Caracteristici ale sistemului economiei naturale
La īnceputurile existentei sale, activitatea economica a luat forma economiei naturale. S-a mai numit si "economie autarhica", "economie casnica īnchisa" , sau "noneconomie" .
Economia naturala reprezinta acel sistem economic prin care 21521g621v fiecare comunitate īsi satisface necesitatile din rezultatele propriei activitati, fara a apela la schimb.
Principalii factori de productie disponibili īn etapa respectiva si la nivelul acelei comunitati si anume, resursele naturale, bunurile de capital, precum si resursele umane, erau alocati la nivelul acestui sistem īnchis, urmarindu-se doar satisfacerea nevoilor īn limita propriei productii obtinute. Ea a fost preponderenta pāna la prima revolutie industriala. Fiecare gospodarie individuala executa toate activitatile, de la obtinerea diferitelor materii prime, pāna la pregatirea lor īn forma definitiva pentru consum. Astfel, dupa Fernand Braudel , īn secolul al XIV-lea, din populatia regiunii mediteraniene (care era centrul activitatii economice, sociale si politice - n.n.), de aproximativ 60-70 milioane locuitori, cca 90% traiau din munca cāmpului, iar 60-70% din productia regiunii nu ajungea pe piata. Īn celelalte regiuni ale planetei, dimensiunile economiei naturale erau si mai extinse.
Īn cadrul economiei naturale activitatea economica se realiza, īn principal, la nivelul gospodariei individuale, care era independenta una de alta, initiativa acesteia apartinānd membrilor grupului respectiv.
Motivatia principala a deciziilor acestora era crearea bunurilor destinate autoconsumului, care putea lua doua forme:
autoconsum final - ce permitea satisfacerea directa a nevoilor de viata ale oamenilor;
autoconsum intermediar - destinat producerii altor bunuri.
Institutia cheie o reprezenta gospodaria familiala, izolata din punct de vedere economic, īn care "productia si consumul erau īmbinate īntr-o singura functie datatoare de viata" . Fiecare avea o activitate economica diversificata, avānd drept rezultat producerea bunurilor necesare satisfacerii trebuintelor, īn special, cele elementare (biologice), limitate de nivelul scazut de dezvoltare existent.
Alvin Toffler considera economia naturala drept "civilizatia primului val", ce se caracteriza prin:
- "pamāntul constituia principalul factor de productie;
- baza economiei consta īn cules, vānatoare si cultivarea pamāntului;
- diviziunea simpla a muncii;
- economie descentralizata, īn care fiecare comunitate producea aproape tot ce-i facea trebuinta" .
Īn timp, economia naturala a cunoscut o evidenta tendinta de restrāngere relativa. Īn fapt, īnca din comuna primitiva, treptat, unele bunuri materiale, mai ales uneltele, pe care fiecare producator izolat nu le putea produce singur sau erau produse, dar numai cu mari dificultati, au īnceput sa fie procurate prin schimb. Prin urmare, marfa, ca obiect al economiei de schimb, a aparut cu mult īnaintea productiei de marfuri. Īnsa, īnainte de aparitia diviziunii muncii, schimbul de activitati avea loc numai cu totul īntāmplator. Abia dupa aceea el si-a largit treptat sfera de cuprindere si a devenit relativ stabil. Cu toate acestea, pāna la aparitia si a celei de-a doua conditii a existentei economiei de schimb - autonomia, independenta producatorilor - schimbul de marfuri era legat doar de surplusul care putea aparea īntāmplator la o comunitate sau alta si continua sa detina o pondere mica īn totalul activitatii economice.
Odata cu aparitia productiei de marfuri, prin existenta simultana a celor doua conditii ale acesteia, schimbul de marfuri capata un impuls deosebit si īsi amelioreaza treptat pozitia īn ansamblul productiei sociale. Īn principal, aceasta dezvoltare a economiei de schimb a fost urmarea amplificarii nevoilor si mijloacelor de satisfacere a lor, prin extinderea mestesugurilor si apoi prin realizarea primei revolutii industriale, care a adus cu sine o productie de marfuri generalizata si, prin aceasta, trecerea de la un sistem economic īn care predomina economia naturala, la un sistem īn care locul si rolul principal revine economiei de schimb.
Aceasta īnsa, nu trebuie sa ne faca sa credem ca īn prezent, ar fi disparut forma anterioara de organizare a productiei sociale. Īn multe din tarile cu economie slab dezvoltata, economia taraneasca, cu o pondere īnca importanta īn totalul productiei nationale, poarta si astazi, īn mare masura, caracterul de economie naturala. Sunt si specialisti ( de exemplu A. Toffler) care sustin ca unele elemente sau laturi ale economiei naturale pot cunoaste o anumita revigorare īn viitor si īn tarile dezvoltate economic. Aceasta perspectiva ar fi legata de tendinta de crestere a timpului liber si de dorinta fiecarui individ de a alterna diferitele tipuri de activitati . Neexcluzānd o asemenea tendinta, apreciem totusi ca rolul si ponderea economiei naturale īn tarile avansate din punct de vedere economic nu vor fi decāt secundare.
|
