Comunitatile Europene - temei al procesului de realizare a Uniunii Europene

Comunitatile Europene - temei al procesului de realizare a Uniunii Europene

1. Precizari prealabile. Precursorii integrarii europene

,,Ideea europeana,, prin folosirea sintagmei , Statele Unite ale

Europei,, este destul de veche (1849 . De-a lungul anilor ea a fost preluata

si folosita în diverse mprejurari. Astfel, la 19 septembrie 1946, Winston Churchil în discursul sau de la Universitatea din Z rich, afirma necesitatea constituirii Statelor Unite ale Europei, iar ca prima etapa a acesteia, realizarea unui parteneriat Franta-Germania.

La 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei ca o concretizare a ideii europene ,, având ca membri fondatori 10 state: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia - al carui rol principal s-a circumscris domeniului social si cultural,

nu militar si economic.

La 7 iunie 1947, în plan economic, George Marschal anunta oficial lansarea unui vast program de sprijin economic - peste 10 miliarde de dolari - numit Planul Marschal . În acel moment statele europene se aflau în

¹ Ideea Unitatii europene a fost exprimata în sec.al XVIII-lea de catre J. J. Rousseau, I. Kant; în sec.al XIX- lea de catre Saint-Simon, Proudon sau Victor Hugo (1849) ; La 7.

09.1929. Aristide Briand în cadrul Societatii Natiunilor a propus Adunarii Generale a Societatii Natiunilor sa creeze între statele Europene o legatura federala care sa nu aduca atingere, însa, suveranitatii acestor state. A se vedea, Roxana Munteanu, Drept European, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, p.17-19; Henri Brugmans, L'ide′ Europ enne, 1920-1970, Bruges, 1970, citat de Pierre Mathijsen, Compediu de drept European, Ed. a VII-a Ed. Club Europa, Bucuresti, 2002,p.12.

Congresul de la Haga din 7-10 mai 1948 a condos la creearea Consiliului Europei.

A se vedea, O Manolache, Tratat de drept comunitar, Ed.a V-a, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.3.

⁴ La 5 ianuarie 1947 George Marschal, secretar de stat al Statelor unite ale Americii a anuntat într-un discurs, tinut la Harvard, ca S.U A. va face,, tot ceea ce poate pentru a sprijini revenirea la o economie sanatoasa în lume ,,printr-un ajutor economic în favoarea Europei occidentale,, .

⁵ Oferta a fost acceptata de cele 16 tari europene, la 15 iulie 1947; A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.13.; Acestea au fost: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elvetia si Turcia; au aderat ulterior, Germania (3. 10.1949), Spania (20.07.1959), Statele Unite si Canada au avut calitatea de asociati; A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p.

1

reale dificultati economice si sociale ca urmare acelui de-al doilea razboi mondial încheiat recent .

Cu toate ca, planul Marschal nu a avut consecintele pe care americanii

le-au sperat odata cu lansarea programului, a oferit totusi, prilejul înfiintarii

la 16 aprilie 1948 a Organizatiei de Cooperare Economica Europeana (O.C.E.E.). Desi, a fost înfiintata ca organizatie permanenta de coordonare a politicilor economice nationale⁶ si însarcinata cu repartizarea ajutorului american nu a putut realiza în fapt un început al înlaturarii barierelor economice si comerciale între tarile membre

→ La 4 aprilie 1949, în plan politico-militar, se înfiinteaza Organizatia Atlanticului de de Nord - N.A.T.O având ca membri fondatori 12 state, inclusiv S.U.A

Maniera de abordare a problematicii constructiei europene, de angajare a acesteia pe cale comunitara - ca prima etapa parteneriatul Franta- Germania - a fost reînnoita de catre Ministrul Afacerilor de externe (din Franta) Robert Schuman în proiectul cuprins în declaratia de la 9.05.1950 la Paris : , Europa nu se face dintr-o data, nici printr-o constructie de ansamblu, ea se va face prin realizari concrete, creând mai întâi o solidaritate de fapt,,. Functionarea constructiei europene înlatura în acelasi timp, integrarea globala, în profitul unei integrari sectoriale, si integrarea politica în profitul integrarii economice.

→ Jean Monnet ¹ si Robert Schuman au formulat un principiu fundamental potrivit caruia ,, prin punerea în comun a productiilor de baza si instituirea unei Înalte Autoritati noi, ale carei decizii vor lega Franta, Germania si tarile care vor adera, se vor pune primele baze concrete ale unei federatii europene indispensabila pacii,, . Prin aceasta propunere Decaratia

de la 9 mai 1950 sugereaza ca începutul edificiului european sa fie acela al

22, subsol nr. 3.

⁶ A se vedea, Grigore Geamanu, Drept international public, vol. II, Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1982, p. 295.

A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 3

⁸ S-a format un nou sistem de aliante militare, reprezentate prin : Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948 între Marea Britanie, Franta, tarile Benelux (Belgia, Olanda si Luxeburg), asociind pe cele cinci state (Uniunea Occidentala), cu Statele Unite si Canada,

invitând si alte state din Europa sa adere.

⁹ Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia si S U.A. Au aderat ulterior Turcia, Grecia (25. 02.1952) si R. F.Germania (6.05.1955).

¹⁰ Proiectul îi poarta numele; A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, Droit communautaire général, 8 édition, Ed. Dalloz, Paris, 2001, p.1.

¹ Propunerile lui Robert Schuman au fost inspirate si pregatite de Jean Monnet, Comisar

_{General pentru Planul de modernizare si de echipament al Frantei.}

2

sectorului de carbune si otel datorita ponderii economice a acestor industrii, dar si constituirii unor garantii ca ,,orice razboi între Franta si Germania sa devina .) din punct de vedere material imposibil,, .

2. Instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului - C.E.C.O.

→ Propunerea a fost acceptata initial de 5 state - Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg . Marea Britanie, la 27 mai 1950 s-a declarat neinteresata prin refuzul de a participa la negocieri, pe motiv ca nu putea lua

în considerare o limitare, chiar partiala, sub aspectul suveranitatii. Urmatoarele evenimente, au marcat instituirea Tratatului C.E.C.O., astfel :

- pe data de 10 iunie 1950 declaratia lui Schuman a fost urmata

de negocieri deschise la Paris;

- la 20 iunie 1950 a avut loc tot la Paris o Conferinta care a avut

ca scop elaborarea Tratatului instituind C E.C.O.;

la 18 aprilie 1951 a fost semnat la Paris Tratatul C.E.C.O. ;

- la 25 iulie 1952 Tratatul C.E.C.O ³ a intrat în vigoare, dupa ratificarea acestuia de cele 6 state: Franta, Italia, R.F.Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg.

Tratatul a fost încheiat pentru o perioada de 50 ani. La 10 februarie

1953 se deschide Piata comuna, pentru carbune, iar la 10 mai 1953, pentru produse siderurgice.

Tratatul de la Paris transfera de la statele membre un anumit numar de competente - cu puteri de decizie - catre institutiile comunitare, create de acesta. Ca si Tratatele europene ulterioare (C.E E. si C.E.E.A.), Tratatul C.E.C.O. reprezinta mai mult decât un acord international clasic, deoarece a creat institutii independente de autoritatile publice nationale si le-a înzestrat

cu drepturi suverane în domeniile legislativ, administrativ si judiciar, drepturi care le-au fost transferate -dupa cum am aratat - de la statele membre . Cele 4 institutii create de Tratatul C.E.C.O. sunt urmatoarele¹⁵

Înalta Autoritate - organ cu pronuntat caracter supranational. Are responsabilitatea de a administra piata comuna a carbunelui si otelului ,,în care sa domneasca libera circulatie si libera concurenta - obiectiv al

¹² Belgia, Olanda si Luxemburg, s-au constituit din 29.10.1947 într-o uniune vamala numita Benelux.

¹³ Primul Presedinte al Înaltei Autoritati a fost Jean Monnet, el si-a tinut prima reuniune la

Luxemburg la 10.08.1952. A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p. 28; Cu privire la Tratatul

ce instituie C.E.C.O., pe parcursul lucrarii, vom folosi prescurtarea T.C E.C.O.

A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 43.

_{A se vedea, Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 2.}

3

Tratatului - scop în care are puteri decizionale - obligatorii - pe care le exercita nu numai asupra statelor membre ci si direct asupra întreprinderilor

de sector.

- Adunarea parlamentara - îi este încredintata controlul politic al

Înaltei Autoritati.

Consiliul Special de Ministri - garanteaza ca nalta Autoritate actioneaza în strânsa legatura cu guvernele nationale.

- Curtea de Justitie - asigura autoritatea dreptului în limitele teritoriale ale celor 6 state semnatare ale Tratatului.

Tratatul de la Paris reprezinta un prim pas pe calea integrarii europene, un model de integrare juridica, institutiile C.E.C.O. pregatind istitutiile celor doua comunitati create ulterior - C.E E. si C.E E.A

Integrarea realizata prin crearea C.E.C.O. n-a putut fi extinsa si pe plan politic dat fiind nereusita - din anii 1953, 1954 - a doua noi propuneri de cooperare mai strânsa a celor 6 state sub forma Comunitatii europene de aparare¹⁷ si a Comunitatii politice europene

3. Instituirea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice C.E.E.A. sau E.U.R.A.T.O M.)

→ La 20 mai 1955, Benelux-ul propune într-un memorandum creearea unei Piete comune cu o dimensiune economica mult mai larga decât productia de carbune si otel - aceea propusa de Tratatul C.E.C.O.- care

sa corespunda unei organizatii cu un profil mai larg de activitate, asa cum fusese schitata initial de Planul Monnet - Schuman . La memorandum se afirma ca integrarea economica ar trebui sa preceada integrarea politica.

¹⁶ A se vedea R. Munteanu, op. cit. p.29; Cu privire la Tratatele ce instituie C.E E si

C.E.E.A. pe parcursul lucrari vom folosi prescurtarile T.C.E.E. si T.C.E.E.A.

