia europeana pentru reprimarea terorismului 02.05.1997
097 Protocol aditional la Conventia europeana în domeniul
informatiei asupra dreptului strain
Universitatea Spiru Haret
098 Al doilea protocol aditional la Conventia europeana de
extradare
099 Protocol aditional la Conventia europeana de asistenta
judiciara în materie penala
101 Conventia europeana privind controlul achizitiei si
detinerii de arme de foc de catre particulari
103 Protocol aditional la Conventia europeana privind
protectia animalelor în transportul international
104 Conventia privind conservarea vietii salbatice si a
habitatelor naturale în Europa
106 Conventia-cadru europeana cu privire la cooperarea
transfrontaliera a colectivitatilor sau autoritatilor teritoriale
107 Acordul european privind transferul raspunderii fata de
refugiati
108 Conventia pentru protectia persoanelor fata de tratamentul
automatizat al datelor cu caracter personal
112 Conventia asupra transferarii persoanelor condamnate 23.08.1996
114 Protocolul nr. 6 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale privind abolirea
pedepsei cu moartea
117 Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale
118 Protocolul nr. 8 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale
120 Conventia europeana privind violenta si iesirile necontrolate
ale spectatorilor în cursul manifestarilor sportive,
în special al meciurilor de fotbal
121 Conventia pentru protectia patrimoniului arhitectural al
Europei
122 Carta europeana a autonomiei locale 28.01.1998
126 Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a
pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
135 Conventia împotriva dopajului 07.12.1998
137 Al cincilea Protocol la Acordul general privind
privilegiile si imunitatile Consiliului Europei
138 Conventia europeana pentru echivalarea generala a
perioadelor de studii universitare
140 Protocolul nr. 9 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale
Universitatea Spiru Haret
141 Conventia referitoare la spalarea, depistarea, retinerea
si confiscarea produselor infractiunilor
143 Conventia europeana pentru protectia patrimoniului
arheologic (revizuita)
146 Protocolul nr. 10 la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si libertatilor fundamentale
147 Conventia europeana privind coproductia cinematografica
151 Protocolul nr. 1 la Conventia europeana pentru prevenirea
torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane
sau degradante
152 Protocolul nr. 2 la Conventia europeana pentru prevenirea
torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane
sau degradante
155 Protocolul nr. 11 la Conventia europeana pentru apararea
drepturilor omului si libertatilor fundamentale,
prin care se restructureaza mecanismele de control
stabilite prin Conventie
156 Acordul referitor la traficul ilicit pe mare, care pune în
aplicare articolul 17 al Conventiei Natiunilor Unite
împotriva traficului ilicit de stupefiante si de substante
psihotrope
157 Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale 11.05.1995
161 Acordul european privind persoanele care participa la
procedurile Curtii europene a drepturilor omului
162 Al saselea protocol la Acordul general privind
privilegiile si imunitatile Consiliului Europei
163 Carta sociala europeana revizuita 04.05.1999
164 Conventia pentru apararea drepturilor omului si a demnitatii
fiintei umane cu privire la aplicarea biologiei si
medicinei: Conventia privind drepturile omului si
biomedicina
165 Conventia privind recunoasterea calificarilor referitoare
la învatamântul superior în regiunea europeana
167 Protocol aditional la Conventia asupra transferarii
persoanelor condamnate
168 Conventia pentru apararea drepturilor omului si a demnitatii
fiintei umane cu privire la aplicarea biologiei si
medicinei, care interzice clonarea fiintei umane
173 Conventia penala privind coruptia 11.07.2002
174 Conventia civila privind coruptia 23.04.2002
Universitatea Spiru Haret
176 Conventia europeana privind peisajul 07.11.2002
178 Conventia europeana asupra protectiei juridice a
serviciilor bazate sau constând pe acces conditionat
187 Protocolul nr. 13 la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si libertatilor fundamentale, privind
abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstantele
Tratate semnate de România
Nr.
crt. Denumire Data
semnarii
035 Carta sociala europeana 04.10.1994
048 Codul european de securitate sociala 22.05.2002
066 Conventia europeana pentru apararea patrimoniului
arheologic
092 Acordul european privind transmiterea cererilor de
asistenta judiciara
132 Conventia europeana privind televiziunea
transfrontaliera
148 Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare 17.07.1995
159 Protocol aditional la Conventia cadru-europeana
privind cooperarea transfrontaliera a colectivitatilor
sau autoritatilor teritoriale
166 Conventia europeana privind cetatenia 06.11.1997
169 Protocolul nr.2 la Conventia cadru-europeana privind
cooperarea transfrontaliera a colectivitatilor sau autoritatilor
teritoriale referitor la cooperarea interteritoriala
172 Conventia privind protectia mediului prin dreptul penal 15.02.1999
175 Conventia europeana asupra promovarii serviciului de
voluntariat transnational pe termen lung pentru tineret
177 Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
179 Protocol aditional la Acordul european privind
transmiterea cererilor de asistenta judiciara
Pâna la 1 septembrie 2003.
Reprezinta numarul oficial de înregistrare în evidentele Consiliului
Europei.
Universitatea Spiru Haret
182 Al doilea protocol aditional la Conventia europeana de
asistenta judiciara în materie penala
183 Conventia europeana privind protectia patrimoniului
audiovizual
184 Protocol la Conventia europeana privind protectia
patrimoniului audiovizual si protectia productiilor
televizate
185 Conventia privind cibercriminalitatea 23.11.2001
190 Protocolul cu privire la Conventia europeana pentru
reprimarea terorismului
|
