DEBUTUL FEMINISMULUI

DEBUTUL FEMINISMULUI

FEMEILE NU SUNT OAMENI: RENASTERE, perioada Querelle des femmes (1400-1600): indirect legata de feminismul politic

Christine de Pisan, Cartea cetatii doamnelor (1405).

Femeile vor pasi pe un teritoriu care le fusese interzis: cultura

Unele abordari circumscriu debutul feminismului in contextul "feminismului timpuriu", cel al Renasterii, supranumit perioada Querelle des femmes (1400-1600), etapa aflata sub influenta lucrarii Christinei de Pisan, Cartea cetatii doamnelor (1405). Ulterior perioadei renascentiste, mai indirect legata de feminismul politic.

FEMINISMUL MODERN

Marea Britanie

1694 Mary Astell publica A Serious Proposal to Ladies, "Daca toti oamenii se nasc liberi, cum se face ca toate femeile se nasc sclave?"

FEMINISM PUBLICISTIC SI LITERAR

George Sand, Olympe de Gouges, Jane Austen si surorile Bronte

FEMINISM POLITIC

ILUMINISM

Mary Wollstonecraft A Vindication of the Rights of Woman

v    coerenta cu discutiile iluminst-rationaliste despre drepturi si cetatenie

v    polemica teoretica indreptata impotriva ideilor autorilor de teorii politice si filosofice care, pe de-o parte spargeau prejudecatile creand un spatiu al universalizarii cetateniei, pe de alta parte isi mentineau intact conservatorismul in privinta femeilor, refuzandu-le acestora 424d31e statutul de fiinta deplin rationala (vezi John Locke, Jean Jacques Rousseau, Thomas Paine

v    Ideile centrale ale lui Marry Wollstonecraft sunt urmatoarele: femeile trebuie sa devina cetateni rationali, cu responsabilitati familiare si civice, prin urmare educatia trebuie sa devina o veritabila co-educatie, aceeasi pentru ambele sexe; educatia trebuie axata pe libertate, demnitate personala, independenta economica; femeile trebuie sa poata imbratisa profesii de orice tip si sa poata fi reprezentate politic. Mary Wollstonecraft nu cere in mod explicit dreptul la vot

La mijlocul secolului al XIX-lea

HarriettTaylor Mill, (Enfranchisment of Woman, (Emanciparea politica a femeii) 1851 publicata anonim).

John Stuart Mill si al lucrarii sale: Subjection of Women, (Aservirea femeilor), 1869

v    Urmand si ideile lui Taylor, Mill considera ca femeile sunt tratate ca sclave si slugi si ca subordonarea unui sex de catre altul este un lucru condamnabil. Ceea ce numim "natura femeii" este o creatie artificiala. Femeile trebuie sa aiba drepturi egale cu barbatii.

v    Mill a fost primul parlamentar britanic care a propus dreptul la vot pentru femei, in 1867 (introducand si sustinand in Parlament o petitie a femeilor britanice), dar propunerea sa nu a fost acceptata.

Termenul feminism se pare ca a fost folosit pentru prima oara in 1895, in Marea Britanie.

Statele Unite

Conventia de la Seneca Falls, din 1848. La aceasta conventie au participat aproape 300 de persoane dintre care 40 de barbati.

Declaratia sentimentelor, citita public cu aceasta ocazie si construita dupa modelul Declaratiei de Independenta, cere abolirea tuturor formelor de discriminare bazata pe sex, o legislatie care sa dea acces egal la proprietate, divort si vot.

Principalele autoare ale acestei declaratii au fost Elizabeth Cady Stanton si Lucretia Mott

DREPT LA VOT

SUA

Dreptul la vot a fost acordat treptat, in diferite state americane, incepand cu 1869 (statul Wyoming). Dar procesul de universalizare a votului a fost lung.

MAREA BRITANIE

In Marea Britanie militantismul miscarii sufragetelor (femeile care militau pentru recunoasterea accesului la vot indiferent de sex) s-a extins dupa 1905.

