Conceptul de cultura politica. Trasaturi si functii
Cultura si actiunea politica sunt componente esentiale ale sistemului politic caruia ii confera un important grad de eficienta.
Cultura politica reprezinta o componenta a culturii in general. Pentru a defini conceptul de cultura politica este necesar sa definim, mai intai conceptul de cultura.
Prin cultura se intelege, intr-un sens mai larg, totalitatea cunostintelor omenirii despre lume acumulate in procesul practicii social-istorice si concretizate in crearea valorilor materiale si spirituale in scopul asigurarii progresului social.
Reprezentand totalitatea cunostintelor despre lume si concretizarea acestora in valori materiale si spirituale, cultura comporta mai multe segmente care pot fi tratate fiecare de sine statator.
Un prim segment se refera la cunostintele care reflecta in mod veridic realitatea inconjuratoare, incluzand totalitatea stii 515g65f ntelor despre natura, societate si om. Acest segment reflecta, de fapt, cunoasterea reala a societatii intrucat se realizeaza prin intermediul stiintelor care reflecta, de regula, adevaruri obiective.
Un al doilea segment al culturii vizeaza reflectarea lumii prin prisma unor interese, oferind o imagine subiectiva despre realitatea inconjuratoare. Expresia acestei reflectari o constituie existenta unor ideologii.
Ideologiile, in diversitatea lor reflecta si ele lumea insa, prin prisma unor interese, ceea ce face ca adevarurile exprimate sa nu reflecte o cunoastere exacta, ci, de regula, una deformata, concordanta cu aceste interese.
Tot in acest segment poate fi inclusa si religia ce reprezinta o reflectare a lumii prin intermediul unor mituri, dupa cum tot aici pot fi cuprinse si filosofia care exprima o interpretare generala a lumii, arta, literatura ce reflecta lumea prin intermediul unor fictiuni.
Al treilea segment al culturii il constituie valorificarea cunostintelor acumulate de omenire in crearea de valori materiale si spirituale.
Prin urmare, cultura reprezinta gradul de cunoastere (prin intermediul stiintelor), gradul de reflectare (prin intermediul artei, literaturii etc.), cum si gradul de creatie a omului prin concretizarea cunostintelor acumulate in valori materiale si spirituale.
Sfera de cuprindere a culturii poate fi privita atat in sens larg ca o cultura a valorilor materiale si spirituale, cat si in sens restrans ca o cultura a valorilor spirituale.
Deoarece societatea, ca sistem social global, este formata din subsisteme nationale care, luate separat, reprezinta la randul lor sisteme de sine statatoare si cultura se manifesta ca un produs al unui popor, al unei natiuni, ca o cultura nationala.
Cultura unui popor reprezinta asadar, totalitatea cunostintelor sale despre lume concretizate in valori materiale si spirituale realizate in procesul practicii social-istorice in conditiile concrete in care aceasta exista si se dezvolta.
Rezulta, prin urmare, ca, in mod direct, cultura indica gradul de cunoastere si de creativitate a unui popor, la un moment dat, avand un caracter atat national cat si universal.
O cultura autentic nationala are o mare valoare universala prin aportul pe care il are la cunoasterea si creatia umana.
Cultura, in general, atat cea nationala cat si cea universala poate sa fie de mai multe feluri in functie de domeniul de activitate si de dimensiunile pe care le poate avea la un moment dat.
Astfel, se poate vorbi de cultura generala care se refera la un fond larg de cunostinte, dupa cum pot sa existe cultura tehnica, economica, politica, istorica etc.
Inainte de a ne referi in mod expres la cultura politica, tinem sa precizam ca o importanta deosebita o are si cultura economica. Aceasta poate fi definita ca totalitate a cunostintelor despre domeniul economic si materializarea acestora in crearea de institutii si mecanisme economice menite sa asigure o economie eficienta.
Cultura politica constituie o componenta a culturii, in general, se individualizeaza prin specificul sau, prin trasaturile si functiile sale caracteristice.
Cultura politica poate fi definita ca totalitatea cunostintelor, implicit si explicit politice, care asigura organizarea si conducerea politica a societatii in concordanta cu aspiratiile progresului istoric. Cultura politica indica gradul de cunoastere si creativitate in domeniul organizarii si conducerii politice a societatii si care constituie o conditie esentiala pentru o politica eficienta, importanta atat pentru societatea politica cat si pentru societatea civila, pentru guvernatori si guvernati.