¹⁷ Este vorba despre proiectul de Tratat semnat la Paris la 27 mai 1952 - între statele semnatare ale Tratatului C.E.C.O. - pentru instituirea unei Comunitati europene de aparare. Tratatul a fost ratificat în anul 1954 de statele membre C.E.C.O.cu exceptia Frantei care a refuzat sa participle la dezbateri - la 30.08.1954.- ceea ce a determinat abandonarea proiectului. Acest fapt a condus, prin încheierea acordurilor de la Paris din

23.10.1954., la creearea Uniunii Europei Occidentale (U.E.O.) si la aderarea la 6.05.

1955 a R.F G. la Organizatia Atlanticului de Nord (N A.T.O.)

¹⁸ Proiectul de statut cu privire la Comunitatea politica europeana -din martie 1953 - a fost elaborat de catre Adunarea C.E.C.O. Reprezinta un al doilea proiect de integrare la care cele 6 state semnatare ale C.E.C.O. nu au dat curs. A se vedea, Pierre Mathijsen,

op. cit. p. 14.si Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.2.

¹⁹ La 20.05.1955. cele 6 state membre C.E.C.O. se întrunesc pentru a desemna un nou presedinte al Înaltei Autoritati în locul lui Jean Monnet. A se vedea, Brândusa stefanescu, op.cit. p.23

4

Acesta urmeaza unele idei din Planul ,,Beyen,, - din decembrie 1952, feb ruarie 1953 - prin care au fost schitate contururile unei piete comune europene

→ Ministrii Afacerilor Externe ale celor 6 state semnatare ale T.C.E.C.O. reuniti la Conferinta de la Messina - din 1, 2 iunie 1955 - vor recunoaste ca logica interna a ceea ce au nceput în anii 1950, 1951 prin acest tratat impunea extinderea integrarii europene la toata economia printr-o noua integrare, sectoriala, care sa cuprinda domeniul specific al energiei atomice.

→ Cu acest prilej, un comitet interguvernamental, sub presedentia lui P.H.Spaak este nsarcinat sa elaboreze un raport , referitor la posibilitatile unei Uniuni economice generale, ca si la o uniune în domeniul nuclear. Guvernul britanic, desi initial a acceptat invitatia, a refuzat sa participe la negocierile din cadrul acestui comitet , mentinându-si optiunea pentru o cooperare interguvernamentala în cadrul Organizatiei de Cooperare Economica Europeana (O.C.E E.), pentru un comert liber, fara o uniune vamala . Raportul ,,Spaak,, (denumit astfel, dupa numele presedintelui) adoptat de cei 6 ministri de externe ai statelor semnatare ai T.C.E.C.O., la Venetia pe data de 29.05.1956., deschide rapid calea unor noi negocieri ce conduc la semnarea a doua tratate, convenindu-se n acest scop o conferinta interguvernamentala la Bruxelles pentru 26. 07. 1956. Potrivit raportului, realizarea unei piete comune implica: stabilirea unei uniuni vamale, înlaturarea restrictiilor vamale, libera circulatie a serviciilor si o politica agricola comuna, în conditiile unui regim comun si ale armonizarii legislatiilor

→ Astfel ca, la 25.03.1957, la Roma, cele doua tratate erau pregatite pentru semnare:

- Tratatul ce instituie o Comunitate Europeana a Energiei Atomice - T.C.E.E.A., vizând promovarea utilizarii energiei nucleare în scopuri pasnice

si dezvoltarea unei puternice industrii nucleare;

- Tratatul ce instituie o Comunitate Economica Europeana - Piata comuna. Scopurile politice sunt precizate în Preambulul Tratatului, potrivit caruia cele 6 state se declara ,,angajate în stabilirea fundamentelor unei

A se vedea pentru detalii O.Manolache, op. cit. p. 5-6.

Paul Henri Spaak, la acea vreme era ministru de externe Belgian.

A se vedea, Hans Joachim Heeser, Britich Policy with regard to the unification efforts

on the European Continent (Leyden, 1959) p. 96.

²³ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.6.

_Idem

5

Uniuni fara încetare mai strînsa între popoarele Europei,

→ Odata cu semnarea Tratatelor de la Roma 25.03.1957), a fost adoptata la Roma) ,,o Conventie relativa la unele institutii comune Comunitatilor Europene,, si anume - Adunarea parlamentara si Curtea de Justitie.

→ La 01.01.1958 cele doua tratate intra în vigoare, ca urmare a ratificarii lor de catre partile contractante (cele 6 state membre ale C.E.C.O ) conform propriilor proceduri constitutionale. Ambele tratate au fost încheiate

pe o durata nelimitata.

→ La 17 .04.1957 au fost semnate la Bruxelles protocoalele cu privire

la privilegii si imunitati si la Curtea de Justitie a C.E E. si C E.E.A.

Angajamentele imediate prevazute în continutul Tratatului C.E E. preluate din raportul Spaak, vizeaza realizarea unei zone de politica comuna,

cu o puternica unitate a productiei care sa pemita o expansiune continua, o stabilitate crescuta, o crestere accelerata a nivelului de viata. n acest scop, tratatul prevede mai întâi crearea unei piete comune la nivelul celor 6 state, care sa aiba caracteristicile unei piete nationale, si care sa determine realizarea:

- unei uniuni vamale care sa presupuna: libera circulatie interna

a marfurilor si protectia externa printr - un tarif vamal comun;

- libera circulatie a factorilor de productie (a persoanelor, a întreprinderilor, a serviciilor, a capitalurilor);

protectia liberei concurentei.

Tratatul C.E.E. prevede de asemenea atât armonizarea politicilor economice generale cât si dezvoltarea ploliticilor sectoriale comune în special în: agricultura, transporturi, relatii comerciale cu statele terte.

În plan institutional cele doua tratate de la Roma preiau modelul T.C.E.C.O. însa într-o structura mai putin deschisa caracterului supranational. Din aceasta perspectiva, în doctrina de specialitate s-a precizat ca ,,prin mecanismul institutional si decizional

pe care-l prevad elementele supranationale sa fie macar în aparenta contracarate

Cele doua Comunitati, prin actele lor institutive, ca si prin actele lor aditionale, au doua institutii comune cu C.E.C.O. : Adunarea Parlementara si Curtea de Justitie. Tratatatele C.E E. si C.E E.A. prevad pentru cele doua Comunitati urmatoarele institutii: Consiliul

²⁵ A se vedea, Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.3.

²⁶ A se vedea, Brândusa stefanescu, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, 24.

6

de Ministri - ca organ de conducere generala, Comisia executiva- ca organ executiv, respectiv Consiliul Ministerial - ca organ suprem, Comisia - ca organ executiv.

În privinta Marii Britanii, aceasta a decis în favoarea integrarii sub forma unei asocieri, care în conditiile date, aceasta sa aiba loc între statele membre O.E E.C ²⁷ ramase, si cele 6 state comunitare, care sa constituie o unitate economica de sine statatoare, în cadrul unei zone de comert liber

▪ n anul 1960, cele 7 state necomunitare - Austria, Danemarca, Elvetia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, si Suedia ⁹ au încheiat

la Stockolm, o conventie privind înfiintarea unei Asociatii Europene

a Liberului Schimb - A.E.L.S. - care a avut ca model Tratatul

C.E.E

▪ Potrivit Conventiei de la Stockolm, zona comerciala libera se caracterizeaza prin renuntarea la taxele vamale între tarile membre pentru produsele de provenienta nationala pe baza unui certificat de origine (cu atenuari de maximum 50% în privinta gradului de încorporare în produse a unor materii prime de provenienta straina).

→ n anul 1961, O.E E.C. a fost reconstituita pe baze si cu obiective noi sub denumirea de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica - O.C.D.E. La aceasta au aderat: Australia, Canada, Japonia si S.U.A. Noua organizatie a avut ca obiect de reglementare conditiile în care comertul se desfasoara între state, referitoare la: conditiile de concurenta, standardele de calitate, asigurarea conditiilor de export, politica privind mediul înconjurator, inflatia, somajul, cursul de schimb etc.

▪ n anul 1961 la 9 august, Guvernul Britanic si-a manifestat disponibilitatea pentru a accede la structurile comunitare, cu anumite exigente însa care au îngreunat negocierile, iar în anul 196 ¹ si-a reînnoit candidatura, acceptând Tratatul de la Roma, cu anumite rezerve

²⁷ Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana.

²⁸ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 7.

²⁹ În 1973 a aderat Islanda, iar în 1986, Finlanda a devenit membru asociat.

³⁰ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 7; Gr. Geamanu, Drept international Public, vol.

II, E.D P., Bucuresti, 1983, p. 296; J. C. Gautron, Droit européen, 10 éd., Dalloz, Paris, p.82.

³¹ La 10 mai 1967 Guvernul Britanic a depus la Consiliu cererea de aderare la Comunitatile Europene. Cererea a fost mentinuta în urmatorii 2 ani si discutata la diverse întruniri ale Consiliului.

7

→ La 8 aprilie 1965, la Bruxelles ³ se produce o simplificare în plan institutional, prin semnarea asa numitului Tratat de Fuziune a executivelor, intrat în vigoare la 1 iulie 1967, data de la care Comunitatile Europene au comune, pe lânga cele doua institutii Adunarea Parlamentara si Curtea de Justitie comune din 1967), si Consiliu si Comisia.

Cu prilejul fuziunii executivelor, cele 6 state semnatare ale Tratatelor comunitare au adaugat mecanismului comunitar, un Comitet de reprezentanti permanenti - C.O R.E.P.E.R. - compus paritar din ministri reprezentanti ai statelor membre. C.O R.E.P.E.R. are atributia de a pregati sedintele Consiliului de ministri, de a cenzura, modifica si aproba în unanimitate orice propunere sau initiativa, luata cu majoritate în Comisia Executiva, ce urmeaza sa devina act comunitar

▪ La 29. 01. 1966 are loc celebrul acord asupra dezacordului semnat la Luxemburg, prin care Franta - ce aplicase asa numita politica a scaunului gol prin refuzarea de a participa, aproape 7 luni, la lucrarile institutiilor comunitare, stagnând astfel activitatea acestora -

îsi impune vointa ca ,,în Consiliul Ministerial sa se adopte orice decizie cu unanimitate sau deloc,,. Prin urmare regula majoritatii în adoptarea deciziilor care trebuia realizata la sfîrsitul anului 1965, a fost am nata reprezentând o amenintare pentru suveranitatea statelor membre.

