Conceptul de cultura politica
Trasaturi si functii
Cultura politica reprezinta o componenta a culturii in general. Pentru
a defini conceptul de cultura politica este necesar sa definim, mai intai
conceptul de cultura.
Prin cultura se intelege, intr-un sens mai larg, totalitatea
cunostintelor omenirii despre lume acumulate in procesul practicii
social-istorice si concretizate in crearea valorilor materiale si spirituale in
scopul asigurarii progresului social.
Reprezentand totalitatea cunostintelor despre lume si concretizarea
acestora in valori materiale si spirituale, cultura comporta mai multe
segmente care pot fi tratate fiecare de sine statator.
Un prim segment se refera la cunostintele care reflecta in mod
veridic realitatea inconjuratoare, incluzand totalitatea stiintelor despre
natura, societate si om. Acest segment reflecta, de fapt, cunoasterea reala a
societatii intrucat se realizeaza prin intermediul stiintelor care reflecta, de
regula, adevaruri obiective.
Un al doilea segment al culturii vizeaza reflectarea lumii prin prisma
unor interese, oferind o imagine subiectiva despre realitatea inconjuratoare.
Expresia acestei reflectari o constituie existenta unor ideologii.
Ideologiile, in diversitatea lor reflecta si ele lumea insa, prin prisma
unor interese, ceea ce face ca adevarurile exprimate sa nu reflecte o
cunoastere exacta, ci, de regula, una deformata , 656e49g concordanta cu aceste
interese
Tot in acest segment poate fi inclusa si religia ce reprezinta o
reflectare a lumii prin intermediul unor mituri, dupa cum tot aici pot fi
cuprinse si filosofia care exprima o interpretare generala a lumii, arta,
literatura ce reflecta lumea prin intermediul unor fictiuni.
Al treilea segment al culturii il constituie valorificarea cunostintelor
acumulate de omenire in crearea de valori materiale si spirituale.
Prin urmare, cultura reprezinta gradul de cunoastere (prin
intermediul stiintelor), gradul de reflectare (prin intermediul artei, literaturii
etc.), cum si gradul de creatie a omului prin concretizarea cunostintelor
acumulate in valori materiale si spirituale.
Sfera de cuprindere a culturii poate fi privita atat in sens larg ca o
cultura a valorilor materiale si spirituale, cat si in sens restrans ca o cultura a
valorilor spirituale.
Deoarece societatea, ca sistem social global, este formata din
subsisteme nationale care, luate separat, reprezinta la randul lor sisteme de
sine statatoare si cultura se manifesta ca un produs al unui popor, al unei
natiuni, ca o cultura nationala.
Cultura unui popor reprezinta asadar, totalitatea cunostintelor sale
despre lume concretizate in valori materiale si spirituale realizate in
procesul practicii social-istorice in conditiile concrete in care aceasta exista
si se dezvolta.
Rezulta, prin urmare, ca, in mod direct, cultura indica gradul de
cunoastere si de creativitate a unui popor, la un moment dat, avand un
caracter atat national cat si universal.
O cultura autentic nationala are o mare valoare universala prin
aportul pe care il are la cunoasterea si creatia umana.
Cultura, in general, atat cea nationala cat si cea universala poate sa
fie de mai multe feluri in functie de domeniul de activitate si de
dimensiunile pe care le poate avea la un moment dat.
Astfel, se poate vorbi de cultura generala care se refera la un fond
larg de cunostinte, dupa cum pot sa existe cultura tehnica, economica,
politica, istorica etc.
Inainte de a ne referi in mod expres la cultura politica, tinem sa
precizam ca o importanta deosebita o are si cultura economica. Aceasta
poate fi definita ca totalitate a cunostintelor despre domeniul economic si
materializarea acestora in crearea de institutii si mecanisme economice
menite sa asigure o economie eficienta.
constituie o componenta a culturii, in general, se
individualizeaza prin specificul sau, prin trasaturile si functiile sale
caracteristice
Cultura politica poate fi definita ca totalitatea cunostintelor, implicit
si explicit politice, care asigura organizarea si conducerea politica a
societatii in concordanta cu aspiratiile progresului istoric. Cultura politica
indica gradul de cunoastere si creativitate in domeniul organizarii si
conducerii politice a societatii si care constituie o conditie esentiala pentru o
politica eficienta, importanta atat pentru societatea politica cat si pentru
societatea civila, pentru guvernatori si guvernati.
Societatea politica, institutii statale, partide politice etc., nu pot fi
create si nu pot sa-si indeplineasca misiunea de a organiza si conduce cat
mai bine treburile comunitatii respective fara o temeinica cultura politica,
iar societatea civila nu este in masura sa aleaga pe cei mai buni conducatori
si sa-i determine sa ii serveasca corespunzator interesele, fara un minimum
de elemente de cultura politica. Deoarece experienta istorica a aratat ca
organizarea si conducerea democratica a societatii este o conditie a
progresului istoric, intre cultura politica si democratie exista o relatie
directa. Cu cat gradul de cultura politica a unui popor este mai ridicat, cu
atat si promovarea unei politici democratice este mai certa. Si invers.
