Conceptul de 'democratie'. Principiile si normele democratice
Democratia reprezinta una dintre cele mai complexe probleme ale organizarii politice din lumea contemporana careia i se acorda o importanta deosebita de catre analisti si politolo 646c25g gi.
Democratia - termen de origine greaca, provenind de la demos=popor si kratos=putere, inseamna puterea poporului si dateaza din antichitate, cand au existat si primele forme de organizare democratica, ceea ce a facut pe multi politologi sa defineasca democratia ca forma de organizare politica a societatii in care conduce poporul. Astfel de definitii le intalnim curent si in literatura actuala din tara noastra.
Se impun insa cateva lamuriri. A considera ca democratia reprezinta conducerea de catre popor sau mase populare duce la neclaritati si interpretari. Din afirmatiile 'conduce poporul' sau 'conduc masele' nu rezulta cu claritate 'cine conduce' si 'care sunt cei condusi'. Pentru ca, in lumina definitiilor de mai sus, inseamna ca poporul si conduce si este si condus. De altfel, experienta istorica arata ca in toate timpurile a fost speculata vointa poporului, vointa nationala. Aceasta realitate este subliniata si de Alexis de Tocqueville, care arata ca ' vointa nationala este una din locutiunile de care intrigantii din toate timpurile si despotii din toate epocile au abuzat cel mai mult'[1]).
De aceea, definirea cat mai exacta a democratiei a constituit o preocupare de seama a politologiei din antichitate pana in prezent.
O definitie a democratiei pe care o consideram mai apropiata de realitate ar fi urmatoarea: democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii de catre cei care detin puterea prin consultarea cetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progres ale tarii.
Ca forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti: conducatori si condusi, pe baza unor alegeri libere. O intreaga experienta istorica evidentiaza faptul potrivit caruia democratia, conducatorii, detinatorii puterii politice, indiferent de apartenenta lor de grup social, trebuie sa reprezinte vointa majoritatii poporului.
Pentru ca, in mod real, societatea sa se bazeze pe o organizare si conducere politica democratica, in mod obligatoriu trebuie sa se respecte anumite reguli sau principii de baza, luate ca un tot unitar, care pot sa imbrace forme concrete, in functie de etapa respectiva si conditiile istorice ale fiecarei tari.
Printre aceste principii mentionam:
Ø existenta unui cadru legislativ, inclusiv o lege fundamentala (constitutia), in care sa fie prevazute drepturile si libertatile fundamentale ale omului si popoarelor, egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor in a gandi si a se organiza in mod liber, a-si manifesta pozitiile fata de conducatori, cu garantii legislative ca aceste drepturi si libertati sa poata fi exprimate si exercitate liber;
Ø intrucat, de-a lungul evolutiei societatii omenesti, s-a impus, ca institutie politica de prim ordin, statul, care asigura, in principal, din punct de vedere politic, organizarea si conducerea societatii, trebuie sa se infaptuiasca separatia puterilor in stat; puterea legislativa care, in totalitatea ei, in mod obligatoriu, atat pe plan local cat si central, sa apartina unui for ales in mod liber de catre toti cetatenii. De regula, aceasta putere este reprezentata in parlament si foruri similare pe plan local; puterea executiva, a administratiei de stat care, obligatoriu, trebuie sa emane de la puterea legislativa, sau partial sa fie aleasa direct de popor precum seful executivului; puterea judecatoreasca, in functie de conditii, poate sa emane de la forul legislativ sau sa fie aleasa direct de cetateni. Separarea puterilor in stat a aparut ca o necesitate si ca o garantie impotriva totalitarismului;
Ø existenta unui mecanism politic menit sa asigure conditii pentru exercitarea libera de catre toti cetatenii a dreptului de a alege si a fi alesi in organele de conducere centrale si locale ale statului precum: vot universal direct si secret, un regim politic garantat de lege (parlament, functii de conducere etc., care sa fie alese);
Ø dreptul de organizare profesionala si politica libera, ce trebuie sa asigure cel putin posibilitatea cetatenilor de a se organiza in asociatii profesionale cu caracter independent fata de puterea de stat si in partide politice, prin care sa se garanteze alternativele reale de conducere a tarii. Pluralismul politic constituie o conditie sine-qua-non a democratiei, deoarece numai acesta poate cere si garanta ca cei care conduc au mai multa responsabilitate, putand fi inlocuiti atunci cand nu corespund;
Ø existenta unor mijloace de informare (mass-media), care sa se manifeste liber. Prin manifestarea libera trebuie sa se inteleaga faptul ca un organ de informare isi exercita in mod independent pozitia ce o adopta, fara ca puterea de stat, indeosebi, sa impuna o anumita linie pe baza unei cenzuri. Aceasta nu inseamna ca mijloacele de informare sunt in totalitate independente si fata de partide sau formatiuni politice. Esentialul, insa, consta in afisarea deschisa a acestor pozitii si transmiterea unor informatii corecte, adevarate.