→ ntre -2 decembrie 1963, la Haga a avut loc reuniunea sefilor de stat si de guvern prin care s-a luat hotarârea de a deschide negocierile între Comunitati si statele care au înaintat cereri de aderare.

→ De la 1 iulie 1968 a devenit complet operationala Uniunea

Vamala, cu 18 luni înaintea calendarului stabilit de Tratat . Din acel

³² Marea Britanie si-a revizuit atitudinea în favoarea aderarii la Comunitatile europene datorita unor dificultati economice si financiare cum si a stabilirii legaturilor sale cu Commonwealth-ul

³³ La aceasta data a fost semnat si Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor.

³⁴ A se vedea, Brândusa stefanescu, op. cit. p.26; si Pierre Druin, Ancorari, în ,,Le

Monde,, 22 - 23 octombrie, 1966.

³⁵ Buletinul C.E.E., 1966, nr. 3, p. 9- 1.

³⁶ Doisprezece ani. A se vedea, C.E.E. art.8 si deciziile de accelerare(1960), J O. 1217 si (1962 ) J.O. 1284; A se vedea, Pierre Mathjisen, op. cit. p. 15. Realizarea anticipata a Uniunii Vamale a dus la pastrarea unor diferente în domeiul taxelor si al masurilor cu efect echivalent asupra terifelor si cotelor, ceea ce constituie un obstacol în calea comertului liber.

8

moment tarifele si restrictiile cantitative dintre statele membre (cele 6 state) erau complet abolite, barierele vamale interne complet suprimate si un tarif extern comun, finalizat.

4. De la Europa ,,celor 6 state" la o Europa deschisa spre extindere, spre o Uniune Europeana

→ La 22 decembrie 1972, la Bruxelles, are loc semnarea Tratatului de aderare a Marii Britanii, Irlandei, Norvegiei si Danemarcei la Comunitatile Europene. Tratatul intra în vigoare la 1 ianuarie 1973. Norvegia n-a aderat la Comunitati deoarece n-a ratificat Tratatul, ca urmare a referendumului negativ din 24 septembrie 1972.

Doctrina juridica a denumit aderarea celor trei state ca fiind o ,,

prima largire a Comunitatilor Europene

▪ Prin aceasta , prima largire s-a consacrat principiul ca aderarea

se  realizeaza fara repunerea în cauza a sistemului,, adica acceptarea sistemului comunitar în ansamblul sau incluzând si legislatia adoptata

de institutiile Comunitatilor

▪ Prin decizia 70/243 din 21. 04. 197 ³⁹ cele 6 state au semnat un acord în privinta adoptarii unui sistem de resurse proprii pentru a asigura finantarea Comunitatilor, care a înlocuit contributiile financiare ale statelor membre ⁰ Tratatul de amendare a anumitor prevederi bugetare ale Tratatelor de istituire a celor trei Comunitati si ale Tratatului de fuziune a conferit Parlamentului puteri bugetare specifice

→ A doua largire a Comunitatilor Europene a fost initiata de Grecia care a cerut aderarea la 12 iunie 1975, ea a fost admisa la 1 ianuarie 1981

³⁷ A se vedea, Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.5; si Pussochet J.P., L'élagissement des Communautés européennes, Ed. Techniques et économiques, 1974.

³⁸ A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p.80: Fiecare noua largire însa creeaza tensiuni

în procesul de integrare datorita caracterului eterogen al intereselor statelor, de exemplu

Marea Britanie.

³⁹ J.O. L. 9 /19, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971, dupa ratificarea de catre cele 6

parlamente nationale

⁴⁰ Resursele proprii Comunitatilor sunt asigurate de taxe agricole, taxe vamale, procente din T V.A.- ul colectat de statele membre, iar din luna februarie 1988 dintr-o sursa suplimentara reprezentând un anumit procent din media PIB-ului în Uniune (1988

_{Ec.Bull. 2-13)}

9

→ Cu Spania si Portugalia, care au formulat cereri de aderare

la 28 martie, respectiv, 28 iulie 1977, si care au fost admise de 1 ianuarie 1986, Comunitatile Europene numarau în 1986, 12 state membre.

▪ În zilele de 9 si 10 decembrie 1974, la Paris, sefii de stat si de guvern din tarile membre ale Comunitatilor Europene hotarasc sa se întâlneasca de cel putin de trei ori pe an în cadrul unei Reuniuni politice numita Consiliu European

▪ La 20 septembrie 1976, reprezentantii n Cosiliu ai statelor membre au semnat Actul privind alegerea reprezentantilor Adunarii prin sufragiu universal direct . Primele alegeri au avut loc în iunie

▪ La 5 aprilie 1977 Parlamentul European, Consiliu si Comisia au elaborat o Declaratie Comuna asupra Drepturilor Fundamentale document la care s-au asociat si sefii de stat si de guvern prin propria Declaratie asupra Democratiei

▪ La 19 iunie 1983, cei zece sefi de stat si de guvern au semnat în cadrul Consiliului European de la Stuttgart o ,,Declaratie solemna asupra Uniunii europene,, exprimându-si vointa de a transforma întregul complex de relatii dintre statele membre într-o Uniune Europeana

▪ La 14 iunie 198 ⁴⁷ Comisia C.E. prezinta Consiliului European ,, Cartea Alba privind finalizarea Pietei Interne ,, al carui obiectiv urma

sa fie realizat în termen de 7 ani pâna la 31.12.199 ) pe baza unui program si un calendar complex. Pentru a face posibila implementarea acestui program, statele membre au hotarât amendarea tratatelor existente prin Actul Unic European.

⁴¹ Grecia este primul stat care semneaza un Acord de Asociere cu Comunitatile Europene,

la 9. 07. 1961.

⁴² Primul Consiliu European se reuneste la 10 - 1. 03. 1975 la Dublin (Irlanda). A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeana. Dictionar de termini comunitari, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 6

⁴³ J. O.L. 278/1 din 1976; Actul a fost ratificat de cele noua parlamente nationale de la vremea respectiva: Franta, Germania, Italia, Belgia, Oland, Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca.

⁴⁴ J. O. C. 103/1din 1977

⁴⁵ Pentru detalii a se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.18.

⁴⁶ A se vedea, proiectul Tratatului asupra Uniunii Europene, E. C. Bull. 2-7., 1984

⁴⁷ La aceasta data este semnat acordul privind ,,Spatiul Schengen,, de catre 5 tari membre

ale C.E. (Franta, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg), referitor la eliminarea progresiva a controalelor la fronterele lor comune.

10

5. Uniunea Economica si Monetara

→ În 1969 se retrage Charles de Gaulle de la presedentia Frantei. Aceasta data marcheaza încetarea politicii obstructioniste a Frantei. Noul ei presedinte George Pompidou initiaza o întâlnire la nivel înalt la Haga în 1-2 decembrie 1969, unde sefii de stat si de guvern sunt de acord sa primeasca noi membri si sa realizeze treptat

o uniune economica si monetara pâna în anul 198 . Proiectul pentru o Uniune Economica si Monetara îi apartine lui Pierre Werner care a prezentat, în legatura cu aceasta, la 8 octombrie 1970 un plan care îi poarta numele. Planul prevedea o unificare progresiva a politicilor economice nationale si crearea unei organizatii monetare care sa conduca în 1980 la o moneda comuna . Uniunea Economica

si Monetara a fost definita în rezolutia Consiliului Comunitatilor si a reprezentantilor statelor membre din 21 martie 1971.

→ La 24 aprilie 1972, ca urmare a destabilizarii financiare mondiale , comunitatile introduc cursul de schimb european ,, sarpele valutar,, care avea misiunea de a obliga statele participante

ca prin cooperare între ele si cumparari interventioniste pe pietele de devize, sa mentina monedele nationale la un nivel stabilit de comun acord, de la care sa nu permita fluctuatii mai mari de 2,5% în minus sau în plus

→ La 28 ianuarie 1975 a fost semnata Conventia de la Lomé I între C.E E. si 46 de state din zona Africa - Caraibe -Pacific (A.C. P ) care a abrogat Tratatele de la Arusha si Yaounde.

→ În martie 1975 este semnata Conventia de la Bruxelles, privind înfiintarea Curtii de Conturi europene.

n anul 1976 C.E E. semneaza Tratatul de cooperare cu tarile Maghreb (Algeria, Maroc, Tunisia) iar în 1977 cu tarile Maschrik (Egipt, Iordania, Siria).

A se vedea, Gyula Fábián, Drept institutional comunitar, Editura Sfera s.r.l., Cluj

Napoca, 2004, 38.

⁴⁹ Pierre Werner a fost prim ministru luxeburghez, care a propus înfiintarea treptata pâna

în 1980 a Uniunii Economice si Monetare. Planul nu a reusit datorita ridicarii convertibilitatii dolarului cu aurul.

⁵⁰ A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 81.

⁵¹ Cauzata de prabusirea sistemului monetar de la Bretton Woods.

⁵² _{A se vedea, Gyula Fábián, op. cit. p. 39.}

1

→ n anul 1976 a fost semnat Tratatul Lomé II, care în 1984 a fost urmat de cel de III-lea Tratat Lom , cu participarea a 66 de state.

În anul 1989 a fost semnat al IV-lea Tratat.

→ Comunicatul publicat la 2 decembrie 1979, la sfârsitul Conferintei de la Haga preciza ,,caracterul ireversibil al operei realizata de Comunitati,, si necesitatea ,,de a pregati caile unei Europe unite,,

→ În 6-7 iulie 1978 Consiliul European de la Bremen

( Germania) decide crearea unui Sistem Monetar European⁵⁴ - S.M.E.- intrat în vigoare la 13 martie 1979, si a unei unitati monetare europene - ECU - European Currency Unit , pentru ca apoi, în

1982, la Copenhaga sa stabileasca ca prima prioritate a acestei etape, desavârsirea pietei interne unice. Problema pietei unice a fost reluata

la întrunirile Consiliului European din 2 -26 iunie 1984 de la Fontainbleau, si din 2 -30 martie 1985 de la Bruxelles. n aceasta privinta Comisia a prezentat o Carte Alba pentru Consiliul Europei de

la Milano din 2 -29 iunie 1985.