Aceeasi experienta istorica atesta ca in mare masura regimurile
democratice au fost realizate in comunitati umane cu un grad inalt de cultura
politica, iar regimurile dictatoriale au aparut, de regula, daca facem abstractie
de factorii externi, in comunitati cu o cultura politica redusa.
Importanta culturii politice, pentru organizarea si conducerea
politica a societatii, a determinat pe multi politologi, din perioade diferite, sa
elaboreze studii privind conceptul, rolul, functiile culturii politice.
Desi termenul de cultura politica este de data recenta, fiind folosit
pentru prima data in 1956, de catre politologul nord-american,
Gabriel Almond, intr-o lucrare a sa despre sistemul politic, preocupari
pentru studiul culturii politice se intalnesc inca din antichitate.
Cand Aristotel si Platon subliniau ca ideile si opiniile politice
conduc lumea, cand iluministii aratau ca ratiunea, educatia, morala stau la
baza actiunii politice, nu faceau altceva decat sa evidentieze elemente ale
culturii politice, reliefand importanta acestora pentru organizarea si
conducerea politica a societatii.
Studii de amploare privind cultura politica se intalnesc in perioada
de dupa al doilea razboi mondial elaborate de politologi precum:
Gabriel Almond (SUA), A. Lancelot, J. Schmeil (Franta), F. Burlaski
(Rusia), M. Markiewicsz (Polonia) etc.
Valoroase ni se par studiile politice facute de J. Schmeil care, in
lucrarea 'Culturile politice' din 'Tratatul de stiinte politice', publicat in
Franta in anul 1985, arata ca mai potrivit pentru cultura politica este
folosirea pluralului 'culturi politice', deoarece nu ar exista, dupa parerea
autorului citat, o cultura politica unica, ci mai multe culturi politice care au
la baza atitudinea fata de regimul politic.
Din studiile intreprinse de diferiti politologi, in mod deosebit ale lui
M. Duverger, se disting trei dimensiuni ale culturii politice: cognitiva,
afectiva si apreciativa.
- Dimensiunea cognitiva se refera la cunostintele privind, indeosebi,
sistemul si actiunile politice.
- Dimensiunea afectiva include sentimente de atasament, de angajare
sau de refuz fata de institutiile si actiunile politice.
- Dimensiunea apreciativa se refera la judecatile de valoare, la opiniile
asupra sistemului si a fenomenului politic.
Intre aceste dimensiuni exista o interdependenta, in sensul ca
evaluarea sistemului politic, nu se poate face fara cunostinte politice, iar
acestea, la randul lor, genereaza judecati de valoare care, impreuna, conduc
la o anumita atitudine de participare sau neparticipare la viata politica.
De regula, cultura politica conduce la participarea la viata politica, la
influentarea actiunii politice, de aici, concluzia ca, in general, cultura
politica este preponderent participativa.
Deoarece cultura politica are un rol important atat pentru societatea
politica cat si pentru societatea civila, unii politologi acrediteaza ideea
pentru societatea civila a unei culturi civice. Este evident ca, in acest sens,
se poate vorbi de o cultura civica care este definita, in principal, prin
raportarea cetatenilor la valorile politice democratice, si, deci, la participarea
acestora la actiunile de sustinere a democratiei. Dar, in final, aceasta cultura
civica este in realitate o forma a culturii politice.
In functie de dimensiunile culturii politice (cognitiva, afectiva si
apreciativa), se manifesta trei tipuri de stari de spirit ale populatiei unei tari
in raport cu politica: acordul, apatia si alienarea.
Acordul presupune prezenta celor trei dimensiuni: cunoastere,
afectivitate si evaluare.
Apatia nu exclude existenta cunostintelor politice, dar, pe plan
afectiv si apreciativ, se manifesta indiferenta.
Alienarea presupune, de asemenea, existenta cunostintelor politice si
elemente apreciative, dar se caracterizeaza prin ostilitate fata de sistemul
politic
Cu cat starile de apatie si alienare sunt mai numeroase in societate,
cu atat stabilitatea sistemului politic este mai fragila.
Pentru realizarea unei culturi politice valoroase, care sa-si manifeste
din plin dimensiunile sale cognitive, afective si apreciative, este nevoie de
un climat democratic , in care sa existe, pe de o parte, libertatea de gandire,
de exprimare, de libera circulatie a informatiei, de acces liber la instruire si
informare, iar, pe de alta parte, sa existe o responsabilitate fata de
veridicitatea informatiei si a unui comportament corespunzator democratic
in societate din partea tuturor cetatenilor, atat a guvernantilor cat si a
guvernatilor
Cultura politica se caracterizeaza prin anumite trasaturi specifice
prin care se individualizeaza de restul culturii.