Societatea politica, institutii statale, partide politice etc., nu pot fi create si nu pot sa-si indeplineasca misiunea de a organiza si conduce cat mai bine treburile comunitatii respective fara o temeinica cultura politica, iar societatea civila nu este in masura sa aleaga pe cei mai buni conducatori si sa-i determine sa ii serveasca corespunzator interesele, fara un minimum de elemente de cultura politica. Deoarece experienta istorica a aratat ca organizarea si conducerea democratica a societatii este o conditie a progresului istoric, intre cultura politica si democratie exista o relatie directa. Cu cat gradul de cultura politica a unui popor este mai ridicat, cu atat si promovarea unei politici democratice este mai certa. Si invers.
Aceeasi experienta istorica atesta ca in mare masura regimurile democratice au fost realizate in comunitati umane cu un grad inalt de cultura politica, iar regimurile dictatoriale au aparut, de regula, daca facem abstractie de factorii externi, in comunitati cu o cultura politica redusa.
Importanta culturii politice, pentru organizarea si conducerea politica a societatii, a determinat pe multi politologi, din perioade diferite, sa elaboreze studii privind conceptul, rolul, functiile culturii politice.
Desi termenul de cultura politica este de data recenta, fiind folosit pentru prima data in 1956, de catre politologul nord-american, Gabriel Almond, intr-o lucrare a sa despre sistemul politic, preocupari pentru studiul culturii politice se intalnesc inca din antichitate.
Cand Aristotel si Platon subliniau ca ideile si opiniile politice conduc lumea, cand iluministii aratau ca ratiunea, educatia, morala stau la baza actiunii politice, nu faceau altceva decat sa evidentieze elemente ale culturii politice, reliefand importanta acestora pentru organizarea si conducerea politica a societatii.
Studii de amploare privind cultura politica se intalnesc in perioada de dupa al doilea razboi mondial elaborate de politologi precum: Gabriel Almond (SUA), A. Lancelot, J. Schmeil (Franta), F. Burlaski (Rusia), M. Markiewicsz (Polonia) etc.
Valoroase ni se par studiile politice facute de J. Schmeil care, in lucrarea 'Culturile politice' din 'Tratatul de stiinte politice', publicat in Franta in anul 1985, arata ca mai potrivit pentru cultura politica este folosirea pluralului 'culturi politice', deoarece nu ar exista, dupa parerea autorului citat, o cultura politica unica, ci mai multe culturi politice care au la baza atitudinea fata de regimul politic.
Din studiile intreprinse de diferiti politologi, in mod deosebit ale lui M. Duverger, se disting trei dimensiuni ale culturii politice: cognitiva, afectiva si apreciativa.
Dimensiunea cognitiva se refera la cunostintele privind, indeosebi, sistemul si actiunile politice.
Dimensiunea afectiva include sentimente de atasament, de angajare sau de refuz fata de institutiile si actiunile politice.
Dimensiunea apreciativa se refera la judecatile de valoare, la opiniile asupra sistemului si a fenomenului politic.
Intre aceste dimensiuni exista o interdependenta, in sensul ca evaluarea sistemului politic, nu se poate face fara cunostinte politice, iar acestea, la randul lor, genereaza judecati de valoare care, impreuna, conduc la o anumita atitudine de participare sau neparticipare la viata politica. De regula, cultura politica conduce la participarea la viata politica, la influentarea actiunii politice, de aici, concluzia ca, in general, cultura politica este preponderent participativa.
Deoarece cultura politica are un rol important atat pentru societatea politica cat si pentru societatea civila, unii politologi acrediteaza ideea pentru societatea civila a unei culturi civice. Este evident ca, in acest sens, se poate vorbi de o cultura civica care este definita, in principal, prin raportarea cetatenilor la valorile politice democratice, si, deci, la participarea acestora la actiunile de sustinere a democratiei. Dar, in final, aceasta cultura civica este in realitate o forma a culturii politice.
In functie de dimensiunile culturii politice (cognitiva, afectiva si apreciativa), se manifesta trei tipuri de stari de spirit ale populatiei unei tari in raport cu politica: acordul, apatia si alienarea.
Acordul presupune prezenta celor trei dimensiuni: cunoastere, afectivitate si evaluare.
Apatia nu exclude existenta cunostintelor politice, dar, pe plan afectiv si apreciativ, se manifesta indiferenta.
Alienarea presupune, de asemenea, existenta cunostintelor politice si elemente apreciative, dar se caracterizeaza prin ostilitate fata de sistemul politic.
Cu cat starile de apatie si alienare sunt mai numeroase in societate, cu atat stabilitatea sistemului politic este mai fragila.
Pentru realizarea unei culturi politice valoroase, care sa-si manifeste din plin dimensiunile sale cognitive, afective si apreciative, este nevoie de un climat democratic, in care sa existe, pe de o parte, libertatea de gandire, de exprimare, de libera circulatie a informatiei, de acces liber la instruire si informare, iar, pe de alta parte, sa existe o responsabilitate fata de veridicitatea informatiei si a unui comportament corespunzator democratic in societate din partea tuturor cetatenilor, atat a guvernantilor cat si a guvernatilor.
