CREAREA COMUNITATII EUROPEANE DE APARARE (CEA) SI A UNIUNII EUROPEI OCCIDENTALE (UEO)

CREAREA COMUNITATII EUROPEANE DE APARARE (CEA) SI A UNIUNII EUROPEI OCCIDENTALE (UEO)

Succesul primului pas al integrarii europene (constituirea CECO, Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului in 1950), dar si pericolul amenintarii sovietice, ca si agravarea tensiunii internationale provocate de razboiul din Coreea i-au determinat pe europeni sa initieze procesul de integrare in domeniul apararii. In ace 737h75h lasi timp, fata de pozitia SUA privind necesitatea inarmarii Germaniei, aliatii din Europa Occidentala au exprimat serioase reticente; in special Franta se opunea reconstituirii unei armate germane nationale, ceea ce a condus-o la propunerea crearii unei armate europene, proiect ce-i apare totodata ca fiind ocazia pentru accelerarea procesului constructiei europene, avand in vedere ca o armata europeana nu poate fi conceputa fara o comunitate politica . La originea Comunitatii Europene de Aparare (CEA) sta un proiect francez care nu a cunoscut o primire tot atat de favorabila ca aceea prezentata de Schuman cu sase luni inainte privind CECO; totusi, negocierile au inceput la Paris la 15 februarie 1951 intre “cei sase” membri ai CECO, Marea Britanie refuzand inca o data sa se angajeze in mod direct pe continent. Dupa discutii dificile s-a ajuns la semnarea, la 27 mai 1952, a Tratatului instituind CEA, a carei organizare institutionala era insa in regres fata de proiectul francez, dar si fata de arhitectura structurala a CECO. Principiile de baza ale organizatiei, care ar fi trebuit sa fie cea de-a doua comunitate europeana, erau: caracterul supranational dat de existenta institutiilor comune si a bugetului comun; caracterul sau exclusiv defensiv, manifestat ca o garantie mutuala contra unei agresiuni; non-discriminarea intre membri; principiul integrarii europene in materie de aparare. Acest ultim punct era cel mai important si cel mai delicat deoarece pana la CEA, o coalitie grupa armate care ramaneau nationale in esenta lor, in timp ce integrarea conducea automat la ideea unei puteri politice supranationale; armata nu exista decat pentru a servi si apara un stat, o armata federala fiind in slujba unui stat federal care, la momentul respectiv , nu exista in Europa.

Tratatul instituind CEA era un proiect ambitios, fiind o continuare pe un plan superior a Tratatului de la Bruxelles instituind UEO o replica fidela a Tratatului CECO, incercand sa creeze o organizatie supranationala cuprinzand o Comisie, un Consiliu de Ministri, o Curte de Justitie si o Adunare Parlamentara ; trupele europene erau direct subordonate unei autoritati militare europene dotate cu puteri proprii, ale carei competente le reproduce in plan militar pe cele ale Inaltei Autoritati a CECO. Deoarece o comunitate militara nu ar fi avut un sens fara o similara colaborare in plan politic, in septembrie 1952 se elaboreaza si un proiect de Tratat instituind Comunitatea Europeana Politica, organizatie cu caracter general ce ar fi trebuit ca in doi ani sa absoarba CECA si CEA pentru a asigura subordonarea puterii militare fata de puterea politica.Era insa prea devreme pentru astfel de proiecte. Desi Tratatul asupra CEA apucase deja sa fie ratificat de cinci state, circumstantele istorice se schimba (moare Stalin, se incheie razboiul din Coreea si are loc drama franceza de la Dien-Bien Phu), astfel incat factorul de coeziune reprezentat de presiunea externa s-a diminuat; asa se face ca CEA a murit inainte de a se naste, prin lovitura de gratie data de Franta in 1954, cand Adunarea Nationala respinge ratificarea cu o majoritate de 55 voturi . Esecul CEA a favorizat insa crearea UEO prin acordurile de la Paris din octombrie 1954 ( pe baza Tratatului de la Bruxelles al Uniunii Occidentale din 1948), a permis aderarea, in mai 1955, a RFG la NATO si a lasat sa se inteleaga faptul ca, pentru relansarea constructiei europene, era necesara o intoarcere la conceptia initiala a unor comunitati economice; insa, conform expresiei celebre “cine incepe cu un tarif vamal comun va sfarsi cu o armata comuna”, sirul implicatiilor logice sunt : tarif vamal comun- politica comerciala comuna – politica externa comuna – politica de aparare comuna – armata comuna .