COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ sI JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ
1. 838h76i ; Despre pilonul III al Tratatului asupra Uniunii Europene
2. 838h76i ; Cooperarea între fortele de politie si autoritatile vamale
3. 838h76i ; Cooperarea între autoritatile judiciare
4. 838h76i ; Apropierea regulilor de drept penal a statelor membre
5. 838h76i ; Mijloace de actiune
6. 838h76i ; Organele Uniunii Europene abilitate sa elaboreze si sa puna în aplicare cooperarea politieneasca si judiciara
7. 838h76i ; Oficiul European de Politie (EUROPOL)
8. 838h76i ; Spatiul Schengen
TEMA XV
COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ sI JUDICIARĂ
ÎN MATERIE PENALĂ
Cooperarea politieneasca si judiciara în materie penala se regaseste în Titlul VI al Tratatului asupra Uniunii Europene. În acest domeniu, Uniunea se bazeaza, în principal, pe cooperarea interguvernamentala.
Al treilea pilon al Uniunii Europene, asa cum rezulta din Tratatul de la Maastricht din 1992 se referea la cooperarea în domeniile justitiei si afacerilor interne. Aceasta cuprindea cooperarea în urmatoarele domenii:
- 838h76i ; 838h76i ; politica de azil;
- 838h76i ; 838h76i ; regulile privind trecerea frontierelor exterioare ale statelor membre si controlul acestei treceri;
- 838h76i ; 838h76i ; politica de imigrare;
- 838h76i ; 838h76i ; conditiile de intrare si de circulatie ale cetatenilor unor terte tari pe teritoriul statelor membre;
- 838h76i ; 838h76i ; lupta împotriva toxicomaniei;
- 838h76i ; 838h76i ; lupta împotriva fraudei de dimensiuni internationale;
- 838h76i ; 838h76i ; cooperarea judiciara în materie civila;
- 838h76i ; 838h76i ; cooperarea judiciara în materie penala;
- 838h76i ; 838h76i ; cooperarea vamala;
- 838h76i ; 838h76i ; cooperarea politieneasca.
Tratatul de la Amsterdam a procedat la comunitarizarea (integrarea) unei mari parti a problemelor care relevau de cel ce-al treilea pilon, ceea ce înseamna ca le-a inclus în Tratatul Comunitatii Europene.
În aceste conditii, Titlul VI asupra Uniunii Europene (fost "Cooperarea în domeniul justitiei si afacerilor interne") a fost redus la :
o 838h76i ; cooperarea politieneasca si judiciara în materie penala;
o 838h76i ; cooperarea între fortele de politie si autoritatile vamale (direct sau prin intermediul EUROPOL);
o 838h76i ; cooperarea între autoritatile judiciare, apropierea regulilor de drept penal între statele membre.
Obiectivul principal al Uniunii Europene în acest domeniu este crearea unui spatiu de libertate, de securitate si de justitie, în care cetatenii sa se bucure de un nivel înalt de protectie. Pentru realizarea acestui obiectiv, Uniunea si-a propus sa lupte împotriva :
o 838h76i ; criminalitatii si îndeosebi a terorismului;
o 838h76i ; comertului cu fiinte umane si a crimelor comise împotriva copiilor;
o 838h76i ; traficului cu droguri si cu arme;
o 838h76i ; coruptiei si fraudei.
În acest scop, "acquis-ul Schengen" a fost integrat în cadrul Uniunii Europene.
Sa vedem, în continuare, cum se realizeaza cooperarea instituita pe baza celui de al III-lea pilon.
Aceasta se realizeaza în mod direct între autoritatile competente ale statelor membre sau prin intermediul Oficiului European de Politie (EUROPOL). Actiunea în acest domeniu acopera îndeosebi:
o 838h76i ; Cooperarea operationala între autoritatile competente (servicii de politie, de vama, servicii represive specializate în prevenirea si detectarea infractiunilor penale, ca si a anchetelor);
o 838h76i ; Colectarea, stocarea, tratarea, analiza si schimbul de informatii, în special prin intermediul EUROPOL;
o 838h76i ; Cooperarea si initiative comune în domeniul formarii, a schimbului de ofiteri de legatura, de detasamente, de utilizare a echipamentelor de cercetari criminalistice;
o 838h76i ; Evaluarea în comun de tehnici de ancheta privind detectarea formelor grave de criminalitate organizata.
Programe de formare, de schimburi si cooperare au fost puse în aplicare în probleme de documente de identitate pentru persoane responsabile de lupta împotriva comertului cu fiinte umane si exploatarea sexuala a copiilor, între serviciile represive, în favoarea persoanelor responsabile de lupta împotriva crimei organizate.
