CONTROVERSE IN JURUL NOTIUNII DE IDEOLOGIE
Termenul de ideologie a fost utilizat, pentru prima datã, de filoso- ful ilumjnist francez Destutt de
idei". De atunci încoace, termenul a cunoscut o dezvoltare rapidã, determînatã, printre altele, si de
ratele ridicate ale mobilizãrii si mo-demizãrij politice. Proliferarea sa extraordinarã în epoca
modemã tine însã si de utilitatea lui în procesul de legitimare a unei puteri, prin justificarea
ra.tjonalã a ex istentei sau actelor sale. Fãcând din cultul ratiunii o structurã dominantã a epocii,
filosofii iluministi au con-ceput ratiunea ca un instrument infailibil în activitatea de pregãtire a
decjzjilor pentru printul luminat s 232i87c i unde lor le revenea rolul de a cunoaste si interpreta opinia
publicã. De aceea, pentru Destutt de Tracy ideologia însemna critica geneticã a ideilor sau analiza
stiintif1cã a facultãtii de a gândi: ea se opune "metafjzicii" sau "psihologiei". "Termenul nu
presupune nimic din ceea ce este îndoie lnic sj necunoscut,
spune
nici o idee de cauzã". De unde concluzia cã, la origine, ideologia este sinoni- mã cu "stiinta pozitivã
a spiritului" si cã ceea ce desemna ea atunci este exact contrariul a ceea ce se întelege astã.zi prin
acest termen.
Napoleon ar fi fost primul care a dat termenului o conotatie peio-rativã. El vedea în ideologi
doctrinari abstracti, nebulosi, idealistj si periculosi pentru putere, atât din cauza necunoasterii
problemelor concrete, cât ss .djn perspectiva solutiilor fantezjste pe care le punea.u la baza
proiectelor de transformare a societãtii.
Aparitia marxismului ca. filosofie socia.lã în deceniul cinci al seco- lului XIX a dat impuls
studierii ideologiilor, mai ales cã "Ideologia germanã" (1845), operã prin care Marx se converteste
definjtiv la socjalism, reprezintã, totodatã, prinîa încercare de sistematjzare a
Oiivier Reboui, Langage et idiologie, PUF, Paris, 1980, p.
ideologiei din punctul de vedere a1 noii doctrine po1itice a stângii. Marx a conferit douã sensuri
notiunii de ideologie. Primul, în "Ideologia germanã", identificã ideologia cu o conceptie despre
lume, fãrã o circumscriere exactã a intereselor de clasã sau de grup. În aceastã primã fazã a
determinãrij contînutului ideologic a1 actjvjtãtii, ideol ogia ca Weltanschauung (conceptie globalã
despre lume) derivã din propozitia fundamentalã a filosofiei marxiste:
"existenta socialã determinã constiinta socialã". În "Ideologia ger-manã", prin ideologie se
desemneazã morala, religia, metafizica, dreptul, politica, ideile, reprezentãrile ss constiinta pe care o
au oamenii despre naturã si socjetate. Pânã la "Contrjbutii la crjtica economiei politice", unde, în
Prefatã, Marx scrie cã ideologia cuprinde "formele juridice, politice, religioase, artistice, filosofice",
ideologia Îsi pãstreazã sensul neschimbat de Weltanschauung, impus la nivelul societãtii globale
prin mijloacele materiale si sjmbo1ice de coercitie ale clasei dominante. "Ideile clasei dominante
sunt în fiecare epocã id eile dominante, ceea ce însearnnã cã clasa care reprezintã forta materialã
domînantã a societãtii este, totodatã, si forta ei spiritualã dominantã. Clasa care dispune de
mijloacele de productie materiale dispune, în acelasi timp, si de mijloacele de productie spirituale,
asa încât, datoritã acestuj fapt, îi sunt în general subordonate idejle acelora cãrora. le lipsesc
mijloacele de productie spirituale. Ideile dominante nu sunt altceva decât expresia idealã a relatiilor
materiale domjnante, exprimate sub formã de idei; ele sunt, decj, expresia relatiilor care fac ca o
anumitã clasã sã fie dominantã si, prin urmare, sunt ideile dominatiei ei" . Djn a.cest citat reiese cã
ideologia nu este o simplã reflectare a realitãtji ob iective, indepen-dente de constii ntã sau de
comportamentul politic a.1 actorilor. Ea este rezultanta unui joc complex de factori determinanti,
dintre care reproducerea lãrgitã a jdeilor clasei dominante nu trebuie neglija.ti..
