Cetatenia europeana ; Carta Europeana a Drepturilor Omului
Cetatenie europeana
"Orice cetatean al unui Stat Membru va fi un cetatean al Uniunii"
Aceasta cetatenie este complementara cetateniei nationale si nu o inlocuieste pe aceasta. Confera drepturi suplimentare: dreptul de a se deplasa si de a locui liber oriunde pe teritoriul Uniunii, dreptul de a vota si de a candida la alegerile pentru Parlamentul European si la alegerile locale in tara de rezidenta, protectie diplomatica si consulara in state terte, dreptul de a trimite petitii Parlamentului European, dreptul de a se adresa Ombudsmanului European si, de asemenea, de a se adresa institutiilor si organismelor consultative ale Uniunii in oricare din limbile Constitutiei si dreptul de a obtine un raspuns in aceeasi limba.
Carta Europeana a Drepturilor Omului
Carta garanteaza respectarea demnitatii umane, a dreptului la viata, interzicerea torturii si a tratamentului inuman si degradant, dreptul la libertate si la securitate, respectarea vietii private si a vietii de familie, libertatea de gandire, de constiinta si libertatea religioasa, libertatea de exprimare si informare, dreptul la educatie, libertatea de a desfasura o activitate comerciala, dreptul de proprietate, egalitate in fata legii, respectarea diversitatii culturale, religioase si lingvistice, egalitatea intre femei si barbati, integrarea persoanelor cu dizabilitati, dreptul de a se adresa justitiei si dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare etc.
Carta reprezinta o parte integranta a Constitutiei. Ea se aplica institutiilor europene si Statelor Membre, atunci cand acestea aplica legislatia Uniunii Europene. Acopera nu numai drepturile civile si politice consacrate prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului din 1950, ci si aspecte colaterale: drepturile sociale ale lucratorilor, protectia mediului, dreptul la o buna administrare etc.
Constitutia noastra se numeste democratie pentru ca puterea nu este in mainile unei minoritati, ci de partea majoritatii Tucidide II, 37
|