Primul razboi mondial a demonstrat ca femeile pot sa preia productia economica in locul barbatilor si acest fapt a fost folosit ca argument pentru a cere drepturi politice

Dreptul de vot deplin (pentru toate femeile majore) s-a obtinut in 1928.

"Noua Zeelanda (prima, in 1893), Australia, la sfarsitul secolului XIX, Tarile Scandinave (1906-1907), apoi Anglia si SUA, au devenit varful de lance in avangarda miscarii feministe si un model demn de urmat pentru celelalte tari." (Mihaela Miroiu, 2004, Drumul catre autonomie)

Franta: dreptul la vot a recunoscut pentru femei mai ales sub presiunea Natiunilor Unite.

Rusia devenita comunista (URSS) a universalizat drepturile, indiferent de sex, dar a "deschis si era incalcarii lor in contextul comunismului totalitar." (Mihaela Miroiu, 2004, Drumul catre autonomie)

FEMINISM ROMANESC

LEGISLATIE

In natiunea romana suntem si noi, Doamnelor [2]

DE CE A FOST NEVOIE DE FEMINISM?

Din cauza statutul normativ inferior al femeilor: schimbarea legislatiei devine tinta predilecta.

"Documentele vremii stau marturie ca statutul juridic al femeilor romane era umilitor, sub demnitatea umana. Potrivit traditiei, in casnicie barbatul era stapan. (Mihailescu, 2002)

A. Pravila lui Vasile Lupu si cea a lui Matei Basarab prevad ca ".barbatul avea voie sa isi sechestreze si sa-si bata sotia daca gresea, "dar nu prea din cale afara" (Mihailescu, 2002, p. 17).

B. Pana in 1865 cand intra in aplicare noul cod civil erau in vigoare Legile Caragea (1818) si Calimachi (1817), cu prevederi opuse egalizarii in drepturi a sexelor. Ambele prevedeau privilegiul masculinitatii la mosteniri, restrictii impuse femeilor in folosirea zestrei lor, in actiuni de tutela, in posibilitatile de a depune marturii; femeia avea insa dreptul de a se folosi de averea sa, care era diferita de zestre.

MODERNITATE PENTRU FEMEI?

Aceasta traditie normativa a continuat si la inceptul moderrnitatii, dupa Revolutia de la 1848, adica in 1866, in contextul Codului Civil romanesc, de influenta napoleoniana.

Codul civil din 1865 mentinea femeia casatorita subordonata barbatului. (selectie)

actele juridice pe care femeia le incheia nu erau valabile fara autorizarea sotului sau.

In cadrul familiei: nume, domiciliu, cetatenie

in timpul casatoriei: numai tatal avea drept de folosinta a averii copiilor si de administrare a acesteia.

reglementarea divortului: de exemplu, pentru adulterul savarsit de femei, barbatul putea oricand sa ceara divortul; insa, la randul sau, femeia putea cere divortul pentru adulterul comis de barbat, numai daca acel adulter fusese insotit de circumstante agravante.

In asemenea conditii, spre jumatatea secolului al XIX-lea, situatia majoritatii femeilor se contura astfel:

1.instruire insuficienta,

2. inaccesibilitate in numeroase profesii,

3. inegalitate civila si dependenta economica fata de barbat,

totala neparticipare oficiala la viata politica.

Ideile emanciparii femeii si-au facut aparitia si in Tarile Romane, inca din primele decenii ale secolulul al XIX-lea, aproximativ in acelasi timp cu raspandirea unor curente asemanatoare in Anglia, Franta, Suedia si in alte tari industriale dezvoltate,

EDUCATIE, Contributia mijloacelor de imprimare, ziare, reviste

Femeia si munca -statutul femeii romane:

Principiile de egalitate si dreptate ale Revolutiei franceze din 1789 si-au gasit ecou in randurile reprezentantilor societatii romanesti.

In Tara Romaneasca, Proclamatia de la Islaz (1848), prevedea, la articolul 16, "Instructie egala si intreaga pentru tot Romanul de amandoua sexele".

