Conceptul de doctrina politica; criterii de clasificare
Problema organizarii si conducerii societatii i-a preocupat pe oamenii politici si pe teoreticienii domeniului politic din cele mai vechi timpuri. Înca din antichitate si în continuare în perioada feudala, a revolutiilor burgheze, precum si în cea postrevolutionara, se infruntau, în societate, diferite curente de gândire social-politica preocupate, fiecare, de gasirea celor mai bune cai de organizare si dezvoltare a tarilor respective. Fiecare considera ca proiectul sau exprima adevarata cale pe care trebuie sa se înscrie întreaga viata economica, social-politica si culturala a tarii.
Doctrina politica reprezi 838b19i nta o forma specifica a doctrinelor generale privind lumea si societatea în care exista si se dezvolta personalitatea umana.
Doctrina, luata în ansamblul sau, reprezinta o conceptie închegata, coerenta care, pe baza anumitor principii, interpreteaza realitatea înconjuratoare, reflecta interesele si pozitia unor grupuri si categorii sociale sau comunitati umane, pe care le exprima prin prisma unor principii calauzitoare. În felul acesta se disting doctrine filosofice (materialiste, exprimate prin principiul materialitatii lumii, idealiste, exprimate prin principiul spiritualitatii lumii), religioase (crestine, musulmane, daoiste, budiste etc.), economice (economia de piata libera, economia centralizata etc.), militare (de aparare nationala, de expansiune, de hegemonie etc.) si doctrine politice, care privesc organizarea si conducerea societatii.
Doctrina politica se poate defini ca un sistem coerent de idei, ca o conceptie politica închegata privind organizarea si conducerea societatii pe baza unui sau a unor principii calauzitoare.
Doctrinele politice constituie, prin urmare, sisteme de idei, teze, principii, conceptii, mai mult sau mai putin elaborate, argumentate si prezentate în modalitati diverse, cu privire la organizarea si functionarea societatii, la esenta puterii politice, la continutul, formele si mecanismele de exercitare a acesteia, la rolul institutiilor si al clasei politice, la raporturile dintre guvernanti si guvernati. Ele reflecta interesele si aspiratiile unor grupuri sociale si promoveaza, în functie de acestea, anumite valori si norme social-politice si umane, ce trebuie conservate sau realizate, modele de actiune sociala si politica si/sau proiecte asupra viitorului dezirabil al societatii.
Doctrinele politice au rolul de a explica, justifica si argumenta pozitiile si atitudinile grupurilor sociale si ale conducatorilor lor, de a prospecta directiile dezvoltarii statelor în care acestea actioneaza, în special, si ale societatii umane, în general, de a propune idealuri si programe de actiune. Elaborarea lor este influentata de conditiile specifice social-istorice, de nivelul cultural atins de anumite societati sau epoci, precum si de cerintele progresului istoric. În mod deosebit, perioadele de rascruce din istoria umanitatii sau din devenirea unor comunitati umane, caracterizate prin framântari si transformari profunde la nivelul sistemului social global, au ridicat probleme inedite si au necesitat investigarea sensurilor dezvoltarii si definirii unor proiecte de societate vizând reformarea celor deja existente sau înlocuirea acestora, mai mult sau mai putin convingatoare, realiste sau cu un pronuntat caracter utopic.
Datorita impactului considerabil pe care îl au doctrinele politice asupra membrilor comunitatii nationale sau a diferitelor grupuri sociale, în mobilizarea si antrenarea lor în realizarea unor scopuri sau obiective, ideile, tezele, conceptiile care le compun se regasesc în planul actiunii politice, îndeosebi, în constitutiile si legislatia statelor, în programele si statutele partidelor si organizatiilor politice.
Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor politice, ele se pot împarti în doua mari categorii: doctrine politice privind organizarea si conducerea democratica a societatii si doctrine politice privind organizarea si conducerea în mod dictatorial a societatii, primele iau în considerare îndeosebi vointa cetatenilor si au la baza principiile statului de drept, si cele din a doua categorie, care ignora vointa si interesele cetatenilor, si au la baza principiul statului totalitar.
La rândul lor, cele doua mari categorii cuprind diferite doctrine politice, deosebite prin anumite principii cu nuante care duc la un spectru larg de gândire politica, ce fac uneori dificila încadrarea stricta a anumitor doctrine politice într-o categorie sau alta.