→ n 1985 au fost semnate Tatatele de aderare ale Spaniei si Portugaliei la C.E., care au intrat în vigoare la 01.01. 1986. Aceasta reprezinta a III-a largire a C.E.

Actul Unic European

→ Actul unic a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie si la Haga la 28 februarie 1986 si a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Actul a fost numit ,,unic,, deoarece combina doua instrumente diferite: primul care prevede modificarea celor trei tratate europene, iar cel de-al doilea care constituie un acord între statele membre pentru formularea si implementarea în comun a unei politici externe comune

A.U.E are drept obiectiv finalizarea ,,pietei interne,,. Trecerea

de la ,,piata comuna,, la ,,piata interna,, nu este o simpla modificare terminologica, ci este considerat un obiectiv ambitios care implica

⁵³ Idem.

⁵⁴ Din 1 ianuarie 1979, sistemul , sarpele valutar, a fost schimbat de Sistemul Monetar European, care avea trei elemente de baza: E.C.U., mecanismul de curs valutar si Fondul European de Cooperare Monetara.

⁵⁵ E.C.U. stabilita pe baza unui cos valutar, a functionat ca unitate de cont între statele member, în care greutatea valutelor nationale era determinata de cota de participare în circuitul comercial inter. A se vedea, Gyula Fábián, op. cit. p. 40

⁵⁶ _{A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.18.}

12

adoptarea a 310 directive de apropiere a legislatiilor în vederea stabilirii progresive a pietei interne pâna la 31 decembrie 1992.

În Actul Unic European se regasesc, în mare parte, cele trei categorii de masuri - eliminarea frontierelor fizice, tehnice si fiscale

- precizate în Carta Alba. n acest context, piata interna, a fost preconizata sa asigure :

o zona fara frontiere interne în care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciiilor si capitalului este asigurata în conformitate cu dispozitiile Tratatului

- politica sociala (articolele 21 si 22, prin care A.U.E. introduce

în Tratatul C.E E. art. 18 A si art. 18 B

- coeziunea economica si sociala (Titlul V, articolele 130 A la

130 E, titlu nou adaugat în Tratatul C.E.E. în partea a treia referitoare

la ,,Politica Comunitatii);

- cercetarea stiintifica si tehnologica tilu VI, articolele130F la

130 Q, titlu nou adaugat în Tratatul C.E.E. în partea a treia referitoare

la ,,Politica Comunitatii);

- mediul înconjurator titlu VII, articolele 130 R la 130 T, titlu nou adaugat în Tratatul C.E.E. în partea a treia referitoare la ,,Politica Comunitatii).

→ A.U.E cuprinde atât prevederi noi, cât si prevederi modificatoare a tratatelor, referitoare la:

- structura institutionala - atributii ale Parlamentului European

în domeniul legislativ (cu privire la o mai mare implicare a acestei institutii înprocedurile legislative), puterile acordate Comisiei pentru aplicarea regulilor stabilite de Consiliu, crearea Tribunalului de Prima Insatnta;

- întarirea procesului decisional al Comunitatilor prin: extinderea votului cu majoritate calificata, includerea în Tratat a capitolelor privind coeziunea economica si sociala (dezvoltare regionala), cercetarea si dezvoltarea tehnologica si mediul.

A.U.E. a creat conditiile pentru punerea în aplicare a reformelor care sa conduca la realizarea Uniunii Economice si monetare si la cooperarea în domeniul politicii externe pentru edificarea unei Uniuni politice. Aceste obiective au fost discutate la 27-28 iunie 1988, în cadrul Consiliului European de la Hanovra, si încredintate la 15

A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.10

Art. 14(2) din Tratatul C.E.

Referitoare la posibilitatea de a se legifera, în acest domeniu, cu majoritate calificata, respective prin care se permite Comisiei sa stimuleze dialogul socialla nivel European.

13

decembrie 1990, celor doua conferinte interguvernamentale deschise

la Roma. Modificarile Tratatelor comunitare potrivit obiectivelor amintite ar fi urmat sa fie ratificate pâna la sfârsitul anului 1992

_{n anul 1995 intra în vigoare Tratatul de la}

Schengen

La 1 ianuarie 1990 se nfiinteaza oficial Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare - B.E.R.D., cu sediul la Londra.

La 1 iulie 1990 începe prima faza a Uniunii Economice si

Monetare 1990-1994).

La 22 octombrie 1990 Rom nia semneaza un Tratat de cooperare cu Comunitatile europene.

În anul 1991 se desfiinteaza C.A.E.R. 5. 01.199 ) si Pactul de la Varsovia (25.02.199 ).

→ În anul 1992, Consiliul Ministerial voteaza Codul vamal comunitar.

7. Tratatul de la Mastricht - Tratatul asupra Uniunii

Europene

→ La 7 februarie 1992 cei 12 membri ai Comunitatilor Europene au semnat la Mastricht Tratatul privind instituirea Uniunii Europene, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

n timp ce Tratatul de la Roma stabilea ,,fundamentele unei uniuni fara încetare mai strânsa între popoarele europene si A.U.E. cuprindea în preambulul sau, pentru prima data, hotar rea statelor de a realiza o Uniune europeana, tratatul de la Mastricht marcheza o noua etapa în procesul de creare a unei Uniuni fara ncetare mai strânsa

A se vedea, O Manolache, op. cit. p.10

⁶¹ La data de 14. 06. 1985, cinci tari membre ale C.E. (Franta, Germania, Belgia, Olanda

si Luxemburg) semneaza la Shengen (Luxemburg) un acord (este prima variana a tratatului) privind eliminarea progresiva a controalelor la frontierele lor comune, prin care

se prevede desfiintarea treptata a controalelor la granitele interne comune pâna în anul

1990 pentru circulatia persoanelor. La 19 iunie 1990, tot la Schengen, a fost semnata o conventie între aceleasi tari referitor la aplicarea concreta a acordului din 1985. Apoi mai multe state membre ale Uniunii Europene au semnat acordul de la Schengen: Italia, la 27.

1. 1990, Spania si Portugalia, la 25. 05.1991, Grecia, la 6. 1. 1992, Austria, la 28. 04.

1995, Finlanda si Suedia, la 19. 12. 1996. Prin acest Tratat s-au pus bazele a ceea ce astazi numim ,, Spatiul Schengen,,. A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p.7;

si O. Ţinca, Drept comunitar general, Ed. didactica si Pedagogica, R. A., Bucuresti,

1999, p. 221.

Va fi utilizat în continuare prin sintagmele: TMs. sau T.U.E.

_{Primul alineat din preambul.}

14

între popoarele Europei, în care deciziile sunt luate cât mai aproape posibil de cetateni (art. A alin. 2

Tratatul asupra Uniunii europene cuprinde sapte titluri precedate de preambul. Cele sapte titluri cuprind:

- Dispozitii comune (Titlul I, articolele A la F). Acestea se refera

la o Uniune Europeana prin fixarea obiectivelor acesteia: stabilirea unei uniuni economice si monetare incluzând în cele din urma o moneda unica, o politica externa si de securitate comuna cuprinzând si evenuala stabilire a unui cadru pentru o politica de aparare comuna, introducerea cetateniei uniunii, cooperarea în domeniul justitiei si al afacerilor interne, pastrarea acquisu-lui comunitar si respectarea principiului subsidiaritatii;

- Dispozitii pentru modificarea Tratatelor ce instiuie Comunitatea economica europeana în vederea stabilirii Comunitatii europene, art.G), Comunitatea europeana a carbunelui si otelului

art. H , Comunitatea europeana a energiei atomice (art I), cuprinse

în Titlurile, II, III, IV;

Dispozitii privind politica externa si de securitate comuna

( articolele J la J );

- Dispozitii asupra cooperarii în domeniile justitiei si afacerilor interne( articolele K la K );

- Dispozitii finale ( articolele L la S);

→ Uniunea europeana, potrivit Tratatului de la Mastricht, este întemeiata pe urmatorii piloni sau fundamente:

- Comunitatile - primul pilon;

_{- Politica externa si de securitate comuna - P.E.S.C. - al doilea}

pilon;

_{Cooperarea în domeniul justitiei si al afacerilor interne -}

J.A.I. - al treilea pilon.

→ Uniunea europeana - potrivit TMs., nu are personalitate juridica, nu are capacitatea de a se angaja ca atare pe plan extern fata

de state terte, nu are competenta de a ncheia tratate, ea se poate angaja numai în plan politic Comunitatile îsi pastreaza personalitatea lor juridica putând sa se angajeze si sa angajeze statele membre în acorduri internationale

Uniunea europeana dispune de un cadru institutional unic, constituit n principal dintr-o singura institutie care este cu adevarat

A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 96, 10.

Idem, p. 107

⁶⁶ _Ibidem.

15

institutia Uniuii, respectiv, Consiliul european, care impulsioneaza dezvoltarea Uniunii si defineste orientarile politicii generale.

Prin urmare sistemul institutional unic al Uniunii Europene este format din institutiile comunitare (Consiliul Comunitatilor Europene, devenit prin Tratatul de la Mastricht Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul european, Comisia europeana, Curtea de justitie) si Consiliul european.

→ La 2 mai 1992 a fost semnat la Porto Acordul de constituire

a unui Spatiu Economic European (S E.E.) între tarile membre ale Acordului European de Liber Schimb A.E L.S.) si Comunitatea Europeana. Acordul a intrat n vigoare la 1 ianuarie 199

→ La 21 decembrie 1992, Polonia, Ungaria si Cehoslovacia semneaza la Cracovia Tratatul de înfiintare a C.E.F.T.A.

→ La 21 - 22 iunie 1993 are loc Consiliul european de la Copenhaga ocazie cu care se precizeaza ca statele est-europene vor fi admise în Uniunea Europeana de îndata ce vor îndeplini conditiile sau criteriile economice si politice fixate prin tratatele de asociere. Atfel, o tara candidata trebuie sa aiba institutii stabile care sa garanteze democratia, primatul dreptului, drepturile omului, respectarea minoritatilor si protectia lor (criterii politice), existenta unei economii

de piata viabile, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei în interiorul uniunii (criterii economice)

si sa respecte acquis-ul comunitar Dupa adoptarea T.U E. alte zece state au depus cereri de aderare: România, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Slovenia, Estonia, Letonia si Lituania.

