Coordonarea sistemului de asigurari sociale
Contributiile cu caracter obligatoriu pentru sistemele de asigurari sociale de sanatate,de pensii,de somaj,persoane cu handicap si alte forme de asigurari sociale,detin 15,1% din PIB(1977),mai mult decāt ponderea impozitelor directe sau indirecte si chiar cu o tendint 16416o142q 9; de crestere īn ultimii ani.
Ca si īn cazul impozitelor directe sau indirecte,īntre statele membre exista diferentieri mari din acest punct de vedere,respectiv:19,2% din PIB īn Franta,18,9% īn Olanda si Germania,1.7% īn Danemarca,4,6% īn Irlanda si 6,7% īn Marea Britanie.
Īn medie,aproximativ 55% din contributiile obligatorii sociale sunt platite de angajatori,33% de catre angajati si 12% de catre cei angajati pe cont propriu.Totusi si din aceasta perspectiva diferentierile sunt mari,astfel contributiile cele mai mari platite de angajatori sunt īn Suedia(80%) si cele mai mici īn Danemarca(24%),iar cele mai mari platite de catre salariati sunt īn Olanda(61%) si cele mai mici īn Spania si Suedia(17%).
Diferentele mentionate mai sus sunt cauzate atāt de conceptiile diferite ale guvernelor de a aborda problemele sociale,iar unele tin de traditiile istorice ale statelor īn cauza.
6.1.Solutiile pentru inlaturarea obstacolelor fiscale legate de activitatea fondurilor de pensii:
Comisia Europeana a luat act de aceste obstacole si īn februarie 2001 a adoptat o strategie care prevede urmatoarele:
v daca un stat membru accepta deducerea din veniturile impozabile a contributiilor la fondurile de pensii rezidente trebuie sa aaccepte si deducerea contributiilor fondurile de pensii din alte statemembre;
v angajatii unei companii multinationale ar trebui sa aiba posibilitatea sa participe la un singur fond de pensii īnfiintat de catre compania respectiva,indiferent de statul membru īn care īsi desfasoara activitatea.Pensia primita de un angajat care se pensioneaza va fi supusa regimului fiscal din statul de resedinta al pensionarului;
v regimul juridic E.E.T.,deja practicat īn 11 state,sa fie extins la toate statele UE,care reduce veniturile din impozite īn prezent īn schimbul unor impozite mai mari pe viitor din pensii.Comisia UE nu are intentia sa armonizeze regimurile fiscale cu privire la fondul de pensii,astfel ca statele UE au posibilitatea ca prin acorduri bilaterale sa evite situatiile de dubla impunere sau de neimpozitare;
v coordonarea la nivel de UE a regulilor de prudenta si suprveghere financiara a investitiilor financiare din fondurile de pensii astfel īncāt acestea sa functioneze īn conditii de securitate maxima.
7.Concluzii
v contributiile obligatorii pentru asigurari sociale reprezinta grupa de venituri cu cea mai mare pondere īn PIB-ul UE si au determinat accentuarea presiunii fiscale īn ultimele decenii.Nivelul relativ al contributiilor difera de la un stat membru la altul,datorita conceptiilor si traditiilor diferite cu privire la politicile de asigurari sociale si la sursele de finantare;
v factorii care au determinat cresterea generala a ponderii contributiilor pentru asigurari cresterea generala a ponderii populatiei īn vārsta;sporirea cheltuielilor cu īngrijirea sanatatii;politicile de asigurari de pensii care nu mai corespund noilor realitati demografice si economice;
v sisteme de asigurari de pensii bazate pe suportarea de catre generatia activa,prin plata de contributii,a pensiilor pentru generatia inactiva nu mai pot fi sustinute,datorita īnrautatirii raportului dintre numarul populatiei beneficiare de pensii.Solutia este trecerea la fondurile de pensii pe deplin finantate,adica o generatie īsi constituie propriul fond de pensii īn cursul vietii sale active;
v de regula,īn statele membre,functioneaza sisteme de pensii bazate pe trei piloni:pilonul 1 - sistemul public de pensii īn care participa obligatoriu toti angajatii(sau rezidentii);pilonul 2 - fondurile de pensii private,pe deplin finantate,instituite de catre companii pentru angajatii proprii,bazate pe contributii obligatorii;pilonul 3 - fonduri pentru pensii suplimentare cu participare voluntara;
v functionarea pietei unice pentru activitatiile transfrontaliere ale fondurilor de pensii private nu este deplina,datorita obstacolelor fiscale,fiind afectata circulatia libera a fortei de munca īn cadrul UE;
v obstacolele fiscale se refera la regimurile diferite de impozitare a contributiilor la fondurile de pensii private,a veniturilor din capital(dobānzi,dividente,cāstiguri de capital) realizate de aceste fonduri si la pensiile platite, īn functie de faptul daca un fond este rezident sau se afla īntr-un alt stat membru;
v solutiile pentru eliminarea acestor obstacole fiscale vizeaza:acordarea de catre fiecare stat membru a uni tratament fiscal egal pentru contributiile si veniturile din capital,indiferent de locul unde se afla rezidenta unui fond de pensii privat;acordarea dreptului fiecarei persoane de a participa la orice fond privat de pensii īn UE;statuarea posibilitatii ca firmele transnationale sa instituie un singur fond de pensii privat pentru angajatii pe care īi are oriunde īn statele membre;pe termen lung,trecerea statelor membre la regimul fiscal care este predominant īn prezent,bazat pe neimpozitarea contributiilor si a veniturilor din capital ale fondurilor de pensii si pe impozitarea pensiilor;
v reducerea riscului de evaziune fiscala si de erori de sistem īn managementul acestor fonduri se poate realiza prin schimbul reciproc de informatii īntre statele membre,precum si prin adoptarea de standarde comune,la nivelul UE,de prudenta si supraveghere financiara.
|
