DOCTRINE POLITICE PRIVIND PARTIDISMUL
În perioada de ascensiune a
capitalismului au aparut primele doctrine politice care glorificau fenomenul partidist
ca fiind dovada esentiala a unei vietii democrat 242b15c ice reale dintr-o
În secolul trecut au aparut însa si teorii, doctrine care criticau sau chiar tagaduia pluripartidismul, considerându-l ca fiind sursa unor fenomene de criza din viata unor state. Geneza unor asemenea doctrine se afla, într-o anumita masura, si în fenomenele negative care însotesc activitatea partidelor politice , dintre care retinem:
a. politicianismul este un comportament politic bazat pe practici imorale, pe înselatorii, pe masinatiuni politice în vederea realizarii unor interese personale;
b. demagogia pe care politologii, în functie de intentii, metode si consecinte, o înteleg diferit. Cei care pun accentul pe intentii, înteleg prin demagogie propunerea unor programe de actiune politica despre care cel care le propune stie dinainte ca sunt irealizabile, dar sconteaza sa obtina prin ele avantaje politice. Autorii care caracterizeaza demagogia prin metodele folosite, enumera ca note definitorii ale acesteia chemari irationale, promisiuni false etc. În sfârsit, unii autori sunt de parere ca demagogia se defineste prin consecintele sale, în sensul ca se urmareste nu realizarea unor cerinte politice reale ale maselor ci atasamentul emotional al acestora fata de aceste cerinte;
c. diversiune politica, presupune distragerea atentiei oamenilor de la anumite probleme greu de rezolvat, dificile ale vietii sociale si deturnarea acesteia spre alte probleme, mai putin spinoase;
d. oportunismul este un comportament schimbator, oscilant, care se modeleaza, se adapteaza în functie de circumstantele de moment. Oportunismului i se reproseaza lipsa rigorii logice în înlantuirea ideilor, iar pe plan moral absenta sinceritatii. Oportunistii sunt dispusi la tranzactii, acomodari, manevrari, replieri strategice impuse de împrejurari;
e. manipularea politica este o actiune de inducere în eroare care, prin diferite procedee, contribuie la dirijarea comportamentului indivizilor în asa fel încât le lasa impresia ca actioneaza conform propriilor vointe si interese, ca îsi formeaza ei însisi modalitatea de a gândi si a actiona.
Prin astfel de metode, unele partide, dezorienteaza si înseala masele, le influenteaza si le folosesc pentru realizarea scopurilor lor, care nu sunt întotdeauna nobile si, mai mult, sunt contrare intereselor lor.
Una din cauzele principale care au dat nastere doctrinelor politice ce neaga rolul benefic al partidelor o constituie aparitia gruparilor extremiste cu tendinte evidente de monopolizare a puterii politice, ca de exemplu gruparile de extrema dreapta sau de extrema stânga. Politica acestora cu grave consecinte negative, a determinat pe multi politologi sa conteste fenomenul partidist ca atare.
În prezent, doctrinele politice care contesta partidismul si-au pierdut din importanta. Experienta politica a dovedit ca partidismul este un fenomen pozitiv, o conditie sine-qua-non a unei vieti democratice.
|