Din anul 1994 functioneaza Institutul Monetar European - I.M.E., cu sediul la Frankfurt, si începe a doua etapa a Uniunii Economice si Monetare - U E.M.

De la 9 mai 1994 Rom nia devine membru asociat la

Uniunea Europei Occidentale - U.E.O.

Printre institutiile comunitare nu figureaza Curtea de conturi, care este institutie exclusiv comunitara.

⁶⁸ Austria, Finlanda, Islanda, Lichtenstein, Norvegia, Suedia si Elvetia; A se vedea, J O. L1/1, 1994. Acordul n-a fost ratificat de Elvetia.

⁶⁹ Acordul prevede un Consiliu S.E.E. asemanator Consiliului European, o Autoritate de Supraveghere A.E.L.S., asemanatoare Comisiei Europene si un Comitet Parlamentar Mixt( a se vedea, regulile de procedura ale Autoritatii de Supraveghere A.E.L.S, 1994, J.O.L 13/19). A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 22.

A se vedea, K. Kecsmar, Enlargissement: consequences de la proposition de la

_{Commision, în R M.U.C.U.E. nr. 434/2000, p. 15 -16; si O. Manolache, op. cit. p.14.}

16

→ La reuniunea Consiliului European de la Edinburg din decembrie 1992, s-a hotarât ca de la începutul anului 1993 pot începe negocierile de aderare cu Austria, Finlanda si Suedia. În acelasi an, în noiembrie, Norvegia a naintat cerere de aderare, dar a retras-o în urma unui referendum negativ. Aderarea celor trei tari la U.E. a devenit efectiva la 1 ianuarie 199 . Prin aceasta a IV-a largire data U.E. numara 15 state membre

→ La 22 iunie 1995, România depune la Paris în mod oficial crerea de aderare la U.E. În acelasi an la Consiliul European de la Cannes se elaboreaza o ,,Carte Alba,, ce contine masuri în vederea armonizarii legislative pentru statele europene asociate.

→ Cu privire la cererile de aderare ale celor 10 state mentionate, Comisia a adoptata 16 iulie 1997 ,,Agenda 2000 Pentru o Europa mai puternica si mai extinsa,, prin care se fac recomandari detaliate în cazul fiecarei cereri si asupra lansarii procesului de negociere Punctul de vedere al Comisiei a fost ca aceste negocieri trebuie sa fie deschise cu numai sase tari: Polonia, Ungaria, Cehia, Estonia, Slovenia si Cipru. La 10 noiembrie 1997 Consiliu si-a exprimat acordul sau asupra componentelor strategiei de preaderare stabilita în ,,Agenda 2000,

→ n anul 1998 intra în vigoare Conventia Europol de cooperare politieneasca , prin care s-a creat Biroul European de Politie.

8. Tratatul de la Amsterdam

Tratatul de la Amsterdam reprezinta, dupa A. U. E. si Tratatul

de la Mastricht , cea de-a treia revizuire importanta a Tratatelor comunitare. Acesta a fost semnat la 2 octombrie 1997 la Amsterdam, urmare a conferintei interguvernamentale deschisa la Torino la 29

⁷¹ Comunicarea Comisiei COM. (97) 2000, Bull. UE nr.7 8/1997, p.7-9. În documentul adoptat Comisia a detaliat cele trei serii de conditii de îndeplinit stabilite de Consiliul European de la Copenhaga pentru a face posibila aderarea la Uniune. A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.14; si M. Baun, Anlargement, în Developments in the European Union , Ed. By L. Cram, D. Dinan, N. Nugent, p. 277/278, 280/282.

⁷² Bull. U.E. nr. 1/1997.

Conventia a fost semnata la 26 iulie 1995. Europol are sediul la Haga (Olanda). A se vedea J Of. C. 316/1995 p. 1 si urm. A fost infiintat prin Tratatul de la Mastricht, iar competenta i- a fost largita prin Tratatul de la Amsterdam.

⁷⁴ Tratatul de la Mastricht îl vom denumi în continuare T.U.E. - Tratatul cu privire la

_{Uniunea Europeana}

17

martie 1996. Tratatul a intrat în vigoare la 1 mai 1999. Noul Tratat cuprinde trei parti:

-a. Modificari de fond aduse tratatelor,

- b. Simplificare,

- c. Prevederi generale si finale.

a. Dispozitiile Tratatului privesc, în principal: institutiile comunitare, principiile funndamentale si politicile comunitare.

În privinta institutiilor remarcam:

▪ a fost întarit considerabil rolul Parlamentului European prin stabilirea unui plafon pentru numarul membrilor sai - avîndu-se în vedere largirea Uniunii - în sensul ca acesta nu va putea depasi sapte sute (art. 189 din Tratatul C.E.); acest lucru impune si o modificare a legislatiilor nationale privind alegerea Parlamentului European.

▪ s-au înlocuit unele proceduri de decizie cu procedura codeciziei, în principal în domeniul pietei interne articolele: 12, 18.

▪ Curtea de Justitie a primit noi competente:

în cadrul reglementarilor din Titlul IV din Tratatul C.E. privind vizele, azilul, imigrarea si alte politici referitoare la libera circulatie a persoanelor( articolele 61-69),

- în materia reglementata de dispozitiile articolelor 2 -42 din T.U.E. privind cooperarea în domeniul politiei si al justitiei în materie penala, si ale articolului 6 par. 2 T.U.E, referitor la controlul activitatii institutiilor în domeniul respectarii drepturilor fundamentale, în masura în care cele doua Tratate prevad aceasta competenta.

Curtea de conturi, potrivit art. 5 T.U.E. ca si Parlamentul European, Consiliu, Comisia Europeana si Curtea de Justitie, dobândeste statutul de institutie comunitara.

Tratatul de la Amsterdam reglementeaza ,,cooperarea întarita,, ,

la art. 43- 45. TMs.

În privinta drepturilor fundamentale, precizam ca Uniunea nu a aderat la Conventia europeana a drepturilor omului, dar, art. F par. 2 din T.U.E. - potrivit caruia Uniunea respecta drepturile fundamentale asa cum sunt garantate prin prin Conventia europeana de aparare a

⁷⁵ În acest scop statele membre trebiue sa respecte cele sase conditii prevazute la art. 43

par.1, astfel: sa favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, sa respecte principiile tratatelor

si cadrul institutional unic al Uniunii, sa nu foloseasca aceasta cale decît an ultima instanta, cooperarea sa priveasca majoritatea statelor membre, sa nu afecteze acquis-ul comunitar, drepturile si obligatiile statelor care nu participa la aceasta cooperare si sa fie deschisa tuturor statelor membre.

18

drepturilor omului si libertatilor fundamentale, semnata la Roma, la 4.

1. 1950, si asa cum rezulta din traditiile constitutionale comunebstatelor membre, ca principii generale de drept comunitar

a fost inclus la paragraful 2 al articolului 6 din T.U.E. modificat prin Tratatul de la Amsterdam. În acest context paragraful 1 al art. 6 precizeaza ca Uniunea este întemeiata pe principiile libertatii si democratiei, respectului drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre.

În privinta politicilor comunitare, mentionam ca actiunile în domeniu privesc:

- politica sociala. Articolul 140 din T.CE stabileste ca, pentru realizarea obiectivelor prevazute la art. 136 - promovarea ocuparii fortei de munca, ameliorarea conditiilor de viata si de munca care sa permita un progres egal, o protectie sociala adecvata, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane, care sa permita un nivel ridicat al ocuparii locurilor de munca etc - Comisia încurajeaza cooperarea între statele membre si faciliteaza coordonarea actiunilor acestora în toate domeniile politicii sociale si mai ales în domeniul ocuparii fortei

de munca, al dreptului la munca si al conditiilor muncii, formarii si perfectionarii profesionale, securitatii sociale, protectiei mpotriva accidentelor si bolilor profesionale, securitatii sociale, igiena muncii, dreptul sindical si negocierile colective între patroni si salariati (lucratori).

politica comerciala comuna, politica comuna în domeniul agriculturii si pescuitului, si în domeniul transporturilor, si celelealte politici: ale mediului, industriei, cercetarii si tehnologiei, energiei, cooperarii pentru dezvoltare, protectiei consumatorilor. Aceste politici potrivit Tratatului de la Amsterdam (art. ), vor trebui sa inspire noua misiune comunitara ,,înaltul grad de copetitivitate". Este vorba despre revizuire care urmareste sa evidentieze legatura dintre competitivtate si ,, progresu economic si social echilibrat si duarbil" care figureaza printre noile obiective ale Uniunii art. 2 alin. 2 T. UE

A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 53.

⁷⁷ Respectarea principiilor de la articolul 6 paragraful 1 este controlata de Curtea de Justitie a

Comunitatilor Europene.

_{A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 53}

19

b. Simplificarea tratatelor a rezultat din faptul ca tratatele comunitare

au fost supuse unor revizuiri succesive, care au constat în adaugiri⁷⁹ la textul initial, fara a fi abrogate dispozitiile caduce. O declaratie referitoare la art. 10 din T.A. precizeaza ca simplificarea nu aduce atingere acquis-ului comunitar În consecinta, s-a procedat la o renumerotare completa a T CE si a T.U E., deoarece, ca urmare a revizuirii decisa la Amsterdam si în special datorita simplificarii, prezentarea T.CE devenea tot mai neclara. Astfel, potrivit art. 12 par. 1 din T.A., articolele, titlurile si sectiunile din T.U E. si din T.CE astfel cum au fost modificate prin dispozitiile T.A. sunt renumerotate conform tabelelor de echivalenta ce figureaza în anexa la Tratat, care face parte integranta din acesta

Dispozitiile finale se refera la durata tratatului (nelimitata), la ratificarea de catre partile contractante, la intrarea în vigoare si la redactarea lui în limbile oficiale ale U.E.

→ La 1 ianuarie 1999, s-a infiintat Banca Centrala Europeana ² desi

a fost prevazuta a se înfinta pentru 1. 07. 199 ), si a fost introdusa moneda unic ,,euro,, în care 1 state europene care au îndeplinit criteriile de convergenta în decontarile scriptice. Aceasta data marcheaza începutul fazei a III-a a Uniunii Economice si Monetare (U E.M.), 199 -200

⁷⁹ Aceste adaugiri, aduse textelor tratatelor sunt cuprinse si în protocoalele anexate la acestea.

