Controverse cu privire la Comunitatea Nationala de Informatii

Controverse cu privire la Comunitatea Nationala de Informatii

Scurt istoric

Infiintarea unei Comunitati Nationale de Informatii nu este o idee noua. Au existat doua proiecte de lege initiate de deputatul PSD, Ovidiu Petrescu. Primul[1] dintre acestea a fost depus in Parlament in decembrie 1997, in timpul guvernarii CDR. In martie 2001, Ovidiu Petrescu revine cu o noua propunere legislativa[2], in care se prevedea ca „serviciile de informatii, autoritatile publice ce contribuie la asigurarea sigurantei nationale si structurile informative departamentale alcatuiesc comunitatea de informatii”.

Ideea privind Comunitatea de Informatii, ca organism ce reuneste serviciile de informatii deja existente, a fost reluata si facuta publica de catre Traian Basescu in decembrie 2004, cu prilejul primei vizite pe care noul sef al statului a facut-o SRI. Dupa eliberarea ziaristilor romani rapiti in Irak, tot Traian Basescu a subliniat necesitatea infiintarii acestei Comunitati Nationale de Informatii. Motivatia principala exprimata in acel moment a fost ca se doreste depolitizarea si protejarea serviciilor de informatii de orice influenta politica.

In acest sens, a fost elaborat un proiect de infiintare a Comunitatii de Informatii. Decizia propriu-zisa de infiintare a fost luata printr-o hotarare a CSAT, in 18 noiembrie 2005.

Primele doua propuneri legislative de infiintare a unei Comunitati de Informatii au fost initiate si discutate in Parlament. In schimb, acest ultim proiect, finalizat cu infiintarea CNI printr-o hotarare oarecum fortata a CSAT, a pornit de la Presedintie. Astfel, Traian Basescu a fost cel care a lansat dezbaterea si a definit coordonatele acestei structuri integrate de informatii.

Astfel, a avut loc o inversare a procesului de adoptare a legilor. Prin faptul ca aceste propuneri legislative au pornit de la serviciile de informatii si CSAT s-a incercat o eludare a procedurilor constitutionale privitoare la dreptul de initiativa legislativa prevazut in Constitutie. Nici CSAT, nici Presedintele Romaniei, nici Comunitatea Nationala de Informatii, nici serviciile de informatii nu au drept de initiativa legislativa. Procesul normal ar fi fost ca aceste proiecte sa apartina fie Parlamentului, fie Guvernului. Dezbaterea lor ar fi trebuit realizata in Parlament si apoi sa primeasca avizul CSAT[3].

Motivele infiintarii CNI

Principalele motive exprimate public ale infiintarii CNI au fost legate in primul rand de noile amenintari la adresa sigurantei statului, de noile evolutii politice interne si internationale de dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, precum si de realitatea integrarii Romaniei in structurile de securitate euro-atlantice.

O serie de evenimente importante: implicarea Romaniei alaturi de SUA in lupta impotriva terorismului, diversificarea amenintarilor la adresa Romaniei si stabilitatea internationala sau aderarea Romaniei la NATO si viitoarea aderare la UE[4], au determinat necesitatea regandirii structurilor de informatii, urmarindu-se cu prioritate eficientizarea activitatilor acestora. Infiintarea CNI a fost in acest fel justificata prin:

necesitatea coordonarii activitatilor specifice serviciilor de informatii,

- necesitatea coroborarii si sintetizarii informatiilor obtinute prin intermediul diverselor servicii de informatii,

aparitia unor noi amenintari la adresa sigurantei nationale precum criminalitatea organizata transfrontaliera, terorismul, proliferarea armelor de distrugere in masa s.a.

De asemenea, s-a afirmat ca CNI ar trebui sa fie un organism integrat de informatii care, prin intermediul informarilor oferite beneficiarilor legali, sa conduca la o mai eficienta activitate a factorilor de decizie politica.

Cu toate acestea, este de remarcat o discrepanta intre modul in care sunt formulate aceste argumente si locul pozitionarii acestei structuri in randul institutiilor statului, intrucat in acest moment CNI este infiintata prin hotarare a CSAT si functioneaza in cadrul acestei institutii al carei presedinte este seful statului. Altfel spus, principalul beneficiar al activitatii CNI pare a fi chiar seful statului, presedinte al CSAT.

Principalele contraargumente cu privire la infiintarea CNI vizeaza nu neaparat existenta sau necesitatea unei asemenea structuri, ci mai ales modul in care ea a fost infiintata, eficienta functionarii sale, subordonarea acesteia si exercitarea controlului parlamentar asupra acestui organism[5].

O alta obiectie este legata de faptul ca, prin modul de infiintare si reglementare, concentreaza intreaga capacitate informationala a tarii in mana unui singur om, accentuandu-se asupra temei sensibile a localizarii acestui organism in cadrul celorlalte institutii ale statului si a constitutionalitatii deciziei de infiintare a CNI[6].

Functionarea CNI

Prin hotararea CSAT din 18 noiembrie 2005, CNI este definita drept „reteaua functionala a autoritatilor publice din sistemul securitatii nationale bazate pe unitatea de scop, obiective si strategie, asigurata prin informatiile furnizate de urmatoarele structuri, denumite si componente ale CNI: Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Directia Generala de Informatii a Apararii si Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din Ministerul Administratiei si Internelor”.