Cultura politica se caracterizeaza prin anumite trasaturi specifice prin care se individualizeaza de restul culturii.
Astfel, cultura politica se distinge, in primul rand, prin faptul ca se bazeaza pe un fond larg de cunostinte care vizeaza toate domeniile de activitate si care sunt fructificate de cultura politica. O autentica cultura politica nu poate sa faca abstractie de cunostinte in domeniul economic, social, moral, al istoriei nationale si universale etc. Cunostintele din aceste domenii sunt necesare in formarea culturii politice atat pentru guvernatori cat si pentru guvernati. Pentru guvernatori acest lucru se impune ca o conditie sine-qua-non, pentru ca elaborarea unor programe politice adecvate de organizare si conducere a societatii implica vaste cunostinte din toate domeniile de activitate. Pentru guvernati, se impun aceleasi cerinte de cunostinte generale care sa-i ajute la intelegerea fenomenului politic si la adoptarea unei atitudini mai corecte fata de acesta. Se poate spune ca intre cultura, luata la modul general, si cultura politica exista o relatie directa, in sensul ca o cultura politica autentica nu poate exista decat pe fondul unei cat mai vaste culturi generale.
O alta trasatura a culturii politice se refera la specificul valorilor si normelor politice. Daca plecam de la premisa ca valoarea reprezinta intruchiparea unor scopuri, proiecte, dorinte, intr-un cuvant, a unor idealuri in raport cu lumea inconjuratoare, valoarea politica exprima formularea unor idealuri privind actiunile politice de organizare si conducere a societatii in concordanta cu cerintele progresului istoric. Deci, valorile politice reprezinta un raport intre realitati si idealurile de progres ale oamenilor. Asadar, cultura politica include valori care reclama actiuni pentru promovarea progresului istoric si care imbraca, parafrazandu-l pe Aristotel, 'binele general al societatii'. Pornind de la aceasta trasatura caracteristica a culturii, valorile politice se refera la idealurile de libertate a tuturor oamenilor si popoarelor, la organizarea democratica a societatii, la gandire si exprimare libera, la dreptate si echitate sociala, la un raport cat mai just intre libertate si responsabilitate. De asemenea, valorile politice, reprezentand un raport intre realitatea sociala si dorintele fiecaruia de mai bine, se manifesta ca acte sociale constiente, intruchipate in idealuri ce caracterizeaza un anumit sistem de valori, dar si valori generale umane comune societatii in evolutia sa istorica. Orice sistem politic isi creeaza anumite criterii de apreciere a valorii politice, dupa care isi conduce activitatea de promovare a acestora. Strans legate de valorile politice sunt normele politice care decurg din criteriile de apreciere a valorilor politice.
Norma politica exprima regula de activitate, un model de comportare fixat, prin traditie sau prin lege, privind manifestarile politice ale indivizilor, ale organizatiilor si puterii politice privind organizarea si conducerea vietii sociale.
In cadrul fiecarei societati se dezvolta un ansamblu de norme specifice, care reglementeaza raporturile intre cetateni, intre grupuri sociale, intre acestea si puterea politica. Intr-un sistem politic bine articulat, normele politice isi gasesc expresia in adoptarea unei legi fundamentale, in constitutie, care constituie principalul cadru normativ in limitele caruia cetatenii tarii respective isi desfasoara activitatea. Asadar, valoarea politica, pentru a fi operanta, trebuie concretizata, in legi si alte norme de conduita sociala.
Pentru alcatuirea unui cadru normativ adecvat, o mare importanta o are elaborarea unor programe politice ale partidelor in care sa se regaseasca atat cerintele de progres ale societatii cat si aspiratiile cetatenilor de mai bine.
O alta trasatura a culturii politice este aceea ca are la baza atat mijloace si institutii specifice cat si mijloace si institutii caracteristice intregii societati.
Ca institutii si mijloacele specifice sunt: puterea, partidele, organizatiile politice, o parte din mijloacele de informare etc. Restul institutiilor si mijloacelor de instruire si informare generala concura in acelasi timp si la formarea culturii politice. Se poate deci afirma ca, dintre toate formele de cultura, cultura politica beneficiaza de cel mai organizat si institutionalizat cadru.
O alta trasatura caracteristica culturii politice este aceea ca ea se manifesta cu precadere sub forma unor ideologii politice. Ideologia politica reprezinta un ansamblu relativ structurat de valori si idei politice, cu caracter de grup, de clasa, ideologie care le exprima interesele si scopurile politice.