⁸⁰ Articolul 10 din T.A. prevede: 1) Abrogarea sau suprimarea dispozitiilor caduce din T.CE, T.CECO, T. EURATOM, asa cum erau în vigoare nainte de intrarea în vigoare a T.A , si

adaptarea unor dispozitii ale acestor tratate, nu afecteaza efectele juridice nici ale dispozitiilor din

aceste tratate, în special, cele rezultând din termenele pe care le acorda, nici ale dispozitiilor din actele de aderare; 2) Efectele juridice ale actelor n vigoareadoptate pe baza tratatelor mentionate

nu sunt afectate; 3) Se abroga Conventia din 25 martie 1957 nreferitoare la unele institutii comune Comunitatilor Europene si Tratatul din 8 aprilie 1965 ce instituie un Consiliu unic si o

Comisie unica a Comunitatilor Europene.

⁸¹ A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 58. Cele doua Tratate astfel simplificate si renumerotate se mai numesc si versiuni consolidate ale Tratatelor - T.CE si

T.U.E. - prin T.A.; A se vedea, J. - P. Jacqu , La simplification et la onsolidation des traités, în

Revue trimestrielle de droit europeén, 1997, nr. 4, p. 903 si urm.

⁸² B.C.E. are sediul la Frankfurt, este institutie independenta, nu primeste dispozitii nici de la

Guvernele statelor member, nici din partea institutiilor C.E.), a înlocuit Institutului Monetar European, si reprezinta banca de emisie pentru moneda Euro ; A se vedea, Ion Jinga Popescu Andrei, op.cit. p. 25.

⁸³ A se vedea, Dan Drosu saguna, Drept financiar si fiscal, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p.

⁸⁴ La sf rsitul fazei a II-a - 31. 12. 1998 - cursurile deschimb valutar ntre monedele celor 1

state au fost înghetate, acstea reprezentând n continuare doar forma fizica de aparitie a ,euro,,. Grecia s-a alaturat zonei euro la .01 2001.

20

→ Ca urmare a Consiliului European de la Helsinki din 10- 1 decembrie 1999, la 15 02. 200 ⁵ încep negocierile de aderare ntre U.E. si România, Letonia, Lituania, Slovacia, Malta, si Bulgaria

-potrivit unor Conferinte interguvernamentale cu fiecare din aceste tari. Momentul efectiv de începere a negocierilor a fost 28 martie

→ La 23. 06. 2000, C.E. semneaza cu statele A.C.P. la Cotonou (Benin) o Conventie care intra în vigoare în locul Tratatului de la Lome.

9. Tratatul de la Nisa. Noi extinderi ale Uniunii Europene

→ Asupra textului Tratatului de la Nisa semnat la 26 februarie

2001 - urmare a Conferintei interguvernamentale compusa din reprezentantii statelor membre deschisa la Bruxelles la 14 februarie

- s-a cazut de acord în cadrul reuniunii de vârf de la Nisa, din 7-

1 decembrie 2000. Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare la 1. 02

2003, este primul tratat care face referire la 27 state membre tinând cont de cererile de aderare ale statelor din Europa de est. Tratatul a

⁸⁵ De la aceasta data prin ,,Agenda 2000 , statele membre au aprobat fonduri separate pentru sprijinirea statelor candidate, destinate dezvoltarii institutionale interne, dezvoltarii infrastructurii, protectiei mediului, modernizarii agriculturii si modernizarii regionale: PHARE, ISPA (Instrumente structurale pentru preaderare - Instrument for Structural Policy for Pre-accesion , prin Regulamentul Consiliului Nr. 1267/1999 din 21 iunie 1999), SAPARD (Special Accesion Programme for Agriculture and Rural Development - masuri de preaderare pentru agricultura si dezvoltare rurala în tarile candidate din centrul si estul Europei, prin Regulamentul consiliului

1268/1999 din 21 iunie 1999); A se vedea, Fabian Gyula, op. cit. p. 47.

⁸⁶ Referitor la negocierile de aderare cu Turcia, s-a considerat ca aceasta tara nu îndeplineste, n aceasta faza, criteriile fixate de Consiliul European de la Copenhaga, cu privire la statul de drept,

democratia si drepturile omului; A se vedea, P. Moscovici, Perspectives de L'Union Europ enne

aprčs le Conseil Européen d'Helsinki, în RMCUE, nr. 43 /2000, p. 6. Pentru Turcia, la 8 martie

2001 a fost adoptat un parteneriat pentru aderare.

⁸⁷ Conferinta interguvernamentala - urmare a concluziilor Consiliului European de la Koln din iulie 1999si a raportului presedentiei- a examinat an special, problrmele referitoare la marimea si compunerea Comisiei, ponderea votului în cadrul Consiliului, extinderea eventuala a voturilor cu majoritate calificata n cadrul acestuia, cooperare ntarita, modificari ale Tratatelor comunitare privind institutiile europene, an vederea punerii n aplicare a tratatului de la Amsterdam; A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.16

21

modificat T.U.E. si Tratatele ce instituie Comunitatile Europene si unele acte asociate acestora , dupa cum urmeaza

▪ modificarile aduse T.U.E. au în vedere situatiile în care exista

un , risc clar, de încalcare grava de catre un stat membru a principiilor libertatii, ale democratiei, ale respectului pentru drepturile omului si pentru libertatile fundamentale, si ale statului de drept( art.

6, 1 T.U.E )

▪ alte modificari privesc structurarea treptata a unei politici de aparare comuna în cadrul politicii externe si de securitate comuna; rolul Uniunii Europei Occidentale practic dispare, în timp ce rolul N.A.T.O. este consolidat art. 17 T.U.E., modificat prin Tratatul de la Nisa).

▪ Comitetul Politic si de securitate, sub responsabilitatea Consiliului, exercita acum control politic asupra operatiunilor si directioneaza strategic operatiunile de administrare a crizelor (art. 25

T.U.E., modificat de Tratatul de la Nisa).

▪ au fost introduse prevederi noi referitoare la cooperarea întarita în domeniul politicii externe si de securitate comuna. art. 27

de la ,,a,, la ,,o,, , 27,,e,, T.U.E., introduse de Tratatul de la Nisa).

▪ prevederi noi au fost aduse domeniului cooperarii judiciare în materie penala. Astfel, alaturi de Europol s-a nfiintat Eurojust (Unitatea Europeana de Cooperare Judiciara), pentru o cooperare mai strânsa între autoritatile judiciare si alte autoritati competente ale statelor membre (art. 29, al doilea par., noul alineat secund T.U.E., modificat de Tratatul de la Nisa).

Titlul VII intitulat ,,Prevederi asupra unei cooperari mai strânse,, si-a schimbat numele în ,,Prevederi asupra cooperarii întarite,,

▪ modificarile tratatelor C E., C.E.C.O. si Euratom, privesc în special institutiile, procedurile de vot si coopearea întarita. Comisia va cuprinde câte un reprezentant din fiecare stat membru; Parlamentul

⁸⁸ Partea I- Modificari de fond:art.1-6; Partea aII-a Dispozitii finale si tranzitorii:art.7-13.S-au mai adoptat 4 protocoale, si anume: 1. Protocolul care a fost anexat la T.U.E. si la Tratatul C.E si care priveste extinderea Uniunii Europene; 2. Protocolul care a fost anexat la T.U.E., Tratatele C.E. si Euratomsi care priveste statutul curtii de Justitie; 3. Protocolul care afost anexat la Tratatul C.E. si care se refera la consecintele financiareale expirarii tratatului C.E.C.O. si la fondurile de cercetare privind carbunele si otelul; 4. Protocolul asupra art.67 din Tratatul C.E., precum si 24 de declaratii, luându-se nota de alte 3 declaratii.

A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 26.

⁹⁰ _{Art. 7,1 T.U.E., introdus de Tratatul de la Nisa.}

22

European va avea cel mult 732 membri ; votul majoritar în Consiliu

va necesita majoritatea statelormembre si, la cererea unuia dintre statele membrevotul de 6 % din populatia Comunitatii; Tratatul defineste si competentele C J.C.E. ( Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene), si a T.P.I. (Tribunalului de Prima Instanta); votul majoritar

a fost introdus pentru înca 27 de cazuri, iar procedura codeciziei a fost extinsa

Tratatul de la Nisa stipuleaza un nou statut al Curtii de Justitie, iar pentru rezolvarea unor probleme specifice s-au înfiintat camere jurisdictionale.

→ n perioada 4-15 decembrie 2001, Cosiliul european de la Laeken (Belgia) decide, având în vedere Declaratia privind viitorul Uniunii, anexata la Tratatul de la Nisa, desfasurarea lucrarilor unei Conventii privind viitorul Europei. La 1.03. 2002 Conventia îsi deschide lucrarile. Acestea au durat 16 luni.

Declaratia de la Laeken a solicitatat ca problemele spre dezbatere (aproximativ 6 ) sa se concentreze asupra urmatoarelor aspecte

o mai buna repartizare a competentei în cadrul Uniunii

Europene ( în sensul delimitarii stricte a atributiilor, adaptarea sferelor

de competenta)

- simplificarea instrumentelor Uniunii (distinctia între functiile legislative si masurile de executare, reducerea numarului instrumentelor legislative, recurgerea în masura mai mare la legislatia cadru).

- mai multa democratie, mai multa transparenta si eficienta (în special, metoda de desemnare a comisarilor, atributiile si alegerea Parlamentului European, rolul Consiliului, echilibru institutional si rolul parlamentelor nationale, eficienta procesului de luare a deciziilor

si funcsionarea institutiilor);

- spre o constitutie europeana (simplificarea tratatelor existente, inclusiv o distinctieîntre Uniune si Comunitati; diviziunea între un tratat de baza si dispozitiiale altor tratate; statutul Cartei drepturilor fundamentale; posibila adoptarea unui text constitutional în cele din urma).

