Definita, specificul si principiile dreptului uniunii

Definita, specificul si principiile dreptului uniunii

Sectiunea. 1

Definitia si specificul dreptului uniunii

Definitia. Dreptul uniunii reprezinta totalitatea normelor juridice, care au, n principiu, caracter de prioritate, de efect direct

si de aplicabilitate directa, si care reglementeaza conduita statelor membre, a persoanelor fizice si juridice din statele membre, a institutiilor Uniunii Europene si a Uniunii însasi.

→ Normele dreptului uniunii

Stricto sensu normele dreptului uniunii, sunt cuprinse în : Tratatele institutive ale Comunitatilor Europene, conventiile si protocoalele anexate lor, tratatele comunitare subsecvente, actele de aderare ale noilor state membre (denumite drept comunitar primar sau originar), precum si regulile continute în actele adoptate de institutiile comunitare denumite drept comunitar derivat

Lato sensu normele juridice comunitare cuprind, alaturi de acele prevazute mai sus, si regulile nescrise aplicabile în ordinea juridica comunitara, si anume: principiile generale de drept comune

CJCE, 12/86, Demirel, 30. 09. 1987; n speta este vorba de acordul de asociere cu Turcia. A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 318.

Acorduri de asociere ntemeiate pe art. 238 C.E. cuprinzând un ajutor financiar au mai fost încheiate cu unele state din bazinul mediteranean - Algeria, Tunis, Maroc, Egipt, Iordania, Siria

(a se vedea, JOCE, n. L. 337din 29 noiembrie 1982)

A se vedea, Cornelia Lefter si bibliografia citata acolo.

A se vedea , Capitolul , Institutiile comunitare,,

_{A se vedea, Capitolul ,,Izvoarele dreptului comunitar,,}

75

sistemelor de drept ale statelor membre, jurisprudenta Curtii de Justitie, regulile care-si au temeiul juridic n relatiile externe ale Comunitatilor, în actele conventionale încheiate de statele membre în aplicarea tratatelor

Tratatele institutive ale Comunitatlor Europene se disting de tratatele internationale clasice prin urmatoarele

au creat institutii independente de autoritatile publice nationale si le-au înzestrat cu drepturi suverane în domeniile legislativ, administrativ si judiciar, drepturi care le-au fost transferate de la statele membre;

stabilesc principiile de baza care fie sunt puse în aplicare chiar

de catre tratate, fie sunt implementate prin actele legislative ale institutiilor;

formeaza un set de reguli care impun în mod direct, fara interferente sau interventii, obligatii, si care dau nastere la drepturi pentru statele membre si pentru personae fizice si juridice din cadrul Comunitatilor.

→ Caracteristicile sau principiile normelor dreptului uniunii de a fi proritare, cu efect direct, si cu aplicabilitate directa,

le vom analiza într-un capitol ulterior

→ Destinatarii normelor dreptului uniunii

Tratatele comunitare desi au nceput ca tratate internationale au devenit ,, o Carta constitutionala,, a Comunitatilor , stabilind o ordine juridica specifica, lucru confirmat de catre Curtea de Justitie: prin creearea unei Comunitati pe termen nelimitat, având propriile institutii, propria personalitate, propriile capacitati juridice si de reprezentare pe plan international, si - în mod particular - puteri reale izvorâte din limitarea suveranitatii sau din transferul de putere de

la state catre Comunitate, statele membre si-au limitat propriile drepturi suverane într-un numar de domenii si au creat un corp legislativ obligatoriu pentru cetatenii lor si pentru ele însele

Din jurisprudenta Curtii de Justitie rezulta ca destinatarii normelor de drept comunitar, pe care i vom numi si subiecte ale

¹ A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 47.

²¹² A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.43.

Potrivit art. 7 din Tratatul C.E , sarcinile ncredintate Comunitatii sunt realizate de: un

Parlament European, un Consiliu, o Comisie, o Curte de Justitie, o Curte de Conturi.

CJCE, 294/83, Parti ecologiste Les Verts c. Parlement europ en, Rec.133 . n speta se are n vedere Tratatul C.E.

_{CJCE, 6/64, Costa v. Enel, 1964, E.C.R., 585 la 593}

76

acestei ramuri de de drept sunt , statele membre,, , cetatenii ,, si

,,comunitatile,, ,,ele nsele" dupa cum precizeaza hotar rea CJCE) Acestor subiecte li se impune o conduita specifica ,,într-o

ordine juridica diferita, ale carei prevederi nu apartin nici dreptului international si nici dreptului statelor membre,

2. Specificul dreptului Uniunii

Întemeiat pe tratate încheiate între state suverane, dreptul Uniunii, din punct de vedere formal, apartine dreptului international public . Drept urmare, normele juridice ale dreptului uniunii au luat nastere prin vointa suverana a statelor membre, exprimata prin tratate, care au acceptat sa renunte la o parte din suveranitatea lor si sa se supuna deciziilor unor institutii supranationle, create de ele. Ulterior, aceste istitutii suprastatale au creat la rândul lor norme de drept comunitar, aplicabile la nivelul întregului spatiu comunitar.