In articolul 2 se prevede ca „organizarea si coordonarea unitara a activitatilor de informatii care privesc securitatea nationala se realizeaza de CSAT prin Comitetul Coordonator pentru CNI”[7]. Cooperarea si colaborarea intre componentele CNI se asigura de catre Consiliul Operativ (articolul 7)[8]

In articolul 5 se prevede ca planificarea si evaluarea unitara a informatiilor necesare strategiilor si politicilor nationale de securitate se realizeaza de catre Oficiul pentru Informatii Integrate, alcatuit din: consilierul de stat din cadrul Departamentului pentru securitate nationala al Administratiei Prezidentiale, care conduce acest oficiu si doi adjuncti, desemnati de directorii SIE si SRI, cu avizul CSAT. Acest Oficiu este structura care planifica nevoile de informatii pentru securitatea nationala si elaboreaza Buletinul Informatiilor Nationale de Securitate si alte produse analitice integrate, destinate membrilor CSAT si altor utilizatori ai informatiilor de securitate, stabiliti potrivit legii.

Pe langa Comitetul Coordonator functioneaza Consiliul Consultativ al Comunitatii Nationale de Informatii. Acesta se compune din presedinti ai comisiilor parlamentare, reprezentanti ai ministerelor si serviciilor cu atributii in domeniu si care nu sunt reprezentate in CSAT, ai agentiilor guvernamentale si altor autoritati care pot sprijini realizarea securitatii nationale.

In articolul 8 se prevede numai obligatia informarii Parlamentului, prin raportul anual de activitate al CSAT, cu privire la masurile si actiunile intreprinse pentru organizarea si coordonarea unitare a activitatilor de informatii pentru securitate.

Din modul de reglementare a CNI, rezulta ca aceasta este o structura integrata CSAT, a carei activitate principala, aceea de a elabora si livra beneficiarilor legali produse analitice integrate pe baza informatiilor primite de la componentele CNI, este desfasurata de un Oficiu dominat de consilierul de stat din cadrul Departamentului pentru securitate nationala al Administratiei Prezidentiale si reprezentanti ai serviciilor de informatii. Acest fapt poate induce ideea ca presedintele conduce si directioneaza in fapt rezultatele activitatilor de informatii. In acelasi timp, nu se instituie nici un fel de control parlamentar cu privire la activitatea acestei comunitati. O solutie propusa[9] a fost in sensul in care sa se instituie un control parlamentar asupra intregii comunitati de informatii prin intermediul unei comisii parlamentare speciale, care poate functiona in subcomisii dedicate controlului fiecarui serviciu, parte a CNI.

Controverse cu privire la infiintarea CNI

Infiintarea unei comunitati de informatii, nu a fost,  in sine, un obiect de divergenta intre decidentii politici. Un punct de consens a fost acela al necesitatii rediscutarii si reanalizarii legislatiei in domeniul securitatii, precum si gasirea unor formule de eficientizare a activitatii serviciilor de informatii in contextul noilor evolutii politice la nivel national si international. Insa, intreaga activitate a serviciilor de informatii sau a comunitatii de informatii trebuie dublata de necesitatea unui control riguros si eficient din partea Parlamentului.

Divergentele au aparut imediat dupa luarea hotararii de infiintare a CNI de catre CSAT. Partidele reprezentate in Parlament, cu exceptia PD, dar si membrii ai societatii civile au enuntat o serie de critici si obiectii cu privire la modul de infiintare si functionare a CNI. Principalele critici sunt :

Necesitatea unui control parlamentar riguros si eficient asupra activitatii CNI si a serviciilor de informatii aflate in componenta acestei structuri. Lideri ai PNL au afirmat ca nici Presedintia, nici Guvernul nu pot avea rol de control asupra CNI. Aceste opinii au fost exprimate de catre senatorii liberali Radu Stroe si Norica Nicolai. PSD, prin intermediul lui George Maior, Ion Stan sau Mircea Geoana, au accentuat ideea conform careia, prin CNI se incearca o concentrare suplimentara de putere in mainile presedintelui Basescu. PRM, prin intermediul lui Vadim Tudor, a considerat ca este de acord cu existenta unei comunitati de informatii, dupa modelul Sigurantei Statului, insa aceasta sa fie subordonata Parlamentului.

Imposibilitatea CNI de a functiona doar in baza unei hotarari a CSAT, atat timp cat infiintarea CNI presupune cu necesitate si modificari ale legislatiei privind siguranta nationala. Infiintarea CNI in acest mod ridica o problema de legalitate a hotararii CSAT si indica o fortare a cadrului constitutional actual, atat timp cat CSAT poate numai sa avizeze acte normative, nu si sa aiba initiativa legislativa. Calin Popescu Tariceanu si Radu Stroe s-au exprimat in acest sens, primul ministru cerand dezbaterea in Parlament a CNI si ca rolul acesteia sa fie stabilit printr-un proiect de lege, in timp ce senatorul Radu Stroe afirma ca “infiintarea CNI nu are o baza legala”.

Lipsa unor clarificari cu privire la oportunitatea si ratiunile infiintarii CNI, care sa faca obiectul unor dezbateri parlamentare si cu societatea civila. PSD, dar si PRM sau PC au afirmat, alaturi de PNL, necesitatea dezbaterii in Parlament a infiintarii CNI.

Afirmarea, in special de catre societatea civila, a ideii potrivit careia CNI este de fapt un “superserviciu secret” coordonat nemijlocit de catre Traian Basescu, prin care se urmareste asigurarea loialitatii serviciilor de informatii din structura CNI, dar mai ales obtinerea unor avantaje politice in lupta cu opozantii sai.

Comunitatea Nationala de Informatii, prin modul in care a luat fiinta, prin modul de reglementare a activitatilor sale, dar mai ales prin evidenta subordonare fata de CSAT si prin lipsa oricarei forme reale si eficiente de control parlamentar este o structura a carei aparitie prematura si incompleta a fost determinata de lupta politica cu privire la problematica permanenta legata de serviciile de informatii: “Cine coordoneaza si controleaza activitatea acestor servicii?”.