CONTROVERSE IN JURUL NOTIUNII DE IDEOLOGIE
Termenul de ideologie a fost utilizat, pentru prima dată, de filoso- ful ilumjnist francez Destutt de
idei". De atunci încoace, termenul a cunoscut o dezvoltare rapidă, determînată, printre altele, si de
ratele ridicate ale mobilizării si mo-demizărij politice. Proliferarea sa extraordinară în epoca
modemă tine însă si de utilitatea lui în procesul de legitimare a unei puteri, prin justificarea
ra.tjonală a ex istentei sau actelor sale. Făcând din cultul ratiunii o structură dominantă a epocii,
filosofii iluministi au con-ceput ratiunea ca un instrument infailibil în activitatea de pregătire a
decjzjilor pentru printul luminat s 232i87c i unde lor le revenea rolul de a cunoaste si interpreta opinia
publică. De aceea, pentru Destutt de Tracy ideologia însemna critica genetică a ideilor sau analiza
stiintif1că a facultătii de a gândi: ea se opune "metafjzicii" sau "psihologiei". "Termenul nu
presupune nimic din ceea ce este îndoie lnic sj necunoscut,
spune
nici o idee de cauză". De unde concluzia că, la origine, ideologia este sinoni- mă cu "stiinta pozitivă
a spiritului" si că ceea ce desemna ea atunci este exact contrariul a ceea ce se întelege astă.zi prin
acest termen.
Napoleon ar fi fost primul care a dat termenului o conotatie peio-rativă. El vedea în ideologi
doctrinari abstracti, nebulosi, idealistj si periculosi pentru putere, atât din cauza necunoasterii
problemelor concrete, cât ss .djn perspectiva solutiilor fantezjste pe care le punea.u la baza
proiectelor de transformare a societătii.
Aparitia marxismului ca. filosofie socia.lă în deceniul cinci al seco- lului XIX a dat impuls
studierii ideologiilor, mai ales că "Ideologia germană" (1845), operă prin care Marx se converteste
definjtiv la socjalism, reprezintă, totodată, prinîa încercare de sistematjzare a
Oiivier Reboui, Langage et idiologie, PUF, Paris, 1980, p.
ideologiei din punctul de vedere a1 noii doctrine po1itice a stângii. Marx a conferit două sensuri
notiunii de ideologie. Primul, în "Ideologia germană", identifică ideologia cu o conceptie despre
lume, fără o circumscriere exactă a intereselor de clasă sau de grup. În această primă fază a
determinărij contînutului ideologic a1 actjvjtătii, ideol ogia ca Weltanschauung (conceptie globală
despre lume) derivă din propozitia fundamentală a filosofiei marxiste:
"existenta socială determină constiinta socială". În "Ideologia ger-mană", prin ideologie se
desemnează morala, religia, metafizica, dreptul, politica, ideile, reprezentările ss constiinta pe care o
au oamenii despre natură si socjetate. Până la "Contrjbutii la crjtica economiei politice", unde, în
Prefată, Marx scrie că ideologia cuprinde "formele juridice, politice, religioase, artistice, filosofice",
ideologia Îsi păstrează sensul neschimbat de Weltanschauung, impus la nivelul societătii globale
prin mijloacele materiale si sjmbo1ice de coercitie ale clasei dominante. "Ideile clasei dominante
sunt în fiecare epocă id eile dominante, ceea ce însearnnă că clasa care reprezintă forta materială
domînantă a societătii este, totodată, si forta ei spirituală dominantă. Clasa care dispune de
mijloacele de productie materiale dispune, în acelasi timp, si de mijloacele de productie spirituale,
asa încât, datorită acestuj fapt, îi sunt în general subordonate idejle acelora cărora. le lipsesc
mijloacele de productie spirituale. Ideile dominante nu sunt altceva decât expresia ideală a relatiilor
materiale domjnante, exprimate sub formă de idei; ele sunt, decj, expresia relatiilor care fac ca o
anumită clasă să fie dominantă si, prin urmare, sunt ideile dominatiei ei" . Djn a.cest citat reiese că
ideologia nu este o simplă reflectare a realitătji ob iective, indepen-dente de constii ntă sau de
comportamentul politic a.1 actorilor. Ea este rezultanta unui joc complex de factori determinanti,
dintre care reproducerea lărgită a jdeilor clasei dominante nu trebuie neglija.ti..