Al doilea sens al termenului ideologie în conceptia marxisti. îl reprezintã cel de "cOnstiinta
falsã", "dena.turatã" a realitãtij so ciale, bazatã pe o "conceptie eronatã a.supra istoriei umane". In
acest aI doilea sens, Marx face trecerea de 1a. ontologie la gnoseologie, de la conditiile generale a.le
existentei la conditjile social-politice concrete.
2 Kârl Marx, Fr. Engels, Ideologia germanã, în: K. Marx, Fr. Engels, Opere,
voi.3, Editura Poiiticã, Bucuresti, 1 958, p. 47.
Ideologia nu este numai o "constiintã falsã", dar si o constiintã ss O reprezentare pe care clasa
dominantã si-o face despre realitate, în functie de pozitia sa socialã ss de interesele sale. Cauzele
constituirii ideologiilor (fa1se sau denaturate) se aflã deci în realitatea. socialã, mai exact în
societatea concret- istoricã, în locul pe care-1 ocupã clasele sociale în lupta pentru sa.tisfacerea
intereselor sau conservarea pozitiilor câstigate. Argumentele, ideile si reprezentãrile lor, menite sa
legitimeze statu-quo-ul, reprezintã osatura fa.lsitãtii sau denaturãrii pe care se îna1tã jdeolo giile
exploatãrii ss inegalitãtii. Referindu-se 1a premisele ce stau la baza ana1jzej ideologiei germane
contemporane lor, Marx ss Engels scriu cã "ele nu sunt arbitrare, nu sunt dogme; ele sunt premise
rea.le, de care se poate face abstractie numai în imaginatie. Este vorba de indivizi reali, de
activjtatea si de conditiile lor materiale de viatã, atãt cele pe care le-au gãsit gata exis-tente, cât si
cele pe care le-au creat prin propria lor activjtate. Aceste premise pot fi constatate, prin urmare, pe
cale pur empiricã" . In prima semnificatie nu se observã explicit încercarea de a evidentia gradul
mai mic sau mai mare de reflectare în formele ideologice a intereselor de clasã. În a doua
semnificatie, tocmai intereseie de clasã explicã natura falsã a ideologiilor claselor dominante în
vi-ziunea marxistã.
Din punct de vedere metodologic, prima acceptie a termenului reprezintã o descriere si o analizã
a structurii formale a ideologiei. În a doua acceptie, Marx este preocupat de analiza continutului
ideologiilor, prîn raportarea la interesele grupurilor ss claselor sociale. Iar a.tunci când apreciazã
ideologia ca reflectare falsã sau adevãratã, Marx nu se referã la ideologie în general, ci la ideologii
consacrate, care se constituje ca. modalitãti (forme) de rationalizare si justificare a unor interese de
clasã. Caracterul adevãrat sau fals al ideologiei va depinde de concordanta sau neconcordanta
intereselor sau actiunilor socia.le concrete, organizate ale grupurilor si claselor cu tendintele
objectjve de dezvoltare a societãtii.
Ideologia, ca ansamblu de elemente teoretice (ca explicatie sinte-ticã a lumii si ca element
fundamental de orienta.re a actiunii umane) si concrete (institutii si sisteme de actiune), îsi propune
orientarea pre-cisã a activitãtii grupurilor si claselor sociale, a societãtii globale.
s Ibidem, p.