A. I. Heliade Radulescu a intemeiat in 1837, o revista literara si stiintifica, pe care o denumeste semnificativ Curier de ambe sexe pentru ca jumatate din omenirea contemporana este de sexul cel frumos si deosebit ca si ea poate sa-si reclame in sotietate drepturile de om atingatoare la felul sau.[3]

Inca din primele numere ale revistei, I.H. Radulescu ii indeamna pe barbatii romani sa nu le interzica sau limiteze femeilor accesul la invatatura pentru ca neinvatatura este un rau, o ciuma omoratoare a fericirii omului. Ii avertizeaza pe acestia sa nu se planga de starea nu tocmai fericita in care se afla casatoria pentru ca ei isi au partea lor de vina barbati, nu va plangeti de femeile voastre, ca pricina nu este intr-insele, ci in cei ce le-au crescut. Plangeti-va impotriva voastra ca nu va cresteti fetele, plangeti-va impotriva parintilor vostri ca nu v-au crescut surorile

Acest reprezentant al culturii romane din secolul al XIX-lea aminteste contemporanilor sai de neajunsurile ce decurg din inegalitatea cu care se confrunta femeile si este constient ca temeiul de a avea cetateni buni si crestini adevarati, este de a face mai intai mume cetatene si crestine[6]

In aceasta revista, precum si in alte publicatii: Albina Romaneasca, Icoana lumii, Amiculu familiei, Contemporanul s.a., au aparut articole, pamflete, fragmente din opere literare despre menirea femeii.

B. George Baritiu se intreba intr-unul din articolele publicate in Gazeta de Transilvania: Oare facut-am noi romanii, pana acum destul la aceasta strasnica datorie catre omenire, catre noi insine, de a ne creste fiicele noastre macar numai proportional cresterii date partii barbatesti.[7]

In ajunul revolutiei pasoptiste, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Ion si Dimitrie Bratianu, Nicolae Balcescu discutau problemele acute ale societatii romanesti printre care si starea precara a femeilor.

C. Liderul Revolutiei romane (Nicolae Balcescu) afirma ca fara schimbarea statutului anacronic al femeii, nu va fi posibil progresul real al tarii.[8]

Specificitatea feminismului romanesc: COMPONENTA NATIONALA

Protagonistii generatiei de la 1848 isi exprimau convingerea ca si in Tarile Romane emanciparea femeii va presupune infaptuirea obiectivelor fundamentale ale revolutiei burghezo-democratice; C.A. Rosetti considera drept datorie suprema a femeilor romane sa sustina cauza revolutiei ca pe propria lor cauza: Vezi ca cei ce voiesc ca natia romana sa fie un singur trup, precum este un singur suflet, stiu foarte bine ca unirea nu va fi deplina si temeinica daca familia va fi robita si trunchiata, precum este astazi a noastra[9]

EDUCATIE

1. Starea de inferioritate intelectuala, in care era mentinuta femeia, se reflecta in insusi sistemul de invatamant. In primul rand:

A. scolile rurale si urbane, primare si secundare pentru fete erau in numar mai mic decat cele pentru baieti. Urmarea era procentul mare al analfabetismului in randurile femeilor.

B.  programele scolare erau alcatuite diferit pentru fete si pentru baieti. In scolile secundare, unde se puteau dezvolta aptitudinile adolescentilor de ambele sexe, invatamantul pentru fete era dirijat catre literatura, arta si economia casnica, pregatindu-le nu pentru exercitarea unei profesii, ci pentru viata de familie.