Întrunirile Conventiei s-au tinut la Bruxelles, în urma caror dezbateri si compromisuri s-a ajuns la adoptarea, prin consens, a unui

⁹¹ Germania si Luxemburg îsi pastreaza numarul de locuri în Parlament, celelalte state pierd din numarul de locuri.

⁹² _{A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.18}

23

proiect al unei Constitutii Europene, la 13 iulie. Proiectul de Constitutie a parcurs mai multe etape în vedera adoptarii lui ³ sub forma unui Tratat. În cele din urma Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa a fost semnat la 29 octombrie 2004 si supus ratificarii de catre statele membre potrivit procedurilor nationale;

A fost respins însa în procedurile de referendum desfasurate în Franta (29 mai 2005) si în Olanda (1 iunie 200 ). Procesul de ratificare a fost prelungit peste termenul stabilit (noiembrie 2006) pâna la jumatatea anului 2007, convenit la consiliul European din iunie 2005.

→ La 1.12. 2001, Comisia adopta Cartea verde a crearii unei procuraturi în vederea protejarii pe cale penala a intereselor Comunitatilor

→ La 1.01. 2002 se pune în circulatie moneda EURO în 12 state membre, cu exceptia Angliei, Danemarcei si Suediei. La 28. 02. 2002 moneda unica devine singurul mijloc de plata si n ministerele europene, data la care s-a încheiat a III-a etapa si ultima etapa a UEM.

→ n decembrie 2002 - la Consiliul European de la Copenhaga au fost invitate sa adere la U.E. 10 state est - europene. n cadrul declaratiei ,,One Europe,, Rom nia si Bulgaria au primit atât asigurari

ca  nu trebuie sa reia negocierile cu noile state membre, cât si promisiuni de ajutoare de peste 1 miliard euro/ajutor pe an (s-a stabilit

ca negocierile sa fie încheiate pâna în octombrie 2004).

→ La 15 aprilie 2003, la Atena, au fost semnate tratatele de aderare cu cele 10 state candidate care au încheiat negocierile în vederea dobândirii statului de membre ale Uniunii Europene, si anume: Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituani, Cipru si Malta. Prin aderarea celor 10 state la 1 mai 2004, se realizeaza a V a largire a Uniunii Europene, care numara 25 de state membre.

⁹³ 1. a fost prezentat Consiliului European întrunit la Halkidiki - Salonic, în 20-21 iunie 2003; 2.- a fost examinat în cadrul unei conferinte interguvernamentale la Roma ( ale carei lucrari au început în 4 octombrie 2003 ), la care Proiectul de Constitutie nu a primit acordul Consiliului European de la Roma în 13 si 14 decembrie 2003; 3.- a fost aprobat la întrunirea Consiliului European din 17 si 18 iunie 2004.

⁹⁴ În aceasta tara referendumul a avut rol consultativ.

⁹⁵ _{A se vedea, Gyula Fábián, op. cit. p. 48.}

24

→ La 25 aprilie 2005, la Luxemburg, a fost semnat Tratatul de aderare

a  României si Bulgariei la Uniunea Europeana dupa obtinerea avizului pozitiv al Comisiei, din 13 aprilie 2005, si a avizului conform

al Parlamentului European din 13 aprilie 200 ). A derarea acestor state s-a realizat la 1 ianuarie 2007. Uniunea numara în prezent 27

de state.

→ La 3 octombrie 2005 s-a decis deschiderea negocierilor de aderare

a Turciei si Croatiei la Uniunea Europeana, iar la 15-17 decembrie

2005 s-a discutat sa se acorde Macedoniei statutul de stat candidat.

10. Tratatul de la Lisabona - Tratat de reformare a

Uniunii Europene

10. 1. Precizari prealabile.

Provocarile secolului al XXI-lea cu care se confrunta statele membre ale Uniunii europene - mondializarea economiei, evolutia demografica, schimbarile climatice, aprovizionarea cu energie sau noile amenintari la adresa securitatii -

le-au determinat sa constientizeze ca nu mai sunt în masura sa faca fata singure tuturor acestor probleme fara frontiere. Astfel, dupa doi ani de criza institutionala, sefii de stat si de guvern din tarile membre U.E. au ajuns la un acord asupra unui nou tratat, care sa puna capat blocajului creat în 2005, dupa ce francezii si olandezii au respins, prin referendum, Constitutuia Europeana. Documentul astfel materializat prin Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007, urmând sa intre în vigoare la 1 ianuarie 2009, dupa ce va fi ratificat

de fiecare dintre cele 27 de state membre, conform propriilor reguli constitutionale, cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European.

Evolutiile politice, economice si sociale au condus sefii de stat

si de guvern sa-si propuna prin Tratatul de la Lisabona sa adapteze institutiile europene si metodele lor de lucru, sa consolideze legitimitatea democratica a Uniunii si a valorilor sale fundamentale.

Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei conferinte interguvernamentale, la lucrarile careia au participat Comisia Europeana si Parlamentul European.

⁹⁶ Primul stat care a ratificat Tratatul de la Lisabona a fost Ungaria la 1 . 12. 2007. n România au fost deja demarate procedurile în vederea ratificarii acestuia, pe cale parlamentara. Guvernul

rom n a adoptat în sdedinta din 19 decembrie 2007 proiectul de lege pentru ratificarea Tratatului

_{de la Lisabona, n vederea transmiterii sale la Parlament.}

25

La fel ca si Tratatul de la Amsterdam si, respectiv Nisa, Tratatul

de la Lisabona este un tratat de amendare a Tratatelor existente - Tratatul asupra Uniunii Europene, care-si va pastra denumirea T.U.E- nou ) si Tratatul asupra Comunitatii Europene (T.C.E )- acesta urmând sa fie redenumit Tratatul privind functionarea U E. T. f. U.E ). Cele doua tratate, modificate conform Tratatului de la Lisabona, reprezenta tratatele de baza ale Uniunii, au aceeasi valoare

juridica, si vor fi denumite în continuare ,,tratatele"(art. 1, par. )

De asemenea, Tratatul privind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom), ramâne în vigoare. Tratatului de la Lisabona i-au fost anexate 13 Protocoale si 65 de Declaratii

Elaborarea Tratatului - realizat în baza mandatului précis si detaliat agreat la Consiliul European din 21-23 iunie 2007de la Bruxelles- a reluat practice substanta prevederilor fostului Tratat Constitutional.

→ Din perspectiva istorica, semnarea Tratatului finalizeaza procesul

de reforma demarat în 2001 la Laeken si care urmarae elaborarea unui tratat cuprinzator pentru Europa. Tratatul de la Lisabona este primul Tratat al Uniunii pe care România l-a semnat în calitate de stat membru

Tratatul  de la Lisabona aduce o serie de noutati pe care le vom sublinia cu ocazia prezentarii celor doua tratate astfel modificate.

10. 2. Tratatul asupra Uniunii Europene-nou.

Conform noului Tratat Uniunea Europeana dobândeste

personaliate juridica (art. 48 , va substitui Comunitatile Europene si o va

succeede (art. 1 par. 3, T.U E.-nou).

→ T. U. E. - nou, cuprinde un Preambul si sase Titluri, dupa cum urmeaza :

- Preambulul introduce un al doilea considerent care pune în lumina mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei, ca izvor al dezvoltarii valorilor universale ce consta în drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei, precum si libertatea, democratia, egalitatea si statul de drept. T.U.E.- nou are 14 considerente.

→ Titlul I. intitulat ,,Dispozitii generale , care prevede ca:

temeiul juridic al Uniunii este T.U.E nou) si T. f.U.E., care cu

aceeasivaloare juridca

l vom denumi, în lucrarea de fata, n continuare T U.E - nou, potrivit Tratatului de la Lisabona.

Anterior acestuia România a participat, în octombrie 200 , la Roma, în calitate de stat candidat,

_{la semnarea Actului Final al Conferintei care a adoptat Tratatul Constitutional.}

26

Uniunea se întemeiaza pe valorile care sunt comune statelor membre ( ) potrivit unui nou art. 1a;

obiectivele Uniunii (art. 2 cu un text nou), sunt: promovarea pacii, a valorilor sale si bunastarea popoarelor sale, promovarea coeziunii economice, sociale, si teritoriale, precum si solidaritatea între statele membre, promovarea valorilor pe care se întemeiaza în relatiile sale cu restul comunitatii internationale, ceea ce contribuie la .) respectarea si dezvoltarea dreptului international, precum si la respecarea principiilor Cartei O.N.U. Obiectivele Uniunii vor fi realizate în functie de competentele care îi sunt atribuite prin tratate T.U.E - nou si T. f. U.E ),

- Uniunea instituie o piata interna, care actioneaza pentru o dezvoltare durabila a Europei (.), si o uniune economica si monetara, a carei moneda este euro (potrivit art. 2 alin. 3 si 4);

relatia, Uniune si state membre, este guvernata de principiul cooperarii loiale (art. 3a)

delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de principiul atribuirii, exercitarea acestor competente fiind reglementata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii (art. 3b, care înlocuieste art.5).

Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute n

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii din 7 decembrie 2000, astfel

cum a fost adaptataa la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care au aceeasi

valoare juridicacu cea a tratatelor (art. 6 alin. 1

- Uniunea, adera la Conventia Europeana pentru apararea

drepturilor omului si a libertatilor fundamental, aderarea respectiva nu afecteaza competentele Uniunii (art. 6)

Uniunea dezvolta relatii privilegiate cu tarile învecinate, în sensul

posibilitatii de a încheia, cu tarile în cauza, acorduri speciale, si de a

realiza actiuni în comun (art. 7a nou . Se poate vorbi despre o veritabila

,,politica de vecinatate" pe care o dezvolta Uniunea, desi nu este specificata,

ca atare, printre politicile acesteia.

→ Titlul II, denumit ,,Dispozitii privind principiile democratice",

art. 8-8C (care înlocuieste Titlul II si art.8) cuprinde prevederi referitoare la:

⁹⁹ Valorile comune statelor membre, prevazute în art. 1a sunt: respectarea demnitatii umane, a libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept, respectarea drepturilor omului, a drepturilor persoanelor care apartin minoritatilor

¹⁰⁰ Carta este un adevarat compediu al drepturilor de care beneficiaza cetatenii fata de legislatia europeana, precum dreptul la integritate, interdictia torturii sau a tratatamentelor inumane sau

degradante, dreptul la libertate, respectul vietii private si de familie, dreptul la educatie, dreptul la

proprietate, ne-discriminarea, egalitatea între sexe, diversitatea culturala, licvistica si religioasa etc.