Consiliul a luat o initiativa pentru a facilita identificarea, depistarea, înghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor crimei, a creat un sistem informational european asupra caracteristicilor documentelor autentice si a falsurilor constatate. De asemenea, Consiliul a desfasurat mai multe actiuni pentru a lupta împotriva folosirii si a traficului de stupefiante (stabilirea de acorduri între politie si vami, lupta împotriva narco-turismului în interiorul Uniunii Europene; masuri pentru combaterea si distrugerea culturilor si producerii ilicite de droguri în Uniunea Europeana; schimburi de informatii asupra caracteristicilor chimice ale drogurilor, precum si a evaluarii riscurilor noilor droguri de sinteza).
Aceasta cooperare urmareste, înainte de toate, facilitarea si accelerarea conlucrarii dintre ministere si autoritatile judiciare în materie de procedura si de executare a deciziilor :
o 838h76i ; Punerea la punct a "Programului Grotius" de cooperare si schimburi în favoarea practicienilor din justitie;
o 838h76i ; Crearea unei unitati de cooperare judiciara, EUROJUST, compus din procurori, judecatori si ofiteri de politie pentru a întari lupta împotriva formelor grave de criminalitate organizata;
o 838h76i ; Îmbunatatirea întrajutorarii judiciare în materie penala;
o 838h76i ; Instituirea unei retele europene de prevenire a criminalitatii.
De asemenea, cooperarea are ca scop sa faciliteze extradarea si totodata sa asigure compatibilitatea între regulile aplicabile în statele membre, prevenind conflictele de interese între acestea.
Consiliul a adoptat masuri menite sa instaureze reguli minimale relative la elementele constitutive ale infractiunilor penale si sanctiunilor aplicabile în domeniile criminalitatii organizate, terorismului si traficului de droguri.
În acest sens au fost adoptate o serie de texte pentru:
o 838h76i ; Infractiunile grave în materie de trafic de droguri, de contrafacerea mijloacelor de plata si falsificarii banilor;
o 838h76i ; Incriminarea participarii la o organizatie criminala sau pentru corupere activa ori pasiva în sectorul privat;
o 838h76i ; Statele s-au angajat ca actele de complicitate sa fie pasibile de sanctiuni penale efective si ca persoanele morale sa poata fi facute responsabile de infractiuni.
Consiliul a fixat si conditiile în care autoritatile politienesti si judiciare pot sa intervina pe teritoriul unui stat membru, în legatura si în acord cu autoritatile acestuia.
Consiliul Ministrilor dispune de 4 competente pentru realizarea cooperarii în acest domeniu. El poate :
o 838h76i ; Stabili pozitii comune care definesc atitudinea Uniunii fata de o problema determinata. Statele membre sunt obligate sa apere aceste pozitii comune în organizatiile internationale si conferintele internationale la care participa;
o 838h76i ; Sa ia hotarâri - cadru în scopul apropierii dispozitiilor legislative si reglementare ale statelor membre. Acestea leaga statele membre în privinta rezultatului de atins, lasând instantelor nationale libertatea de a alege forma si mijloacele;
o 838h76i ; Sa adopte decizii, obligatorii dar fara efect direct decât pentru apropierea dispozitiilor legislative ale statelor membre;
o 838h76i ;
Sa stabileasca conventii
pe care le va recomanda pentru adoptare de catre statele membre potrivit
regulilor constitutionale respective (de ex. Conventia din 26 iulie
1995 cu privire
Ca si pilonul II (PESC), cooperarea politieneasca si judiciara în materie penala recurge, în principal, la proceduri interguvernamentale.
a. 838h76i ; 838h76i ; Consiliul Ministrilor este singurul organ de decizie si lucreaza, în principiu, pe baza de unanimitate. Acesta defineste pozitiile comune, adopta hotarârile - cadru, deciziile si stabileste conventiile. Consiliul este asistat de un Comitet de coordonare compus din înalti functionari. Acesta formuleaza avize pentru Consiliu si contribuie la pregatirea lucrarilor acestuia.
b. 838h76i ; 838h76i ; Comisia este asociata pe deplin lucrarilor Consiliului. Aceasta dispune, împreuna cu statele membre, de dreptul la initiativa.
c. 838h76i ; 838h76i ;
Parlamentul European este consultat înaintea
adoptarii deciziilor-cadru sau a conventiilor. Avizul acestuia nu
este obligatoriu. În schimb, Parlamentul este tinut permanent la curent de
catre Comisie si Presedintia Consiliului. Poate adresa
întrebari si formula recomandari
d. 838h76i ; 838h76i ; Tratatul de la Amsterdam a prevazut si competentele Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în problematica pilonului III. În acest sens, Curtea de Justitie este competenta pentru :
o 838h76i ; a statua asupra validitatii si interpretarii deciziilor-cadru si a deciziilor, asupra interpretarii conventiilor si a validitatii lor, precum si asupra validitatii masurilor de aplicare;
o 838h76i ; a controla legalitatea deciziilor - cadru si a deciziilor;
o 838h76i ; a statua asupra oricarui diferend între statele membre privind interpretarea sau aplicarea actelor si conventiilor adoptate de consiliu în cadrul acestei cooperari.