4. In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Sofia Nadejde dezbatea aceeasi problema stringenta referitoare la educatia fetelor: In ce consta educatiunea noastra? In a vorbi frantuzeste, danta, cinta in a face oarecari intorsaturi de fraze comice dar fara nici un fond serios.[10]

Femeile au inteles si au dovedit cat de importanta este educatia in viata unei persoane fie ea de sex masculin sau feminin; au evidentiat cat de sumara si neconforma cu spiritul epocii este educatia ce li se da fetelor: Educatiunea ce s-a dat pana acuma femeei a fost tot o deauna dictata de moda, nici o arta de ratiune, nici o data nu s-a cautat, daca educatiunea ce i se dadea, sau i se da, ii va fi folositoare pentru fericirea ei, altele au fost tot deauna scopurile ce le-a urmarit.[11]

Acest mod de a aduca fetele, prin joc, cantec, limbi straine le asigura acestora un barbat, dar femeia va putea iea fi fericita, sau nu cu aceasta educatiune?[12]

OBSTACOLE in calea drepturilor egale

1. MATERNITATE

Barbatii ridicau ca prim obstacol ipoteza ca, odata ce femeia devine emancipata, odata ce i se permite accesul in sfere ale culturii care ii erau interzise si la care nu putea decat sa viseze, maternitatea nu va mai constitui pentru ea o preocupare, prin urmare insasi familia era in pericol. Dar tocmai educatia care ii era refuzata o va ajuta sa-si creasca descendentii intr-un mod corespunzator (Sofia Nadejde)

2. STEREOTIPURI PRIVIND ROLUL FEMEILOR

Erau de asemenea constiente si de reticenta barbatilor, de piedicile si prejudecatile pe care trebuiau sa le infrunte si sa le infranga. Vrajmasii ii sunt opinia publica, moravurile, legile. Invinsa cea dintai, celelalte se vor supune de la sine.[13] Acum era momentul pentru a-si demonstra priceperea si dorinta de a fi parte activa: natiunea nu intelege prin acest cuvant numai pe barbatii unei tari; nu; femeile sunt dreapta jumatate a oricarei natiuni.

Sofia Cocea a zugravit foarte clar situatia in care se aflau femeile din Romania: rolul nostru reincepe de indata ce poporul roman a intrat in familia europeana,[15] dar toate acestea puteau fi obtinute numai daca educatia devenea un factor decisiv in viata tuturor, nu numai a femeilor. Este de datoria tuturor femeilor cari pot, de a cauta a se instrui cit mai mult, caci atunci vor putea mai cu inlesnire lupta pentru emanciparea sexului lor.

Femeia si munca -statutul femeii romane DIFERENTE INTRE FEMEI: muncitoarea, salarizare, domenii in care femeile puteau sa lucreze

Statutul femeii romane nu se deosebea in mare parte sau complet de cel al femeilor din Europa.

LUCRAU IN AGRICULTURA

Deosebirea fundamentala era furnizata de cadrul economic; nefiind o tara puternic industriala, in Romania predomina activitatea femeilor in agricultura. Existau insa voci care sustineau ca starea femeilor din Romania este chiar mai grea decat a celor din Occident in comparatie cu femeile din alte natiuni, cele din Romania sunt in urma.

Intr-un recensamant al profesiiilor intocmit pentru prima data in Vechiul Regat, in 1913, reiese ca dintr-un procent de 55,8% reprezentat de populatia activa, 43,4% il constituie femeile, este vorba, in primul rand de femeile din agricultura.

In Romania, incepand cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea se observa o crestere insemnata a numarului femeilor angajate in industrie. Treptat femeile au patruns si in alte domenii ale activitatii sociale, si au facut fata cu competenta obligatiilor de munca nu numai in agricultura si in industrie, ci si in sistemul bancar si de credit, in comert, in transporturi si in alte servicii publice, situatie care se va mentine si in perioada interbelica.

Rata de angajare a femeilor

Totusi, in aceste sfere procentajul de femei angajate era mult mai mic decat cel al barbatilor. Motive:

prejudecata conform careia femeile nu ar putea indeplini decat munci inferioare,

nivel scazut de calificare profesionala a majoritatii acestora.

Dupa cum am vazut, pozitia romancelor nu era una singulara, in aceeasi situatie se aflau si femeile din alte tari ale Europei.