Al doilea sens al termenului ideologie în conceptia marxisti. îl reprezintă cel de "cOnstiinta
falsă", "dena.turată" a realitătij so ciale, bazată pe o "conceptie eronată a.supra istoriei umane". In
acest aI doilea sens, Marx face trecerea de 1a. ontologie la gnoseologie, de la conditiile generale a.le
existentei la conditjile social-politice concrete.
2 Kârl Marx, Fr. Engels, Ideologia germană, în: K. Marx, Fr. Engels, Opere,
voi.3, Editura Poiitică, Bucuresti, 1 958, p. 47.
Ideologia nu este numai o "constiintă falsă", dar si o constiintă ss O reprezentare pe care clasa
dominantă si-o face despre realitate, în functie de pozitia sa socială ss de interesele sale. Cauzele
constituirii ideologiilor (fa1se sau denaturate) se află deci în realitatea. socială, mai exact în
societatea concret- istorică, în locul pe care-1 ocupă clasele sociale în lupta pentru sa.tisfacerea
intereselor sau conservarea pozitiilor câstigate. Argumentele, ideile si reprezentările lor, menite sa
legitimeze statu-quo-ul, reprezintă osatura fa.lsitătii sau denaturării pe care se îna1tă jdeolo giile
exploatării ss inegalitătii. Referindu-se 1a premisele ce stau la baza ana1jzej ideologiei germane
contemporane lor, Marx ss Engels scriu că "ele nu sunt arbitrare, nu sunt dogme; ele sunt premise
rea.le, de care se poate face abstractie numai în imaginatie. Este vorba de indivizi reali, de
activjtatea si de conditiile lor materiale de viată, atăt cele pe care le-au găsit gata exis-tente, cât si
cele pe care le-au creat prin propria lor activjtate. Aceste premise pot fi constatate, prin urmare, pe
cale pur empirică" . In prima semnificatie nu se observă explicit încercarea de a evidentia gradul
mai mic sau mai mare de reflectare în formele ideologice a intereselor de clasă. În a doua
semnificatie, tocmai intereseie de clasă explică natura falsă a ideologiilor claselor dominante în
vi-ziunea marxistă.
Din punct de vedere metodologic, prima acceptie a termenului reprezintă o descriere si o analiză
a structurii formale a ideologiei. În a doua acceptie, Marx este preocupat de analiza continutului
ideologiilor, prîn raportarea la interesele grupurilor ss claselor sociale. Iar a.tunci când apreciază
ideologia ca reflectare falsă sau adevărată, Marx nu se referă la ideologie în general, ci la ideologii
consacrate, care se constituje ca. modalităti (forme) de rationalizare si justificare a unor interese de
clasă. Caracterul adevărat sau fals al ideologiei va depinde de concordanta sau neconcordanta
intereselor sau actiunilor socia.le concrete, organizate ale grupurilor si claselor cu tendintele
objectjve de dezvoltare a societătii.
Ideologia, ca ansamblu de elemente teoretice (ca explicatie sinte-tică a lumii si ca element
fundamental de orienta.re a actiunii umane) si concrete (institutii si sisteme de actiune), îsi propune
orientarea pre-cisă a activitătii grupurilor si claselor sociale, a societătii globale.
s Ibidem, p.