Cooperarea politieneasca în materie de lupta împotriva criminalitatii organizate se realizeaza prin Oficiul European de Politie (EUROPOL), cu sediul la Haga.
Precursorul EUROPOL-ului a fost Unitatea de Droguri Europol (UDE) creata de ministri de interne, în 1993. Scopul acesteia era asigurarea între parti a schimbului de informatii asupra anchetelor privind stupefiantele si spalarea banilor. În 1996, mandatul UDE a fost extins asupra comertului cu fiinte umane.
EUROPOL-ul a fost creat prin Conventia din 26 iulie 1995, intrata în vigoare la 1 octombrie 1998 si functioneaza începând din 1 iulie 1999.
EUROPOL are ca principale atributii prevenirea si lupta împotriva :
o 838h76i ; Traficului ilicit de stupefiante;
o 838h76i ; Activitatilor de spalare a banilor;
o 838h76i ; Traficului de materiale nucleare si radioactive;
o 838h76i ; Filierelor de imigratie clandestina;
o 838h76i ; Comertului cu fiinte umane;
o 838h76i ; Traficului de vehicule furate;
o 838h76i ; Altor forme de criminalitate organizata cum sunt : atentatele la viata, la integritatea fizica si la libertatea persoanelor;
o 838h76i ; Daunelor provocate patrimoniului si bunurilor publice;
o 838h76i ; Furturilor organizate si traficului ilicit de bunuri culturale;
o 838h76i ; Escrocheriilor, fraudelor si extorcarii de fonduri;
o 838h76i ; Contrafacerii si piratajului de produse;
o 838h76i ; Falsificarii documentelor administrative;
o 838h76i ; Falsificarii banilor si a mijloacelor de plata;
o 838h76i ; Criminalitatii informatice;
o 838h76i ; Coruptiei si traficului ilicit cu arme, cu specii amenintate si substante hormonale.
EUROPOL-ul lucreaza prin detasarea de ofiteri de legatura de catre autoritatile nationale si crearea de fisiere informatice, continând datele cu caracter personal asupra persoanelor cautate. Oficiul este abilitat sa ceara statelor membre angajarea, conducerea sau coordonarea de anchete în cazuri precise.
O autoritate de control a Europol-ului este compusa din membri sau reprezentanti ai autoritatilor nationale de control. Aceasta este însarcinata sa supravegheze activitatea Oficiului pentru a se asigura stocajul, tratarea si utilizarea datelor de care dispune Europolul nu atenteaza la libertatea persoanelor.
Crearea "Spatiului Schengen" face parte din ceea ce Tratatul de la Amsterdam, (1999) numeste "cooperare întarita" (cooperation renforcée) introducând astfel un anumit grad de flexibilitate în realizarea integrarii. Prin conceptul de "cooperare întarita" a fost consacrata "Europa cu geometrie variabila" sau "Europa cu mai multe viteze".
"Spatiul Schengen", care viza libera circulatie a persoanelor în cadrul Uniunii, a fost construit pe baza a doua Tratate:
- Acordul de la Schengen privitor la suprimarea graduala a controalelor la frontierele comune, semnat la 14 iunie 1985, de Germania, Belgia, Franta, Luxemburg si Olanda. A intrat în vigoare la 2 martie 1986.
- Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen, semnat tot la Schengen, la 19 iunie 1990. Primelor 5 state li s-au adaugat : Italia (1990), Spania si Portugalia (1991), Grecia (1992), Austria (1995), Danemarca, Finlanda si Suedia (1996). Doar 2 state membre ale Uniunii Europene nu fac parte din Acordul Schengen : Marea Britanie si Irlanda. Norvegia si Islanda, desi nu fac parte din Uniune, sunt membri asociati ai Acordului de la Schengen.
Conventia precizeaza :
- exercitarea controlului doar la frontierele exterioare;
- instituirea unor politici comune în materie de vize si azil;
- o cooperare mai strânsa în materie de politie si justitie.
Spatiul Schengen a devenit realitate abia în 1995, dupa mai multe amânari a intrarii în vigoare a Conventiei din cauza dificultatilor în punerea în aplicare a "Sistemului de informare Schengen".
În ce consta continutul cooperarii Schengen ?
În primul rând în suprimarea controalelor la frontierele interioare comune între statele membre. Conventia din 1990 stipuleaza ca "Frontierele interioare pot fi trecute în orice loc fara ca un control al persoanelor sa fie efectuat".