Mijloacele de informare au mare rol in formarea unei culturi politice a maselor, in stabilirea unor platforme si pozitii, a unor convingeri. Rolul deosebit de mare pe care il are mass-media in viata politica a unor state a determinat pe unii politologi sa considere presa scrisa si vorbita ca a patra putere in stat.
De aici decurge obligatia morala a mijloacelor de informare, sa manifeste multa responsabilitate si onestitate morala fata de opinia publica. Din aceste considerente, in cadrul unui regim democratic presa scrisa si vorbita are un statut special, de regula, legiferat, care, pe de o parte, sa o protejeze de eventualele ingerinte din partea fie a puterii de stat, fie a unor grupuri de presiune, iar pe de alta parte, s-o faca responsabila in ceea ce difuzeaza.
In conformitate cu legea, fiecare slujitor al presei scrise si vorbite raspunde pentru veridicitatea celor transmise.
Aici trebuie facuta diferenta intre convingeri, care nu trebuie imputate nimanui si adevarul informatiei transmise. A transmite un lucru fals, cu buna stiinta, constituie intr-o societate democratica o infractiune si intra sub incidenta legii. Confruntarea diferitelor pozitii politice privind organizarea si conducerea tarii, cat si alte probleme trebuie sa se faca pe baza unui dialog deschis, sincer si argumentat, fara incriminari reciproce, fara atacuri la persoana sau denigrari, injurii, amenintari, sa permita un climat politic sanatos si in care masele sa aiba posibilitatea sa se informeze corect in legatura cu diferitele pozitii si sa se evite astfel confuziile, dezorientarile, care pot conduce la favorizarea unor elemente destabilizatoare.
Dialogul trebuie sa aiba la baza principiul ca, si in cazul unei pozitii diferite de cea proprie, in dezacord cu aceasta, partenerii de dialog trebuie sa lupte, totusi, ca cel care o sustine sa si-o poata exprima liber;
Ø valorificarea, cu discernamant, a traditiilor democratice, cat si a unor valori democratice din experienta altor popoare;
Ø dezvoltarea unei vieti democratice trebuie sa aiba drept scop un climat de viata politica sanatoasa, in care aceasta sa constituie suportul de ridicare a vietii materiale si spirituale a poporului, a intaririi independentei si suveranitatii tarii, stiut fiind, din experienta istorica, ca o societate infloreste si prospera numai in cadrul unei democratii autentice. Aceeasi realitate istorica a demonstrat ca lipsa de democratie a deteriorat atat viata materiala, cat si pe cea spirituala a popoarelor;
Ø un raport just intre drepturi si libertati, intre obligatii si indatoriri, intre libertate si responsabilitate, in sensul ca exercitarea drepturilor si libertatilor trebuie sa se faca prin respectarea stricta a legilor in cadrul unei ordini de drept;
Ø organizarea si conducerea democratica a societatii sa cuprinda toate sferele vietii sociale, atat la nivel macrosocial cat si la nivel microsocial.
|
