DOCTRINE POLITICE PRIVIND PARTIDISMUL
Īn perioada de ascensiune a
capitalismului au aparut primele doctrine politice care glorificau fenomenul partidist
ca fiind dovada esentiala a unei vietii democrat 242b15c ice reale dintr-o
Īn secolul trecut au aparut īnsa si teorii, doctrine care criticau sau chiar tagaduia pluripartidismul, considerāndu-l ca fiind sursa unor fenomene de criza din viata unor state. Geneza unor asemenea doctrine se afla, īntr-o anumita masura, si īn fenomenele negative care īnsotesc activitatea partidelor politice , dintre care retinem:
a. politicianismul este un comportament politic bazat pe practici imorale, pe īnselatorii, pe masinatiuni politice īn vederea realizarii unor interese personale;
b. demagogia pe care politologii, īn functie de intentii, metode si consecinte, o īnteleg diferit. Cei care pun accentul pe intentii, īnteleg prin demagogie propunerea unor programe de actiune politica despre care cel care le propune stie dinainte ca sunt irealizabile, dar sconteaza sa obtina prin ele avantaje politice. Autorii care caracterizeaza demagogia prin metodele folosite, enumera ca note definitorii ale acesteia chemari irationale, promisiuni false etc. Īn sfārsit, unii autori sunt de parere ca demagogia se defineste prin consecintele sale, īn sensul ca se urmareste nu realizarea unor cerinte politice reale ale maselor ci atasamentul emotional al acestora fata de aceste cerinte;
c. diversiune politica, presupune distragerea atentiei oamenilor de la anumite probleme greu de rezolvat, dificile ale vietii sociale si deturnarea acesteia spre alte probleme, mai putin spinoase;
d. oportunismul este un comportament schimbator, oscilant, care se modeleaza, se adapteaza īn functie de circumstantele de moment. Oportunismului i se reproseaza lipsa rigorii logice īn īnlantuirea ideilor, iar pe plan moral absenta sinceritatii. Oportunistii sunt dispusi la tranzactii, acomodari, manevrari, replieri strategice impuse de īmprejurari;
e. manipularea politica este o actiune de inducere īn eroare care, prin diferite procedee, contribuie la dirijarea comportamentului indivizilor īn asa fel īncāt le lasa impresia ca actioneaza conform propriilor vointe si interese, ca īsi formeaza ei īnsisi modalitatea de a gāndi si a actiona.
Prin astfel de metode, unele partide, dezorienteaza si īnseala masele, le influenteaza si le folosesc pentru realizarea scopurilor lor, care nu sunt īntotdeauna nobile si, mai mult, sunt contrare intereselor lor.
Una din cauzele principale care au dat nastere doctrinelor politice ce neaga rolul benefic al partidelor o constituie aparitia gruparilor extremiste cu tendinte evidente de monopolizare a puterii politice, ca de exemplu gruparile de extrema dreapta sau de extrema stānga. Politica acestora cu grave consecinte negative, a determinat pe multi politologi sa conteste fenomenul partidist ca atare.
Īn prezent, doctrinele politice care contesta partidismul si-au pierdut din importanta. Experienta politica a dovedit ca partidismul este un fenomen pozitiv, o conditie sine-qua-non a unei vieti democratice.
|