De libera circulatie în Spatiul Schengen beneficiaza toate persoanele, indiferent de nationalitate sau de statutul acestora (adica nu numai muncitorii).
Strainii care nu apartin unei tari comunitare si care traiesc pe teritoriul unui stat parte la Conventie pot circula liber cu obligatia de a se anunta la intrarea pe teritoriul acestora sau într-un interval de 3 zile.
Totusi, pentru necesitati care privesc ordinea publica sau securitatea nationala, statele pot sa restabileasca temporar controlul la frontierele comune sub rezerva consultarii sau, în caz de urgenta, a informarii celorlalte state parti.
Acordurile de la Schengen contin, de asemenea, prevederi pentru facilitarea circulatiei si transportului marfurilor.
În al doilea rând acordurile de la Schengen contin prevederi referitoare la coordonarea controalelor la frontierele exterioare ale statelor membre.
Pentru coordonarea acestor controale a fost necesara punerea în aplicare a unei politici comune în materie de vize si de azil.
Desi controlul la frontierele exterioare revine fiecarui stat, acesta se exercita potrivit unor principii uniforme, tarile cooperând între ele prin intermediul schimburilor de informatii si a functionarilor de legatura. A fost elaborat un manual comun, care contine procedurile de urmat si informatiile de cerut cu prilejul controalelor.
Statele au convenit o politica comuna în privinta vizelor pe termen scurt (maximum 3 luni), care presupune o lista comuna cu tarile a caror cetateni au nevoie de viza pentru a intra si circula în spatiul Schengen.
Vizele pe termen lung sunt, în continuare, de competenta autoritatilor nationale.
Ţarile membre ale acordurilor de la Schengen permit tranzitul pe teritoriul lor pentru a se ajunge în tara de destinatie, precum si libera circulatie pe teritoriul Schengen pe o durata de maximum 3 luni.
În materie de azil, adica pentru refugiati, Conventia de la Schengen a prevazut ca orice solicitare de azil va fi tratata - prin respectarea Conventiei de la Geneva din 1951 asupra refugiatilor - de catre un singur stat-parte.
Pentru a lupta împotriva imigratiei clandestine, Conventia de la Schengen a impus transportatorilor aerieni, maritimi sau rutieri care transporta straini, sa se asigure ca acestia dispun de documente care-i autorizeaza sa intre pe teritoriul Schengen si sa se oblige sa-i transporte înapoi pe cei a caror intrare le-a fost refuzata. Cei care transporta pasageri clandestini, adica fara documente în buna regula, sunt sanctionati.
În al treilea rând, Spatiul Schengen înseamna si cooperare politieneasca si judiciara.
Cooperarea politieneasca are în vedere prevenirea si constatarea infractiunilor în cadrul luptei împotriva criminalitatii organizate. În acest sens:
o 838h76i ; Conventia a prevazut dreptul de observare/cercetare transfrontaliera. Aceasta înseamna ca, în cadrul unei anchete judiciare, agentii unui stat - parte care au sub observatie în tara lor o persoana banuita sa fi participat la o infractiune pasibila de extradare, pot continua cercetarea pe teritoriul altui stat, daca acesta i-a autorizat pe baza unei cereri de întrajutorare judiciara.
În cazul unor infractiuni grave (viol, crima, sechestrare de persoane, rapiri, trafic de stupefiante, falsificare de bani), agentii pot patrunde pe teritoriul altui stat chiar fara o autorizatie prealabila. În acest caz, ei nu pot însa interpela sau aresta persoana respectiva.
Cooperarea judiciara are în vedere, mai ales, o procedura de extradare simplificata, cu acordul persoanei interesate, precum si posibilitatea pentru o persoana condamnata într-un stat la o pedeapsa privativa de libertate si a evadat catre un alt stat-parte sa poata executa pedeapsa în acel stat.
În sfârsit, acordurile de la Schengen au pus la punct un "Sistem de informare Schengen".
Acesta este un fisier informatizat, o banca de date, a carui corp central se afla la Strasbourg.
Are ca obiect sa permita autoritatilor însarcinate de controlul la frontiere si autoritatilor politienesti, sa puna împreuna informatiile relative la persoane si obiecte, fiind în masura sa beneficieze în comun de aceste semnalmente.
În acest sistem sunt cuprinsi:
- persoanele cautate pentru a fi arestate sau extradate;
- strainii semnalati pentru ne-admitere;
- persoanele disparute sau pentru a fi plasate în siguranta;
- martorii si persoanele citate pentru a compara în fata unui tribunal;
- persoanele citate sau supuse unui control;
- obiectele, vehiculele, armele de foc, documentele de identitate furate sau pierdute, biletele de banca înregistrate.
Pentru cererile de azil a fost pus la punct un sistem de informatii specifice.
|