Astfel, cultura politica se distinge, in primul rand, prin faptul ca se
bazeaza pe un fond larg de cunostinte care vizeaza toate domeniile de
activitate si care sunt fructificate de cultura politica. O autentica cultura
politica nu poate sa faca abstractie de cunostinte in domeniul economic,
social, moral, al istoriei nationale si universale etc. Cunostintele din aceste
domenii sunt necesare in formarea culturii politice atat pentru guvernatori
cat si pentru guvernati. Pentru guvernatori acest lucru se impune ca o
conditie sine-qua -non, pentru ca elaborarea unor programe politice adecvate
de organizare si conducere a societatii implica vaste cunostinte din toate
domeniile de activitate. Pentru guvernati, se impun aceleasi cerinte de
cunostinte generale care sa-i ajute la intelegerea fenomenului politic si la
adoptarea unei atitudini mai corecte fata de acesta. Se poate spune ca intre
cultura, luata la modul general, si cultura politica exista o relatie directa, in
sensul ca o cultura politica autentica nu poate exista decat pe fondul unei cat
mai vaste culturi generale.
O alta trasatura a culturii politice se refera la specificul valorilor si
normelor politice. Daca plecam de la premisa ca valoarea reprezinta
intruchiparea unor scopuri, proiecte, dorinte, intr-un cuvant, a unor idealuri
in raport cu lumea inconjuratoare, valoarea politica exprima formularea
unor idealuri privind actiunile politice de organizare si conducere a
societatii in concordanta cu cerintele progresului istoric. Deci, valorile
politice reprezinta un raport intre realitati si idealurile de progres ale
oamenilor. Asadar, cultura politica include valori care reclama actiuni
pentru promovarea progresului istoric si care imbraca, parafrazandu-l pe
Aristotel, 'binele general al societatii'. Pornind de la aceasta trasatura
caracteristica a culturii, valorile politice se refera la idealurile de libertate a
tuturor oamenilor si popoarelor, la organizarea democratica a societatii, la
gandire si exprimare libera, la dreptate si echitate sociala, la un raport cat
mai just intre libertate si responsabilitate. De asemenea, valorile politice,
reprezentand un raport intre realitatea sociala si dorintele fiecaruia de mai
bine, se manifesta ca acte sociale constiente, intruchipate in idealuri ce
caracterizeaza un anumit sistem de valori, dar si valori generale umane
comune societatii in evolutia sa istorica. Orice sistem politic isi creeaza
anumite criterii de apreciere a valorii politice, dupa care isi conduce
activitatea de promovare a acestora. Strans legate de valorile politice sunt
normele politice care decurg din criteriile de apreciere a valorilor politice.
Norma politica exprima regula de activitate, un model de comportare
fixat, prin traditie sau prin lege, privind manifestarile politice ale indivizilor,
ale organiza tiilor si puterii politice privind organizarea si conducerea vietii
sociale
In cadrul fiecarei societati se dezvolta un ansamblu de norme
specifice, care reglementeaza raporturile intre cetateni, intre grupuri sociale,
intre acestea si puterea politica. Intr-un sistem politic bine articulat, normele
politice isi gasesc expresia in adoptarea unei legi fundamentale, in
constitutie, care constituie principalul cadru normativ in limitele caruia
cetatenii tarii respective isi desfasoara activitatea. Asadar, valoarea politica,
pentru a fi operanta, trebuie concretizata, in legi si alte norme de conduita
sociala
Pentru alcatuirea unui cadru normativ adecvat, o mare importanta o
are elaborarea unor programe politice ale partidelor in care sa se regaseasca
atat cerintele de progres ale societatii cat si aspiratiile cetatenilor de mai
bine
O alta trasatura a culturii politice este aceea ca are la baza atat
mijloace si institutii specifice cat si mijloace si institutii caracteristice
intregii societati
Ca institutii si mijloacele specifice sunt: puterea, partidele,
organizatiile politice, o parte din mijloacele de informare etc. Restul
institutiilor si mijloacelor de instruire si informare generala concura in
acelasi timp si la formarea culturii politice. Se poate deci afirma ca, dintre
toate formele de cultura, cultura politica beneficiaza de cel mai organizat si
institutionalizat cadru.
O alta trasatura caracteristica culturii politice este aceea ca ea se
manifesta cu precadere sub forma unor ideologii politice. Ideologia politica
reprezinta un ansamblu relativ structurat de valori si idei politice, cu
caracter de grup, de clasa, ideologie care le exprima interesele si scopurile
politice
Ideologia, ca un ansamblu de idei si valori cu caracter de clasa, este
elaborata de catre teoreticienii grupului social respectiv, sau al partidelor
politice, care se materializeaza in doctrine si programe politice, urmarind
atragerea cetatenilor la valorile, ideile si normele proclamate. Desi valorile,
ideile, convingerile politice sunt specifice unui anumit grup, ele sunt
prezentate, de regula, ca fiind universale, aceasta pentru a atrage cat mai
multi adepti.
|