Dreptul uniunii se diferentiaza de dreptul international public prin urmatoarele:

- este un drept intern al statelor membre. Tratatele comunitare (dreptul primar) si actele institutiilor (dreptul derivat) fac parte din ordinea juridica a statelor membre, având caracter prioritar fata de normele interne, nationale. Normele comunitare, în principiu, devin parte a dreptului national fara a fi necesara receptarea lor prin acte normative interne . Aceasta se realizeaza prin ceea ce este specific ordinii juridice comunitare, si anume faptul ca dezvolta un proces de integrare, în timp ce ordinea juridica internationala se întemeiaza în principal pe ideea de cooperare . De altfel, C.J.C.E. a subliniat ca Tratatul C.E., spre deosebire de tratatele internationale clasice, a instituit o ordine juridica proprie, integrata în sistemul juridic al statelor membre, din momentul n care acesta intra în vigoare si se aplica de catre organele lor de jurisdictie

Într-o alta hotarâre Curtea a subliniat ca ,,Tratatul (C.E E.) stabilind o piata comuna si armonizând progresiv politicile economice ale statelor membre, a urmarit sa uneasca pietele nationale

Avem în vedere nu numai presoanele fizice si si persoanele juridice

CMLR, Rev. 1967, 483 (Curtea Suprema Administrativa Germana).

²¹⁸ A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 49.

A se vedea, Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeana. Institutii. Mecanisme., Editura

C.H.Beck, Ed.a 3-a, Bucuresti, 2007, p.9 .

²²⁰ A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 268-270

²²¹ _{C J.C.E., 6/64, Costa v. Enel, 1964, E.C.R.,585 la 593}

77

într-o singura piata, care sa aiba caracteristicile unei piete interne . ,,Piata interna,, care este o parte a pietei comune si este definita de Tratat ca ,,o zona fara frontiere în care este asigurata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului, nu poate fi reglementata decît de un drept intern, comun al statelor membre. Iata de ce se poate vorbi, fara a limita argumentele, ca dreptul comunitar este un drept intern a unei comunitati de state;

- subiectele dreptului international public sunt statele, în timp ce subiectele dreptului uniunii sunt statele membre, persoanele fizice/juridice, si chiar institutiile comunitare;

- în dreptul international public izvorul dispozitiilor sale sunt tratatele care exprima vointa suverana a statelor semnatare. În dreptul uniunii pe lânga dispozitiile cuprinse în tratate care reprezinta sursa primara a acestui drept, institutiile - create prin tratatele comunitare exercita drepturi suverane provenite de la statele membre, adoptând legislatie în mod autonom, nsa în limitele prevazute de tratatele comunitare

curtea internationala de Justitie de la Haga, organ judiciar principal al O.N.U., este competenta sa solutioneze, în principiu, numai litigiile dintre state, competenta ei obligatorie fiind exceptionala .Curtea de Justitie este o jurisdictie interna²²⁶ a unei comunitati de state, angajata ntr-un proces de integrare, fiind investita

nu numai cu garantarea respectarii dreptului uniunii, dar si cu garantarea unitatii de aplicare a acestuia . Curtea de Justitie este o jurisdictie interna a Uniunii, dupa modelul jurisdictiilor statale - prin persoana justitiabililor, prin natura litigiilor care îi sunt supuse spre solutionare si prin procedura dupa care statueaza

C.J.C.E., 270/8 , Pludor Ltd. S.a. c. Harlequin Record Schops Ltd.

Art. 14 (2) C.E.

²²⁴ C.J.C.E., 6/64, Costa v. Enel, 196 , E.C.R.,585 la 593; A se vedea, P. Moreau Defarges, Les Institutions européennes, ed. Armand Colin, Paris, 2002, versiune tradusa n limba româna - Ed Armacord, Timisoara, 2002, p.6 .

²²⁵ A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, Drept international contemporan, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000.

²²⁶ A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 241

²²⁷ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, Droit Communautaire general, 8 Ed., Dalloz, 2001, p. 207-212; A se vedea si Decizia Comisiei europene a drepturilor omului din 19 ianuarie 1989 cu privire la calitatea de jurisdictie interna a Curtii de Justitie de la Luxemburg raportata la art.26 din Conventia Europeana a drepturilor omului, în Annuaire francais du droit international, 1988, p.383, A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 241.