În categoria doctrinelor care, cum s-a subliniat, privesc organizarea si conducerea societatii prin respectarea intereselor si vointei cetatenilor si au la baza principiile statului de drept, se includ: doctrine politice liberale si neoliberale, care pleaca de la respectarea vointei cetatenilor în organizarea si conducerea societatii si a statului de drept, având la baza principiile unor schimbari în viata social-politica în raport cu situatiile noi, ce apar, în care cetatenii sa se bucure de largi drepturi si libertati fata de stat, care nu trebuie sa intervina prea mult în viata sociala; doctrinele politice conservatoare si neconservatoare care merg pe linia pastrarii unor structuri existente sau efectuarea unor schimbari cu multa prudenta de catre cei care detin puterea politica, iar statul sa aiba un caracter autoritar, cu rol de interventie în viata sociala; doctrina politica democrat-crestina, care, în organizarea si conducerea societatii, îmbina valorile si normele religiei crestine cu principiile si valorile democratice; doctrinele politice social-democratice, care si ele, la rândul lor, concep organizarea si conducerea societatii ca o expresie a vointei cetatenilor, pe baza pluralismului politic si a statului de drept, având însa la baza principiul promovarii intereselor oamenilor muncii în raport cu cei bogati în care statul sa duca o larga politica de protectie sociala, recurgându-se chiar la limitarea puterii celor bogati.
În categoria doctrinelor care concep organizarea si conducerea societatii în mod dictatorial, nesocotind vointa cetatenilor, se includ: doctrina politica fascista, doctrina politica comunista de tip marxist-leninist, precum si doctrinele politice rasiste, social-darwiniste, elitiste, militariste etc. Comuna pentru aceste doctrine, îndeosebi pentru cele fasciste si comuniste, este ignorarea pluralismului politic, a drepturilor si libertatilor democratice, promovarea fatisa a dictaturii, opresiunii si discriminarii sociale si rasiale, nesocotirea totala a principiilor statului de drept.
Vorbind despre diferitele categorii de doctrine, trebuie sa tinem cont de faptul ca nici una dintre aceste doctrine nu poate fi considerata ca sistem închis, cu delimitari precise. În multe cazuri, doctrinele au elemente comune, în evolutia lor nu pastreaza o anumita puritate de idei. În anumite situatii, unele doctrine promoveaza idei abandonate de altele etc. De asemenea, ele capata denumiri diferite, în functie de tari, precum: doctrina crestin-democrata, social-crestina etc.
Un loc aparte îl ocupa doctrinele politice tehnocratice, care pot fi apreciate ca doctrine de granita între cele doua mari categorii, deoarece acestea se bazeaza pe principiul ca în organele puterii sa fie promovati cu precadere specialisti, tehnocrati car sa ia decizii nu în raport cu interesele de grup social, ci numai potrivit cu elementele evidentiate de stiinta, facând abstractie de pozitiile politice ale diferitelor grupari.
O asemenea doctrina poate sa duca la o organizare si conducere democratica a societatii în situatia când specialistii din cadrul puterii sunt expresie a vointei cetatenilor, când se îmbina deci stiinta cu politica. Dimpotriva, în situatia când se face abstractie de factorul politic, în speta, de vointa cetatenilor, aceste doctrine deschid calea unor regimuri politice dictatoriale.
Un fapt important care trebuie mentionat este acela ca orice doctrina politica este dublata de o doctrina economica. Doctrinele politice privind organizarea si conducerea democratica a societatii se bazeaza pe doctrine economice privind economia de piata libera, pe câta vreme doctrinele politice privind organizarea si conducerea dictatoriala a societatii au la baza doctrine economice bazate pe economia centralizata, pe amestecul fatis al statului în economie etc.
Aparitia doctrinelor politice este legata nemijlocit de problemele privind organizarea si conducerea societatii. În consecinta, în forme incipiente, ele au aparut din cele mai vechi timpuri o data cu aparitia sistemului politic.
Deoarece, în formatiunile sociale sclavagista si feudala a predominat forma de organizare politica a societatii de tip absolutist si neexistând bine conturate partide politice, care sa ofere variante clare de organizare si conducere a societatii, în principal au dominat doctrinele politice bazate pe ideea monarhiilor absolutiste. Aparitia unei diversitati de doctrine politice bine definite se leaga de procesul de trecere de la feudalism la capitalism, de perioada revolutiilor burgheze, de aparitia partidelor politice moderne, care încep sa aiba la baza activitati politice proprii, pe care îsi fundamenteaza programele si actiunile politice de guvernare. Fiecare partid politic pleaca de la premisa ca proiectul sau de organizare si conducere politica a societatii, bazat pe o anumita doctrina politica, reprezinta cea mai buna cale de urmat în activitatea social-politica a tarii respective.
|