Rolul educatiei

Studii si anchete aparute in ziarele si revistele de orientare democratica ale vremii atrageau atentia opiniei publice asupra faptului ca, desi portile scolilor elementare si secundare si cele ale universitatilor erau deschise si femeilor, acestea au fost absolvite doar de un numar relativ mic de fete si ca majoritatea femeilor aveau un nivel redus de cultura si conditii mizere de trai.

In timp ce fratii nostri, prietenii nostri de aceiasi virsta se educau in licee si Universitati cu profesori speciali, in timp de 14 sau 15 ani continuu aplicati numai la studiu; educatiunea noastra era finita in 1 sau 8 ani.[18]

Salarii, munca in agricultura

Asemanator femeilor din Occident care indurau conditiile grele din industrie, in Romania femeile suportau conditiile primitive in care se muncea in agricultura si salariile mai mici decat ale barbatilor.

DE CE nu li se permitea accesul la piata muncii?

1. Faptul ca ele au mai putine nevoi decat barbatii nu constituie o explicatie.

2. Justificarea salariilor mici pentru femei, fara a se tine cont de munca grea, de calificarea adesea deosebita a acestora a fost reactualizata si de apropierea limbajului economic de cel al antropologilor,

biologilor evolutionisti care postulau inferioritatea femeii. Factorul decisiv in stabilirea salariilor a fost sexul, indiferent de calificare.

Paradoxul in privinta muncii femeii il constituie faptul ca ea incearca sa se emancipeze prin munca, insa legata de caminul tatalui sau al sotului, cel mai adesea rotunjea veniturile familiei. In general o femeie muncitoare nu obtinea decat jumatate din salariul masculin. Chiar si in perioada interbelica, femeia castiga doar o parte din salariul unui barbat, insa intre 1911 si 1943 salariile femeilor au crescut mai rapid decat cele ale barbatilor, ceea ce nu inseamna ca nu au ramas inferioare. Evolutia muncii feminine a continuat, fiind accelerata prin criza de mana de lucru din anii 1914-1918.

Discriminare in privinta accesului la profesii

Pe de alta parte, chiar daca femeile aveau diploma universitara si calificarea corespunzatoare, nu aveau acces la toate profesiile, nu erau admise nici in administrarea societatilor economice, nici in consiliile de conducere al bancilor si corporatiilor etc.

Emanciparea femeii, care a avut loc prin munca, a fost una extrem de anevoioasa. Un progres treptat in ceea ce priveste evolutia salariilor si a standardului de viata este problematic atunci cand este legat de istoria femeilor. Una dintre cauzele posibile ar fi aceea ca nu au stiut sa se organizeze in sindicate; asociatiile feminine apar in jurul anului 1848 si sunt la inceput asociatii de productie.

Vor avea de asteptat ani buni pana cand va fi reglementata munca femeilor; nu vor fi decat cateva dispozitii care vor interzice munca minorelor noaptea, vor fi lasate libere duminicile si in zilele de sarbatoare. Incet, incet se constituie o legislatie sociala, iar munca feminina va fi protejata prin stipularea unor garantii de igiena.

Maternitate

Un alt inconvenient in relatia femeie-munca l-a constituit imbinarea acestei relatii cu functia reproductiva a femeii; in fazele industrializarii femeia si-a adaptat munca la cerintele familiale. Evolutia femeii este strans legata de participarea ei la productie si de "controlarea" reproducerii.

Dintre meseriile femeilor necasatorite,

a. guvernanta a devenit la inceputul secolului al XIX-lea, alaturi de fata care muncea in fabrica, o indeletnicire specifica, foarte des intalnita. Desi tot prost platita, era o alternativa la cusut.

b. meseria cea mai raspandita si mai frecventa a fost serviciul casnic, permanent sau cu ziua, care reprezenta o alternativa, mai ales, pentru fetele care migrau din zona rurala spre cea urbana, spre fabrica, cu un salariu si un program mai stabil. Disponibilitatea si mobilitatea fortei de munca feminine a constituit un alt avantaj al acestora.