78

3. Principiile dreptului uniunii

3. 1. Ordinea juridica a uniunii

→ Ordinea juridica reprezinta un ansamblu organizat si structurat de norme juridice care are propriile izvoare, propriile organe si proceduri apte sa adopte acte, sa le interpreteaza, sa constate

si sa sanctioneze, daca e cazul, încalcarea acestora

→ Ordinea juridica interna sau nationala, este n vigoare în interiorul unei colectivitati statale; cunoaste o centralizare aproape completa de functii prin care se creeaza si se aplica dreptul; are ca principale izvoare, constitutia si legea, inclusiv actele unilaterale ce provin de la puterile publice nationale, puse în aplicare de catre organele guvernamentale si sanctionate de instantele judecatoresti.

→ Ordinea juridica de drept international reprezinta un ansamblu de norme juridice, scrise sau nescrise, create în principal de catre state în relatiile pe care le stabilesc în acest scop; se caracterizeaza printr-o descentralizare accentuata de functii prin care

se lasa statelor controlul direct asupra - asupra organizarii, asupra

_{sanctiunilor (.......Vezi Aurescu}

→ Ordinea juridica a uniunii reprezinta un sistem organizat de

norme juridice diversificate si ierarhizate, dotat cu organe si proceduri apte de a le emite, a le interpreta, a constata si sanctiona încalcarea lor.

Transferul de suveranitate realizat de catre statele membre organelor/institutiilor comunitare, în scopul instituirii, initial a Comunitatilor Europene, si ulterior, a Uniunii Europene este considerat a avea natura ireversibila²³ În vederea respectarii principiului egalitatii de tratament, prin raportare la statele membre,

pe ansamblu Comunitatilor exista o echitabila repartizare a drepturilor

si îndatoririlor, si o corecta si uniforma aplicare a actelor comunitare.

Pentru aceasta noua ordine juridica ce constituie fundamentul Comunitatilor si al Uniunii trebuie sa se impuna pe lânga sau în cadrul ordinii juridice nationale din fiecare stat membru . Literatura juridica

²²⁸ A se vedea, L. Cartou, L'Union européenne, Traités de Paris - Rome - Maastricht, Paris, Dalloz, 1996, p.164-165...........

²²⁹ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.131

A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.6 ; P.J. Kapiteyn, P. Ver Loren van Themat,

Introduction to the law of the European Communities, Ed. by L W. Grmley, Kluwer- Deventer,

1990, p.40

²³¹ _{A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.66.}

79

a evocat în acest sens doua caractere aparent în contrast ale ordinii juridice comunitare

este o ordine juridica de sine statatoare, autonoma,

independenta de diversele sisteme juridice nationale, care presupune:

a. autonomia izvoarelor dreptului uniunii;

b. autonomia notiunilor de drept al uniunii, în sensul ca acestea nu depind de calificarile recunoscute prin dreptul national;

c. autonomia reglementarilor jurisdictionale ale litigiilor prin prin implicarea organelor de jurisdictie ale uniunii, care au competente de atributie;

d. autonomia normelor uniunii care nu pot fi lipsite de eficacitate prin reguli de drept intern al statelor membre.

2) este o ordine juridica integrata în sistemul juridic din statele membre, care priveste urmatoarele aspecte:

a. subiectele de drept ale uniunii; acestea fiind, dupa cum am aratat, nu numai statele ci si persoanele (fizice/juridice);

b. organele nationale, inclusiv instantele nationale (de toate gradele) care aplica regulile dreptului comunitar; acestea trebuie sa aplice dreptul comunitar identic, în timp si în spatiu, fara sa contrazica unitatea si uniformitatea regulilor comunitare.

3. 2. Ordinea juridica interna si ordinea juridica de drept international

În privinta raporturilor dintre dreptul national si dreptul international spublic au fost evocate de trei teorii

→ Primele doua teorii, denumite dualiste, considera dreptul international si dreptul national ca fiind doua ordini juridice separate, independente, cu aceeasi forta juridica, ceea ce determina imposibilitatea aparitiei de conflicte între ele. Pentru a se putea aplica

în dreptul intern, norma de drept international trebuie transformata într-o norma internacare poate fi astfel modificata sau abrogata de o norma interna ulterioara Aceasta teorie nu este însa preluata în practica generala statelor.

²³² A se vedea, J.- C. Gautron. op. cit.p.204, si O. Manolache, op. cit. p.6 .