27

cetatenia Uniunii, ce apartine oricarei persoane ce are cetatenia unui stat membru, si care se adauga cetateniei nationale, fara sa o înlocuiasca; Potrivit principiului democratiei reprezentative, pe care se întemeiaza functionarea Uniunii, cetatenii Uniunii se bucura de anumite drepturi, în aceasta calitate art. 8A); T.U.E.-nou, defineste clar notiunea de cetatenie,

iar drepturile si obligatiile cetatenilor Uniunii sunt prevazute în tratate în art. 8A si 8Bdin T.U.E -nou, corobotate art. 17 alin. 2 T. f.U.E)

rolul activ al parlamentelor nationale în functionarea Uniunii (art.

_8C)

→ Titlul III intitulat ,,Dispozitii privind institutiile" (art. 9 este înlocuit cu un text nou). Datorita faptului ca, Uniunea dobândeste personalitate juridica, si se substituie Comunitatii Europene, preia institutiile Comunitatii: Parlamentul European, Consiliul (anterior tratatului, Consiliul U.E ), Comisia Europeana (denumita în continuare ,,Comisie") Curtea de Justitie a Uniunii Europene anterior tratatului, C.J.C.E), Curtea de Conturi,

la care adauga, cu statut de institutii, Consiliul European fosta institutie politica a U.E.), Banca Centrala europeana. Cu privire la reglementarile detaliate ale institutiilor, articolul 9 par. 3 T.U.E.- nou face trimitere, spre completare, la T. f.U.E.

Reforma institutionala consta în urmatoarele:

Parlamentul European (art. 9A) este implicat într-o mai mare

masura: în procesul legislativ, în exercitarea functiilor bugetare si de control

politic si consultative, mpreuna cu Consiliu. Alege presedintele Comisiei

(art. 9A). Numarul membrilor Parlamentului European - reprezentanti ai cetatenilor Uniunii - nu poate depasi sapte sute cincizeci, plus presedintele.

Reprezentarea cetatenilor este asigurata în mod proportional descrescator,

cu un prag minim de sase membri pentru fiecare stat membru. Nici unui stat

membrunu i se atribuie mai mult de nouazeci si sase delocuri.

- Consiliul European (art. 9B) dobândeste statutul de institutie a

Uniunii; îsi alege un presedinte stabil cu majoritate calificata,pentru o

durata de doi ani si jumatate (fata  de sase luni), cu posibilitatea de a fi

reînnoit Aceasta confera Uniunii continuitate în definirea orientarilor si

Potrivit art. 8 C, rolul activ al parlamentelor nationale se materializeaza: 1) prin faptul informarii lor de catre institutiile Uniunii cu privire la proiectele de acte legislative ale Uniunii (potrivit Protocolului privind rolul parlamentelor natioanle în cadrul U.E.), sau cu privire la cererile de aderare la U.E. (în conformitate cu art. 89); 2) prin respectarea principiului subsidiaritatii; 3) prin participarea la procedurile de revizuire a tratatelor; 4) prin punerea în aplicare a politicilor Uniunii în spatiul acesteia (.); 5) prin participarea

la cooperarea interparlamentara (.). De asemenea, adaugam: implicarea lor sporita în aspecte privind spatiul de libertate, securitate si justitie, consolidarea rolului acestora în controlul subsidiaritatii (art.3b, par. 3, teza ultima).

28

prioritatilor politice generale., tinând seama de complexitatea crescuta a

,,problemelor europene" rezultata, atât din extinderea Uniunii Europene (de

la 15 la 27 de state, în numai trei ani) cât si din cresterea numarului domeniilor de competenta a U.E. Noua durata a mandatului va permite statului membru aflat la presedentie sa-si coordoneze mai bine startegiile si

sa urmareasca efectele acestora.

- Se extind domeniile în care deciziile se adopta de catre Consiliu (art.

9C ) cumajoritate calificata( nloc de unanimitate):

fie prin aplicarea majoritatii calificate în domenii care în prezent sunt

supuse votului cu unanimitate azilul, migratia, Europol, Eurojust, controlul

la frontiere, initiativele înaltului reprezentant pentru P.E.S.C., politica

comuna a transporturilor, obiectivul si organizarea fondurilor structurale si

fondului de coeziuneetc)

- fie prin exinderea votului cu majoritate calificata la noi domenii pentru

care nu exista baza juridica, în prezent, în tratatele în vigoare resursele

proprii ale Uniunii, politica spatiala, energie, sport, turism, protectie civila,

cooperarea structurata permanenta în domeniul apararii, protectia

diplomatica si consulara, retragerea voluntara a unui stat membru din

Uniune,  dreptul de initiativa populara, serviciile de inters economic

general,ajutorul umanitar etc)

Exceptiile de la principiul majoritatii calificate în luarea deciziilor sunt prevazute de tratate.

Tratatul de la Lisabona simplifica sistemul de vot - prin extinderea principiului majoritatii calificate - astfel, pentru adoptarea unei decizii este nevoie de acordul favorabil a 5 % din membrii Consiliului, cuprinzând cel putin cincisprezece dintre acestia, si reprezentând state membre care întrunesc cel putin 6 % din populatia Uniunii. Cel putin patru membri ai Consiliului pot constitui minoritatea de blocare, în caz contrar se considera majoritate calificata. Majoritatea sistemului de vot va intra în vigoare la 1 noiembrie 201

Sistemul de presedentie rotativa a Consiliului nu dispare, dar se

schimba. Presedentia formatiunilor Consiliului, cu exceptia celei Afaceri Externe, este asigurata de reprezentantii statelor membre în cadrul Consuliului dupa un sistem de rotatie egal, potrivit art 201b din T. f.U.E. Statele membre au convenit pentru o redistribuire a voturilor statelor membre n Consiliu, care va fi realizata în mai multe etape în perioada 2014-

_{Referitor la Comisie (art. 9D), se reduce numarul comisarilor}

¹⁰² Celelalte conditii privind votul cu majoritate calificata sunt stabilite de art. 205 alin. 2 din T.

_f.U.E.

29

europeni de la 27 în prezent la doua treimi din numarul statelor membre,

urmând ca tarile sa fie reprezentate printr-un sistem de rotatie, începând cu 1

noiembrie 2014. Aceste ,,doua treimi" sunt compuse dintr-un numar de membri, incluzând presedintele si Înaltul Reperezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate. Reducerea numarului de comisari,

ce a avut ca punct de plecare dificultatea obtinerii unui acord între cei 27 de comisari, ar putea crea probleme de ligitimitatea în privinta deciziilor, deoarece în anumite momente unele state nu vor avea reprezentant în Comisie.

- Curtea de Justitie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justitie,

Tribunalul - denumit anterior Tribunal de Prima Instanta - si tribunale

specializate, înfiintate pe lânga Tribunal, de catre Parlamentul European si

Consiliucare hotarasc în coformitatate cu procedura legislativa ordinara.

- Banca Centrala Europeana dobândeste statutul de institutie a Uniunii. Aceasta are personalitate juridica fiind singura abilitata sa emita

moneda euro.

→ Titlul IV este este integrat în T. Euratom, astfel cum este modificat.

→ Titlul IV, care preia denumirea titlului VII, este intitulat

,,Dispozitii privind formele de cooperare consolidata".

Statele membre care doresc sa stabileasca între ele o forma de cooperare consolidata în cadrul competentelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la institutiile acesteia, potrivit prevederilor din T.U.E.-nou,

si ale art. 280A -280 I din T. f.U.E.

→ Titlul V, este denumit ,,Dispozitii generale privind actiunea externa a Uniunii si Dispozitii speciale privind politica externa si

de securitate comuna".

Capitolul I (este nou introdus ca si art. 10A 10B, noi) cu privire la ,,Actiunea externa", cuprinde reglemntari referitoare la:

- principiile ce stau la baza actiunii externe a Uniunii

- obiectivele Uniunii în acest sens: politici comune si actiuni, în vederea asigurarii cooperarii în toate domeniile relatiilor internatioanale;

- rolul Consiliului European si al Consiliului în identificarea intereselor si obiectivelor startegice ale Uniunii în actiunea externa.

Principiile sunt: democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, principiile egalitatii si solidaritatii, precum si respectarea principiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite si a dreptului international;

30

Pe baza principiilor enuntate Uniunea dezvolta si construieste parteneriate cu tarile si cu organizatiile internationale, regionale sau globale.

Capitolul al II-lea, sectiunea 1, este intitulat ,,Dispozitii speciale referitoare la Politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C. . T. U.E - nou introduce un art. 10C potrivit caruia

,,Competenta Uniunii în materie de politica externa si de securitate comuna include:

- toate domeniile politicii externe,

toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, si la definirea treptata a unei politici de aparare commune, care poate sa conduca la o aparare comuna.

Uniunea poate încheia acorduri cu sau mai multe state sau

organizatii internationale, în domeniile ce fac obiectul polticii externe

si de securitate comuna art. 24 nou).

Tratatul de la Lisabona creeaza functia de Înalt Reprezentant al

Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate care pune n aplicare. si P.E.S.C., prin utilizarea mijloacelor nationale si ale Uniunii.

Înaltul Reprezentant este vicepresdinte al ComisieiEuropene, si

reprezinta Uniunea în chestiunile referitoare la P.E.S.C., în relatiile

cu state terte sau organizatii interantioanle. Postul de înalt

reprezentant ,,nu va interfera cu responsabilitatile statelor membre în

ceea ce priveste formularea si implementarea politicilor sale externe"

Capitolul al II-lea, sectiunea 2, Dispozitii privind politica de securitate si de aparare comuna (P.S.A.C). Politica de securitate si de aparare comuna - P.S.A C. - face parte integranta din P E.S.C. Aceasta politica include definirea treptata a unei politici de aparare comune a Uniunii. Pentru punerea în aplicare a P.S.A.C. statele membre pun la dispozitia Uniunii capacitati civile si militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu.