Cultura politica
Gabriel Almond, Comparative Politics: A Developmental Approach.
Conceptul de cultura este polisemantic; in literatura de specialitate exista o mare diversitate de sensuri si semnificatii atribuite acestui termen care au fost enuntate in definitii felurite: nominale, genetice, structurale, functionale, istorice, psihologice, ostensive, normative etc. In lucrarea sa "Sociodynamique de la culture" - 1967, Abraham A. Moles semnala existenta a peste 250 de definitii. Iar daca am avea in vedere diferite segmente ale culturii de ansamb 919e48j lu a societatii, diferite subcomponente sau momente istorice ale morfologiei culturii, atunci numarul definitiilor, descrierilor si nuantelor ar tinde sa se amplifice in mod exponential.
Gabriel Almond in cartea sa ,, Comparative Politics: A Developmental Approach" definea cultura politica ca un model de atitudini intelectuale si de orientari fata de politica, manifestate in randul membrilor unui sistem politic. Ea este un domeniu subiectiv care sta la baza actiunilor politice si care le confera importanta. Astfel de orientari individuale cuprind cateva elemente: orientari cognitive, exacte sau mai putin exacte, pe tema subiectelor si convingerilor politice; orientari emotionale, sentimentul atasarii, implicarii, respingerii in raport cu subiectele politice si orientari evaluative, aprecieri si opinii despre subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea unor standarde apreciative privind subiectele si evenimentele politice.
Orientarea individuala fata de un subiect politic este astfel determinata de trei dimensiuni: cognitiva, atunci cand individul are cunostiinte despre cum sistemul politic functioneaza, cine il conduce si care sunt problemele sale. Individul, de asemenea, poate respinge sistemul politic datorita influentei prietenilor si familiei care nutresc aceste sentimente sau poate din punct de vedere moral el considera sistemul necorespunzator cerintelor.
Importanta din punct de vedre al orientarii este ca aceasta determina felul in care sistemul functioneaza: supunerea in fata legilor, implicarea in viata politica.
Cultura politica este determinata de un set de fenomene ce pot fi identificate prin aflarea opiniei publice, studierea anumitor cazuri din punct de vedere psihologic, cuvantari publice, scrieri, mituri, legende si prin observarea nu in ultimul rand al comportamentuluipolitic care va duce spre o anumita orientare.
Subiectul orientarii politice. Problema orientarii spre sistemul politic national este importanta in privinta noilor natiuni. Avem astfel exemplul Africii formata dintr-o varietate de etnii, unitati politice si geografice care majoritate nu au legaturi intre ele si nici chiar informatii una despre alta. Formarea unei natiuni presupune astfel luarea unui angajament pentru unitatile locale.
In functie de importanta pe care aceste subiecte le au sau nu exista trei tipuri de cultura politica: parohiala, de supunere si participativa.
Cultura politica parohiala este specifica societatilor traditionale, comunitatilor care nu constientizeaza importanta problemelor de interes national si mondial si nu au interese pentru valorile si mecanismul sistemului politic national. Adica este cultura politica a satului, a etniei, a regiunii unde biserica, scoala si primaria sunt institutiile de referinta. Cunostintele, sentimentele si judecatile de valoare sunt orientate spre aceste structuri locale.
Cultura politica de supunere (de subordonare) corespunde unor comunitati reglate de valori nationale. In cadrul societatilor respective, agentii actiunii politice sunt constienti de existenta sistemului politic dar se multumesc cu o atitudine de pasivitate in privinta participarii la viata politica, la luarea deciziilor. Aceasta pentru ca ei cred ca sistemul politic este astfel cladit incat le va fi protejata viata si personalitatea fara a-si exprima initiative si cerinte in raport cu autoritatea de stat. Adica sistemul va functiona bine, avantajele vor fi bune pentru toti cetatenii daca vor respecta deciziile si regulile corespunzator unei etici a supuneri
Cultura politica participativa, care corespunde sistemelor democratice, este rezultatul proceselor educationale dezvoltate si a unui grad inalt de organizare, reflectand si experientele politico-sociale specifice tarilor democratice. Cetatenii poseda un ansamblu de mijloace subiective si de abilitati, de priceperi si deprinderi de a le utiliza rational in scopul de a influenta luarea deciziilor, desfasurarea evenimentelor politice, reprezentarea sau de a opri acele decizii administrative care le-ar afecta negativ interesele.
Referitor la atitudinea indivizilor G. Almand a facut un studiu in cinci natiuni. Conform acestuia numai in SUA un numar mare de persoane ce au participat la studiu au spus ca daca s-ar afla in fata unei probleme politice locale ar form un grup si ar incerca sa gaseasca modalitati legale e a-si rezolva problema. In Italia in schimb nu au fost aceleasi rezultate. Indivizii simt ca nu pot avea nci o influenta si astfel rabda pasiv lucru ce in timp duce la violenta. Un alt aspect priveste increderea competitorii politici, libera comunicare a ideilor in cadrul politic. Astfel in tari precum Italia sau Germania, datorita trecutului, subiectele privind politica nu mai sunt asa de accesibile. De asemenea, legat de increderea in viata politica, studiul a aratat ca in Marea Britanie prezumtia generala este ca toti implicati in politica au un interes personal.
Atitudinea politica. Subculturi poltice. Vorbim despre subculturi politice atunci cand un set de orientari politice este diferit de un altul din sistem. Avem spre exemplificare aici exemplul Frantei si al Indiei. Astfel in India diferentele majore de limba, religie, clasa cauzeaza mari probleme. Chiar si dupa ce o identitate nationala a fost stabilita aceste diferente dintre subculturi inca se resimt. Pentru orice sistem, pentru a opera eficient este astfel nevoie de un nivel minim de intelegere a lucrurilor de natura politica, asupra scopurilor politice si a cetatenilor.
Socializarea politica este procesul prin care cultura politica este mentinuta si schimbata. Prin aceasta indivizii sunt atrasi in cultura politica. Stdiul socializarii politice este abordarea cea mai buna spre o intelegere a stabilitatii so dezvoltarii politice.
Important privitor asupra procesului de socializare sunt doua aspecte. Primul este ca procesul dureaza toata viata, atitudinile sunt intr-o continua schimbare in functie de experientele prin care individul trece. Al doilea este ca acest proces poate lua forma unei manifestari sau pur si simplu al unei transmisii de informatii.
Familia este prima unitate in care socializarea este intalnita de individ. Aceste influente ce apar la inceputul vietii si la o varsta frageda au o foarte mare influenta asupra individului Avem astfel exemplul unui mic oras din Franta unde atunci cand copiii aveau acasa exemplul parintilor de multumire fata de sistem, chiar daca in manualele lor de la scoala le era data o alta infatisare acestia preluau atitudinea parintilor.
Scoala reprezinta a doua influenta in socializarea politica. Studiul facut pe acele cinci tari a arata ca oamenii cu carte aveau un mai mare interes fata de impactul guvernarii in viata lor, aveau mai multe informatii legate de procesul politic si de asemenea s-au dovedit mai competenti in implicare lor politica. Scoala de asemenea formeaza individul in privinta legilor nescrise ale jocului politic si ale societatii.
Pe langa familie si scoala factori importanti in procesul de socializare sunt prietenii, locul de munca, mass-media si contactul direct cu sistemul politic.
Formarea culturii politice a participarii este un proces indelungat la care participa mai multi factori dintre care cel mai important familia deoarece primele lucruri pe care le invatam, primele atitudini sunt cele mai importante deoarece sunt cele care ramn cu noi cel mai mult timp si de care ne putem descprinde foarte greu.
|