²³³ A se vedea, P. Ver Loren van Themat, .......... p.1427, 1435-1437; si H. G. Schermers, D. Waelbroeck, Judicial, D. Waelbroeck, Judicial protectionin the European Communities, 5-th ed , Kluwer Law and Taxation Publishers, Deventer- Boston, 1992, p.79

A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, op. cit. p.16; si Gr. Geamanu, Drept international public, vol.II, E.D.P , Bucuresti, 1983, p.79

²³⁵ _{A se vedea, pentru detalii în acest sens, O. Manolache, op. cit. p.6 .}

80

→ Doctrina monista, în ansamblu ei, este construita pe ideea ca dreptul international si cel intern formeaza o singura ordine juridica,

un  sistem unic ale carui norme cunosc o anumita ierarhizare

Aceasta teorie are doua variante, cea a primatului dreptului intern, si cea a primatului dreptului international . Pentru ambele variante normele de drept international, în aplicarea lor, nu sunt asimilate cu legile interne, nefiind necesar un proces de transformare prin masuri legislative nationale ³⁸ De asemenea, constitutiile diverselor state contin prevederi referitoare la locul pe care îl au normele de drept international n ordinea juridica interna si raportul acestora cu normele de drept intern. Astfel, în constitutiile Republicii Federale Germane, din 1949, a Frantei, din 1958, se stipuleaza la modul general, suprematia dreptului international asupra celui intern. Reguli asemanatoare se gasesc în Constitutiile Greciei si Spaniei, în privinta tratatelor din domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale, sau Constitutia Olandei care prevede ca ,,legile n vigoare nu vor fi aplicate daca aceasta aplicare este în conflict cu prevederile tratatului.sau cu rezolutiile organizatiilor internationale.

În acelasi spirit Constitutia României în art. 1 prevede ca ,,Statul roman se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna - credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte (alin. ). Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern (alin.

2). În cazul în care un tratat la care România urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.

,,Jurisprudenta internationala si, din ce în ce mai frecvent, jurisprudenta interna, ca si practca diplomatica, au confirmat principiul conform caruia dreptul international nu poate exista fara

ca primatul sau în raport cu ordinea juridica nationala sa nbu fie recunoscut

3. 3. Prioritatea / suprematia dreptului uniunii

Dreptul uniunii are o forta specifica de a se impune ca drept comun, propriu, tuturor statelor membre²⁴

²³⁶ A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, op. cit. p.16;

²³⁷ A se vedea, pentru detalii, n privinta variantelor doctrinei moniste, Gr. Geamanu, op. cit. p.

78-7 .

²³⁸ A se vedea, pentru detalii n acest sens, O. Manolache, op. cit. p.68.

²³⁹ A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, op. cit. p.18;

A se vedea, stefan Munteanu, Integrarea europeana. O perspectiva juridico-filozofica, Editura

_{C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.101}

81

Acest drept nu numai ca se însereaza în ordinea interna a statelor membre, ci poseda o aptitudine generala de a completa patrimoniul juridic al particularilor - drepturile subiective si sau obligatii, atât în raporturile cu alti particulari cât si în relatiile cu statul. Aceste drepturi se nasc nu numai când ele sunt expres acordate

de Tratat, dar si în temeiul obligatiilor pe care Tratatul le impune într-un mod clar definit persoanelor precum si statelor membre si institutiilor Comunitatiilor.

Cu toate acestea, în dreptul uniunii, respectiv, în tratatele institutive ale acesteia nu exista nici o prevedere expresa care sa reglementeze problema încorporarii sale în ordinea juridica nationala

a statelor membre. Numai art. 249 alin. 2 C.E. prevede referitor la regulamente ca sunt obligatorii în toate elementele lor ,,si direct aplicabile în toate statele membre,,. Aceste acte comunitare trebuie aplicate ca atare de institutiile nationale, nefiind necesara transformarea lor în drept national prin masuri legislative interne.

Suprematia sau prioritatea dreptului comunitar a fost consacrata implicit prin tratatele institutive - care, prin contrast cu tratatele internationale obisnuite - au creat o ordine juridica proprie, integrata în sistemul juridic al statelor membre, din momentul

în care tratatul intra în vigoare si pe care organele lor de jurisdictie sunt obligate sa o aplice. Se poate afirma ca, în dreptul uniunii, monismul decurge din chiar natura Uniunii Europene . În spiritul doctrinei, moniste, s-a pronuntat si Curtea de Justitie în diversele sale hotarîri

Astfel, prin Hotarârea Costa/ Enel Curtea a creat pe cale de interpretare doctrina prioritatii dreptului uniunii:

,,Prin crearea unei Comunitati în prezent Uniune) de durata nelimitata, având propriile ale institutii, propria sa personalitate, propria sa capacitate juridica sin propria capacitate de reprezentare pe plan international si, cu deosebire, puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la comunitate, statele membre si-au limitat drepturile

²⁴¹ C. 28/6 , Firma Molkerey Zentrale Westfalen Lippe GmbH c. Hauptzollant Padeborn, hot. Prelim. Din 3 aprilie 1968, n ECR,196 , 143-152 si, n acelasi sens, C.26/62, N.V.Algemene Transport - en Expeditie Onderneming van Gend and Loos c. Nederland Administratie der belastingen, hot. prelim. din 5. 0 . 196 , CML, Rep , 196 , 12 -130. A se vedea si D.Simon, Le syst me juridique communautaire, p.36-37.

²⁴² A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, op. cit. p.1 .