Prin urmare, trăsăturile ideologiei în opera lui Marx, în perioada 1844-1859, sunt: - ideologia
este o reflectare a vietii materia1e, a mo-dului de productie; - ideologia este o iluzie (oamenii cred
sincer că actionează în numele unor idea1uri nobile a1e umanitătii, când, de fapt, ei actionează în
numele propriilor lor interese). Fjind iluzie, ideologia poate ft si mistiscare, adică deformarea
constientă a acestor idealuri în va1ori ale structurii clasei dominante; - ideologia este o armă, o
fortă activă. Clasa dominantă nu se multumeste numai cu conservarea pozitiilor sale la njvelul
bazei, a1 infrastructurii; ea nu se multumeste numaj să domine; ea caută să-si impună legitimitatea
dominatiei s1 claselor dominate prin organizarea si activjzarea. suprastructurii (institutiile). Mai
târziu, începând cu "Contributii la critjca economiei politice" (1859), până la "Capita1ul" (1867) si
"Anti-Dis g" (1881), contributia luj Marx si Engels la elaborarea unei teorii a ideologiilor se
nuantează. Chi ar dacă ideologia rămâne tot un produs a1 diviziunii materiale si intelectuale a
muncii si este subordonată bazei (relatiilor economice), ea nu mai este doar o reflectare deformată si
inversată a realului, ca în "Ideologia germană". "Din acest moment (al diviziunjj muncii - n.ns.),
constiinta îsi poate închipui, într-adevăr, că ea este a1tceva decât cunoasterea practicij existente, că
îsi poate reprezenta realmente ceva fără să-si re prezinte ceva rea1" . În "Contributii la cri-tica
economiei politice", ideologia este concepută ca un ansamblu de reprezentări care permit oamenjlor
să aibă sentimentul practicii lor sociale. Agentii sociali, fiind obligati să-si reprezinte lumea lor,
au nevoie de un sistem de reprezent are care organizează practica si imagina.tia lor. Se observă o
îmbogătire a schemei diviziunii muncii din "Ideologia germană". Practica socială se divide în:
practica politics -vizează transformarea raporturilor sociale; practica ideologică -vizează
transformarea constiintelor socia1e ss practica teoretică - trans- formă produsul ideologic într- un
sistem riguros de cunostinte si idei, după expresia lui Louis Althusser
Cu Lenin, Gramsci si Durkheinî, conceptul de ideologie se pre-cizează si se îmbogăteste la
începutul secoluluj. Lenin nu mai reduce ideologia doar la sisteme de idei. După cum Durkheim
vedea în constiinta colectivă un sistem de credinte (Diviziunea socială a
s Ibidem, p32.
s J.-P. Cot, J.-P. Mounier, Pour une sociologie politique, vol. 1, Seuii, Paris,
1974, p. 125.
muncii), Lenin vede în ideologie un ansamblu structurat de imagini, de reprezentări, de mituri,
determinând anumite tipuri de comporta- ment, de practici si de atitudjni. Pentru Gramsci,
ideologiile functionează ca un veritabi1 înconstient cultural; "fiind istoric nece-sare, ele
(ideologiile) au o validitate care este o validitate psihologică; ele "organizează" masele umane,
formează terenul unde oamenii actionează. unde capătă constiinta pozitiei lor, unde ei luptă"
In concluzie, o ideologie este un sistem structurat de reprezen-tări colective (credinte,
simboluri, cunostinte etc.), comune unui grup, prin care se afirmâ o ierarhie a valorilor. Prîn
faptul că oferă
o imagine despre o societate la un moment dat, ideologia devine un putemic instrument de
mobilizare si actiune pentru schimbarea socială, în conformitate cu imaginea holistjcă a acelei
societăti: toti indivizii care se recunosc si sunt legati în grup de sistemul comun de reprezentări, idei
si credinte sunt convinsi de su perioritatea acestuia si vor să transforme societatea în functie de
acesti vectori va1orici. Ea oferă motivatiile actiu nii politice si le justifică prin idej. Mai mult, prin
afirmarea superioritătii unor idei asupra a1tora, ideologiile sunt "religii în limitele ratiu nji" (Kant),
pentru că în ele credinta depăseste ratiunea. Ele spun ce este adevărat si fa1s, ce este bine si rău,
întot-dea.una de pe pozitia, considerată superioară, a colectivitătii care le-a secretat. Această
tendîntă de trecere de la particular (ele sunt, la origi- ne, emanatia unor grupuri) la universa1, le
determină să facă prozeli-tism, să intre în conflict cu ideologiile riva1e si, prin pretentia că numai
ele detin monopolul cunoasterii absolute, să devină mondialiste.
|