Ideologia, ca un ansamblu de idei si valori cu caracter de clasa, este elaborata de catre teoreticienii grupului social respectiv, sau al partidelor politice, care se materializeaza in doctrine si programe politice, urmarind atragerea cetatenilor la valorile, ideile si normele proclamate. Desi valorile, ideile, convingerile politice sunt specifice unui anumit grup, ele sunt prezentate, de regula, ca fiind universale, aceasta pentru a atrage cat mai multi adepti. Asadar, ideologia politica reprezinta o forma a culturii politice cu caracter coerent si partizan, dar, de regula, mai putin realist si global. Pentru guvernanti, cultura politica trebuie sa se materializeze in ideologie politica, in doctrine si programe care sa ofere tot atatea variante de organizare si conducere sociala. Cu cat o ideologie politica inglobeaza interesele si aspiratiile de progres ale cetatenilor, cu atat este mai realista si eficienta. Daca ar trebui sa facem o apreciere a culturii politice a guvernantilor, a partidelor politice, este aceea ca aceasta nu s-a cristalizat in suficienta masura in ideologii clare, in doctrine politice concrete privind organizarea si conducerea societatii.
Cultura politica isi indeplineste rolul sau in societate prin anumite functii care au un caracter general privind intreaga societate, dar si specifice pentru guvernanti sau guvernati.
Ca functii generale mentionam: functia informationala, functia axiologica si functia normativa.
Functia informationala constituie calea de transmitere spre membrii societatii de informatii cu privire la sistemul politic, la actiunile politice, la valorile si normele politice. Aceasta functie contribuie la formarea unui fond de cunostinte politice si, implicit, la cunoasterea modului de organizare politica a societatii, a legaturilor dintre conducatori si condusi, dintre putere si indivizi, dintre stat si societate, a criteriilor prin care puterea apreciaza politica statului. Prin aceasta modalitate de informare si cunoastere se asigura un comportament corespunzator atat din partea cetatenilor cat si din partea puterii. Intr-un sistem politic democrat, functia informationala a culturii se realizeaza in ambele sensuri, de la guvernanti la guvernati, si invers. In acest fel, guvernantii informeaza asupra deciziilor luate, dau sugestii sau orienteaza anumite actiuni. La randul lor, guvernatii, isi exprima optiunile asupra legitimitatii deciziilor si actelor politice, isi manifesta anumite atitudini, comportamente politice fata de putere.
Functia axiologica se refera la modul in care se apreciaza valoarea fenomenului politic si modalitatile concrete de constituire a sistemului de valori, precum si a raportarii acestuia la realitatea practica. In principal, prin aceasta functie se realizeaza anumite convingeri ale oamenilor fata de valorile politice care pot fi de atasament sau de respingere privind aceste valori. Convingerile, la randul lor, genereaza atitudini politice ce reprezinta modalitati de raportare a cetatenilor la fenomenele politice pe care le apreciaza intr-un mod anume.
Functia normativa a culturii politice priveste modul in care sistemul de valori se converteste in norme si reguli menite sa dea stabilitate societatii si sa asigure functionalitatea sistemului social. In elaborarea unor norme si reguli de comportament, orice cultura politica tinde spre consens, lucru ce se realizeaza destul de rar, deoarece sunt dese situatiile cand unii membri ai societatii resping o parte a normelor si regulilor politice elaborate de putere. Pentru stabilitatea sociala este necesara insa acceptarea de catre toti membrii societatii a unui numar suficient de mare de norme si reguli care sa asigure acest lucru, chiar daca o parte din membrii societatii nu le impartasesc. Intr-o societate in care exista o temeinica cultura politica, normele si regulile politice sunt respectate de catre toti cetatenii, daca aceasta exprima vointa majoritatii, chiar daca unii nu sunt de acord cu ele. Intr-o societate democratica cu un inalt grad de cultura politica se admite contestarea anumitor valori si norme politice care insa nu inseamna automat nerespectarea lor.
Ca functii specifice pentru guvernanti, cultura politica include elaborarea unor programe politice corespunzatoare dezvoltarii democratice a societatii si asigurarea transpunerii lor cat mai adecvate in practica, iar pentru cetateni, formarea unui comportament de respectare a normelor si regulilor politice, a legilor tarii si de schimbare prin metode democratice a celor care sunt apreciate ca nu corespund nevoilor de progres.
In concluzie, cultura politica indeplineste un rol insemnat in organizarea si conducerea democratica a societatii, in asigurarea unor norme si reguli de convietuire in concordanta cu cerintele dezvoltarii sociale pe linia progresului istoric.
Rolul culturii politice se caracterizeaza mai ales prin convertirea sa in actiune politica.
|