²⁴³ _{A se vedea, hot Costa/ ENEL din 15 iulie 196 , E.C.R., 585 la 59 .}

82

lor suverane, desi în domenii limitate, si astfel nu creat un sistem de legi care obliga pe nationalii lor, cât si pe le nsele.

- Integrarea în dreptul fiecarei tari membre a dispozitiilor care provin din sursa comunitara, si mai general din termenii si spiritual tratatului, au drept corolar imposibilitatea pentru state de a face sa prevaleze, mpotriva unei ordini juridice acceptate de catre acestea pe baza de reciprocitate, o masura unilaterala ulterioara, care nu ar putea astfel sa-i fie opozabila.

În sprijinul caracterului prioritar al dreptului comunitar Curtea de Justitie a invocat si alte argumente

- principiul nediscriminarii:,, Forta executorie obligatorie) a dreptului comunitar cu privire la legile interne ulterioare nu poate diferi de la un stat la altul fara sa pericliteze realizarea obiectivelor tratatului avute în vedere la articolul 10 alineat 2, sau fara a da nastere

la o discriminare interzisa de articolul 7 (abrogat prin Tratatul de la

Amsterdam),, ;

- caracterul neconditionat al angajamentelor: ,,Obligatiile contractate prin Tratat nu ar fi neconditionate, ci numai eventuale, daca ele ar putea fi puse în cauza prin actele legislative viitoare ale semnatarilor;

- mecanismul derogarilor: ,,atunci cînd dreptul de a actiona unilateral este recunoscut statelor, aceasta se face în baza unei clause speciale precise; iar cererile de derogare ale statelorsunt supuse unor proceduri de autorizare care ar fi fara obiect daca statele ar avea posibilitatea sa se sustraga obliigatiilor lor printr-o printr-o simpla lege;

- caracteristica regulamentelor: faptul ca, potrivit art. 249 din Tratatul C.E., regulamentele sunt obligatorii si direct aplicabile în fiecare stat membru, fara nici o rezerva, înseamna ca dispozitiile respectivelor regulamente n-ar avea nici un efect daca un stat ar putea

în mod unilateral sa-i anihileze efectele printr-un act normativ opozabil textelor comunitare.

Curtea a precizat, pe cale de interpretare, prin intermediul unei trimiteri prejudiciare²⁴⁵ în baza art. 234 C.E., ca , dreptului izvorât din Tratat - sursa de drept independenta - nu ar putea sa i se opuna, din cauza naturii sale originale si speciale, prevederi juridice interne, fara a fi privat de caracterul sau de drept comunitar si

²⁴⁴ A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 358-35 .

²⁴⁵ A se vedea, Ioana Nely Militaru, Trimiterea prejudiara n fata Curtii Europene de Justitie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p.89-92.

83

fara a pune în discutie baza juridica a Comunitatii nsasi. Transferul operat de state, din ordinea lor juridica interna în beneficial ordinii juridice comunitare, a drepturilor si obligatiilor corespunzând dispozitiilor din tratat, antreneaza deci o limitare definitiva a drepturilor lor suverane mpotriva careia nu ar putea prevala un act unilateral incompatibil cu notiunea de Comunitate, . Prin urmare trebuie sa fie asigurata interpretarea uniforma a dreptului comunitar în fiecare stat membru, în caz contrar el s-ar reduce la o simpla constructie teoretica, sau având un caracter facultative sau obtional ar periclita însasi bazele economica si juridica ale Tratatului.

Ulterior, Curtea a evidentiat, într-o alta hotarâre, ca,, dreptul comunitar, originar si derivat, fac parte integranta, cu rang de prioritate din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecaruia din statele membre . În noua formulare data de Curtea dreptul comunitar

nu se mai integreaza în dreptul statelor membre ci în ,,ordinea juridica aplicabila pe teritoriul acestora.

Literatura juridica²⁴⁸ a evidentiat si principiul eficacitatii sau al efectelor utile în interpretarea si aplicarea dreptului comunitar precizând în acest sens ca, relatia între prevederile Tratatului si masurile direct aplicabileale institutiilor comunitare, pe de o parte, si dreptul national al statelor membre, pe de alta parte, trebuie sa fie în asa fel conceputa încât acele prevederi si masuri nu numai ca fac automat inaplicabila orice prevedere contrara din dreptul national actual, dar, în masura în care sunt parte integranta si au prioritate în ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecarui stat membru, mpiedica adoptarea valabila de noi masuri legislative nationale în masura în care ele ar fi incompatibile cu dispozitiile comunitare . Data fiind prioritatea dreptului comunitar ca principiu, statele membre

au obligatia de a garanta ca legislatia nationala sa nu prezinte vreun obstacol la deplina lui eficacitate, un stat membru care ignora oastfel

de îndatorire ar putea fi actionat n justitia comunitara potrivit art. 226

C.E. (actiunea în constatarea neîndeplinirii de catre state a obligatiilor

ce le revin prin Tratatele comunitare . Astfel ca, în baza

²⁴⁶ CJCE, Costa/ ENEL, 15 iulie 196 , E.C.R., 585 la 59 .