Prin urmare, trãsãturile ideologiei în opera lui Marx, în perioada 1844-1859, sunt: - ideologia
este o reflectare a vietii materia1e, a mo-dului de productie; - ideologia este o iluzie (oamenii cred
sincer cã actioneazã în numele unor idea1uri nobile a1e umanitãtii, când, de fapt, ei actioneazã în
numele propriilor lor interese). Fjind iluzie, ideologia poate ft si mistiscare, adicã deformarea
constientã a acestor idealuri în va1ori ale structurii clasei dominante; - ideologia este o armã, o
fortã activã. Clasa dominantã nu se multumeste numai cu conservarea pozitiilor sale la njvelul
bazei, a1 infrastructurii; ea nu se multumeste numaj sã domine; ea cautã sã-si impunã legitimitatea
dominatiei s1 claselor dominate prin organizarea si activjzarea. suprastructurii (institutiile). Mai
târziu, începând cu "Contributii la critjca economiei politice" (1859), pânã la "Capita1ul" (1867) si
"Anti-Dis g" (1881), contributia luj Marx si Engels la elaborarea unei teorii a ideologiilor se
nuanteazã. Chi ar dacã ideologia rãmâne tot un produs a1 diviziunii materiale si intelectuale a
muncii si este subordonatã bazei (relatiilor economice), ea nu mai este doar o reflectare deformatã si
inversatã a realului, ca în "Ideologia germanã". "Din acest moment (al diviziunjj muncii - n.ns.),
constiinta îsi poate închipui, într-adevãr, cã ea este a1tceva decât cunoasterea practicij existente, cã
îsi poate reprezenta realmente ceva fãrã sã-si re prezinte ceva rea1" . În "Contributii la cri-tica
economiei politice", ideologia este conceputã ca un ansamblu de reprezentãri care permit oamenjlor
sã aibã sentimentul practicii lor sociale. Agentii sociali, fiind obligati sã-si reprezinte lumea lor,
au nevoie de un sistem de reprezent are care organizeazã practica si imagina.tia lor. Se observã o
îmbogãtire a schemei diviziunii muncii din "Ideologia germanã". Practica socialã se divide în:
practica politics -vizeazã transformarea raporturilor sociale; practica ideologicã -vizeazã
transformarea constiintelor socia1e ss practica teoreticã - trans- formã produsul ideologic într- un
sistem riguros de cunostinte si idei, dupã expresia lui Louis Althusser
Cu Lenin, Gramsci si Durkheinî, conceptul de ideologie se pre-cizeazã si se îmbogãteste la
începutul secoluluj. Lenin nu mai reduce ideologia doar la sisteme de idei. Dupã cum Durkheim
vedea în constiinta colectivã un sistem de credinte (Diviziunea socialã a
s Ibidem, p32.
s J.-P. Cot, J.-P. Mounier, Pour une sociologie politique, vol. 1, Seuii, Paris,
1974, p. 125.
muncii), Lenin vede în ideologie un ansamblu structurat de imagini, de reprezentãri, de mituri,
determinând anumite tipuri de comporta- ment, de practici si de atitudjni. Pentru Gramsci,
ideologiile functioneazã ca un veritabi1 înconstient cultural; "fiind istoric nece-sare, ele
(ideologiile) au o validitate care este o validitate psihologicã; ele "organizeazã" masele umane,
formeazã terenul unde oamenii actioneazã. unde capãtã constiinta pozitiei lor, unde ei luptã"
In concluzie, o ideologie este un sistem structurat de reprezen-tãri colective (credinte,
simboluri, cunostinte etc.), comune unui grup, prin care se afirmâ o ierarhie a valorilor. Prîn
faptul cã oferã
o imagine despre o societate la un moment dat, ideologia devine un putemic instrument de
mobilizare si actiune pentru schimbarea socialã, în conformitate cu imaginea holistjcã a acelei
societãti: toti indivizii care se recunosc si sunt legati în grup de sistemul comun de reprezentãri, idei
si credinte sunt convinsi de su perioritatea acestuia si vor sã transforme societatea în functie de
acesti vectori va1orici. Ea oferã motivatiile actiu nii politice si le justificã prin idej. Mai mult, prin
afirmarea superioritãtii unor idei asupra a1tora, ideologiile sunt "religii în limitele ratiu nji" (Kant),
pentru cã în ele credinta depãseste ratiunea. Ele spun ce este adevãrat si fa1s, ce este bine si rãu,
întot-dea.una de pe pozitia, consideratã superioarã, a colectivitãtii care le-a secretat. Aceastã
tendîntã de trecere de la particular (ele sunt, la origi- ne, emanatia unor grupuri) la universa1, le
determinã sã facã prozeli-tism, sã intre în conflict cu ideologiile riva1e si, prin pretentia cã numai
ele detin monopolul cunoasterii absolute, sã devinã mondialiste.
|