CJCE, 106/7 , Simmenthal, 9. 03. 1978, Rec.62 .

²⁴⁸ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 71.

A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 71; si C. 21 /89, Regina c. Secrétary of State for

Transport, ex parte Factorame Ltd. and others, hot. prelim. din 1 .06.1990, consid.18/23, n ECR,

1990, I, 243 .

²⁵⁰ A se vedea, W. Cairns, Introduction to European Union Law, Cavendish Publishing Limited, London- Sydney 1997, p.96; si O. Manolache, op. cit. p. 71.

84

principiului prioritatii, regulile de drept comunitar vor face inoperante orice reguli de drept national în vigoare sau viitoare,

în masura în care ar fi contrare

Prioritatea dreptului comunitar trebuie sa se manifeste chiar si asupra prevederilor nationale de ordin constitutional sau eventual, penal De altfel, Constitutia Rom niei, revizuita în anul 2003 , precizeaza în articolul 148 alineat 2 ,,Ca urmare a aderarii, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum

si celelalte reglementari comunitare cu cararcter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare,,

3. 4. Caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar

Legat de caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar literatura juridica face distinctie între aplicabilitatea directa si efectul direct, evidentiind faptul ca norma direct aplicabila are efect direct, în timp ce norma care are efect direct nu este întotdeauna direct aplicabila, si reclama adoptarea de acte nationale complementare de aplicare din partea puterii legislative sau executive,

de exemplu, regulamentele ,,incomplete,, sau anumite directive.

De asemenea, caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar, are doua consecinte:

a) în ceea ce priveste statele si autoritatile nationale, inclusiv tirbunalele, adica aplicabilitatea directa; si

b) în ceea ce priveste persoanele, adica efectul direct al dreptului comunitar.

3. 4. a) Aplicabiliatea directa a dreptului comunitar.

Legat de acest caracter, Curtea a precizat ca regulile de drept comunitar, stabilite de tratatul însusi sau de procedurile pe care le instituie, se aplica de plin drept în acelasi moment si cu efecte identice pe întreaga întindere a teritoriului Comunitatii.

²⁵¹ A se vedea, Hot. Trib. Suprem Spaniol din 17. 04. 1990, n REDI, vol.XLIII, nr.1/1991, p. 77.

²⁵² A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 71

²⁵³ M.Of. al României, Partea I, nr. 767 din 31.1 .2003.

²⁵⁴ A se vedea, J. -C. Gautron, op. cit. p. 242-243.

²⁵⁵ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 76.

²⁵⁶ _{C.J.C.E., hot. Din 1 . 07. 1972, Commission c. Italie, cauza 48/71}

85

Statele, autoritatile nationale, tribunalele nu posibilitatea de a interveni în privinta dispozitiilor respective

Nefiind prevazuta expres calificarea unui text ca direct aplicabil revine Curtii de Judtitie obligatia de interpretare.

▪ Aplicabilitatea directa are în vederea ansamblul dreptului comunitar, atât dreptul primar, cât si derivat.

→ Referitor la dreptul primar, Curtea a cosiderat ca tratatele comunitare nu puteau fi lipsite de natura lor proprie printr-o asimilare directa sau indirecta în dreptul intern, precizând ca aceste tratate au putere obligatorie prin ele însile în ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecaruia dintre statele membre Prin urmare dspozitiile din Tratatele comunitare au caracter direct aplicabil, sunt suficient de clare si precise, ncât nu se impune interventia autoritatilor nationale

→ n privinta dreptului comunitar derivat, acesta se impune

în ordinea juridica aplicabila în statele membre fara transformare, receptare, ordin de executare si nici chiar publicare de catre autoritatile nationale ⁵⁹ nsa dispozitiile cuprinse în actele unilaterale ale institutiilor se impun statelor membre în conditii diferite

Între actele institutiilor, regulamentul, potrivit art. 249 C.E., este singura categorie de acte pentru care tratatul prevede în mod expres aplicabilitatea directa. n privinta lui nu este necesara adoptarea vreunei legislatii suplimentare sau transformare.

si directivele beneficiaza de aplicabilitate directa, dar, cer masuri nationale de aplicare, ele se integreaza numai în baza publicarii comunitare în dreptul aplicabil pe teritoriul statelor Comunitatii ²⁶¹ Prin urmare, directivele trebuie transpuse în dreptul intern, iar problema aplicabilitatii lor directe se pune numai în cazul în care nu au fost transpuse în termenele prevazute. Incorecta transpunere a directivei de catre statele membre nu atrage dupa sine inexistenta juridica a respectivei directive.

În privinta deciziilor trebuie facuta distinctia ntre deciziile adresate de institutiile comunitare statelor membre si deciziile care au

C.J.C.E., hot. Simmenthal, din . 0 . 1978, cauza 106/7 , Rec.62 ; A se vedea, Roxana

Munteanu, op. cit. p. 344;

²⁵⁸ Dispozitiile Tratatului au, dupa caz, efect direct integral (orizontal si vertical) sau efect direct limitat

(numai vertical); A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.75, nota 3, cu operele citate acolo.

A se vedea, R. Kovar, Obsevation sur l'intensité normative des directives, n Du droit international au droit de l'intégration, Liber amicorum Pierre Pescatore, p. 359 si urm.

A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 344.

_{Sunt numite acte de ,,legislatie indirecta,,. A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 344.}

86

ca destinatari persoane fizice sau juridice. Prima categorie se integreaza n dreptul aplicabil statelor membre, ca urmare a publicarii

lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Aplicabilitatea directa a dreptului comunitar presupune ca regulile acestuia trebuie sa fie pe deplin si uniform aplicate în toate statele membre de la data intrarii în vigoare si cît timp continua sa fie

în vigoare

,,Prevederile direct aplicabile sunt un izvor direct de drepturi si obligatii pentru toti cei afectati de ele, indiferent ca sunt state sau persoane care sunt parti în relatia juridica în conformitate cu dreptul comunitar; aceasta consecinta priveste orice tribunal national, a carui sarcina, ca organ al unui stat membru, este de a proteja, într-o cauza

de competenta sa, drepturile conferite persoanelor prin dreptul comunitar,, . O consecinta a aplicarii dreptului comunitar este efectul direct al acestuia

3. 4. b) Efectul direct al dreptului comunitar

Desi din interpretarea textelor comunitare si a normelor de drept international public ar rezulta ca tratatele internationale nu pot crea direct drepturi si impune obligatii persoanelor particulare, ci doar statelor (ca subiecte de drept international), jurisprudenta comunitara

a recunoscut ca statele pot adopta prin clauzele specifice ale respectivului tratat, drepturi si obligatii pentru particulari, în masura

de a fi aplicate de tribunalele nationale În hotarârea sa, Van Gend

en Loos, care constituie fara îndoiala decizia de referinta pe care a pronuntat-o în materie, Curtea se îndeparteaza de solutia traditionala din dreptul international. Astfel, Instanta Ccomunitara solicita aplicabilitatea directa a art. 12 (art. 25 nou, dupa renumerotarea facuta

de Tratatul de la Amsterdam), potrivit caruia ,,Statele membre se angajeaza sa se abtina sa introduca între ele, noi taxe de vama .) si

sa se abtina sa le mareasca pe cele pe care le aplica în relatiile lor comerciale reciproce,,. Articolul nu face deci nici o mentiune despre particulari. Bazându-se pe conceptia internationalista, mai multe guverne, care îsi prezentasera observatiile, puneau în evidenta faptul

ca redactarea însasi a art. 12 CE 25 nou), care sublinia ca destinatarii

A se vedea infra, ,Izvoarele dreptului comunitar,, Dreptul derivat, ,, Deciziile".

A se vedea, O Manolache, op. cit. p.77

C. 106/7 , Simmenthal SpA, cit. supra. si Hot. Trib. Suprem Spaniol din 17 aprilie 1990.

A se vedea, L. Cartou, L'Union européenne.Traités de Paris - Rome - Mastricht, Paris, Dalloz, 2006.........p.144.

_{A se veda, C. Lefter, op. cit. p. 8 ; O. Manolache, op.cit. p.7 .}

87

obligatiei pe care articolul amintit o creeaza sunt statele - nementionându-se particularii, era o dezvaluire a vointei neechivoce a autorilor tratatului de a nu-i conferi un efect direct. n pofida mpartasirii acestei teze de catre unul dintre avocatii generali, Curtea

se îndeparteaza în mod deliberat de interpretarea textuala si subiectiva care îi este astfel propusa si hotaraste, dimpotriva, în functie de scopurile si sistemul tratatului. Solutia consacrata de catre Curte este diferita de cea care ar fi fost impusa în cazul unui tratat international obisnuit si se gaseste în ratiunea naturii speciale a Tratatului ce instituie C.E. Fundamentul aplicabilitatii directe consta în particularitatea însasi a ordinii juridice comunitare, consta n finalitatea integrarii care solicita aplicabilitatea directa a dreptului comunitar. Pentru a demonstra aceasta, Curtea ia în considerare mai întâi obiectivul tratatului; mai mult, reaseaza în aceasta perspectiva, cadrul institutional si mai ales jurisdictional pe care-l prevede

"obiectivul tratatului CE ...) este de a instaura o piata comuna a carei functionare vizeaza în mod direct pe orice justitiabili ai Comunitatii",

iar Tratatul "constituie mai mult decât un acord care nu creeaza decât obligatii reciproce între statele contractante si Comunitate, constituie o noua ordine juridica... ale carei subiecte sunt nu numai statele membre, ci mai ales resortisantii lor" . În plus, Curtea reaminteste ca "preambulul Tratatului de la Roma se adreseaza popoarelor, dincolo de guvernele nationale, ca cetatenii ca si statele membre sunt afectati prin functionarea mecanismelor comunitare, si

în fine, ca individul contribuie direct la luarea deciziilor comunitare prin participarea lui în cadrul institutiilor comunitare, precum Parlamentul sau Comitetul economic si social

În sfârsit, Curtea invoca un argument juridic extras din art. 234 CE, potrivit caruia aceasta dispozitie confirma ca statele i-au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibila de a fi invocata în fata instantelor nationale.

Ea deduce de aici un veritabil principiu general: dreptul comunitar, independent de legislatia statelor membre, nu numai ca impune obligatii persoanelor, dar este de asemenea, destinat sa le confere drepturi ⁷⁰ care devin parte a mostenirii lor juridice. Aceste drepturi se nasc nu numai când ele sunt expres acordate de Tratat, dar

si în virtutea obligatiilor pe care Tratatul le impune statelor membre si

²⁶⁷ CJCE, 05.02.1965, Van Gend Loos, aff. 26-62 Rec. .

Idem .

²⁶⁹ _Ibidem.

institutiilor Comunitatii

Destinatarul nu este deci criteriul determinant al efectelor unei dispozitii comunitare. Persoanele particulare - ca efect al interpretarii - pot deveni titulare de drepturi individuale chiar daca ele nu sunt expres desemnate ca destinatari ai unei dispozitii comunitare.

În lumina jurisprudentei efectul direct are intensitate variabila în functie de diferitele categorii de norme comunitare:

a) efectul direct complet, vertical si orizontal. Astfel, drepturile si sau obligatiile pe care le genereaza pot fi puse în valoare atât în raporturile particularilor cu statele membre - efect vertical- cât si în relatiile dintre persoane - efect orizontal. n aceasta categorie de acte intra regulamentele , deciziile adresate persoanelor , unele articole din Tratatul C.E. (în materie de concurenta, libera circulatie a resortisantilor comunitari, nediscriminare), principiile generale ale dreptului

b) efect direct limitat partial), vertical. Drepturile si obligatiile pot

fi invocate numai în raporturile dintre state (autoritatile statale) si persoane. Este cazul deciziilor adresate statelor si, în anumite conditii, al directivelor, precum si al unui mare numar de articole din Tratat. Aceste dispozitii contin interdictii sau obligatii de a nu face, sau impun statelor membre obligatii de a face, iar în masura

în care acestea din urma sunt nsotite de un termen, efectul direct

se realizeaza la expirarea termenului prevazut . Directivele, ca si

²⁷⁰ Prevederile dreptului comunitar în speta directivele) pot fi invocate de persoane particulare în fata unei instante nationale contra autoritatilor statului, daca statul respectiv nu

le-a pus în aplicare n termen sau le-a pus incorect n aplicare, cu conditia ca aceasta prevedere sa

fie clara, precisa si neconditionata si sa fie perfecta din punct de vedere tehnic, adica sa nu necesite în executarea ei alte concretizari din partea legislativului national.

²⁷¹ CJCE, 5.02.1965, Van Gend en Loos, aff. 26/62, Rec. .

²⁷² ,,Curtea a precizat ca regulamentul produce efecte directe si este, ca atare, apt sa confere particularilor drepturi pe care jurisdictiile nationaleau obligatia sa le ocroteasca,,. A se vedea n

acest sens, C.J.C.E. hot. din 1 . 12. 197 , Politi, aff. 4 /71; si hot. din 07. o . 1972, Marimex, aff.

; si hot. din. 17. 05 197 , Leonesio, aff. 93/7 .

²⁷³ Aceste decizii genereaza drepturi si/sau obligatii n beneficiul sau n sarcina destinatarilor, putând crea drepturi si pentru terti. De exemplu, o întreprindere care ar fi victima unei ntelegeri

ilicite ar putea sa se prevaleze de o decizie a Comisiei constatând o asemenea infractiune, dupa

cum întreprinderile care au obtinut o decizie de scutire vor putea sa o opuna autoritatilor statale

cât si altor întreprinderi. A se vedea în acest sens, R. Munteanu, op. cit. p. 35 ; si R. Kovar, op. cit.p. 26

²⁷⁴ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.7 .

²⁷⁵ Pentru o lista completa a articolelor din Tratatul C.E. declarate de Curte ca având efect partial;

a se vedea,. J. Boulouis, Droit institutionnel des Communatés européennes, 4 éd. Avec références

au Traité sur l Union Européenne, Paris, Montchrestien, 1993, p. 245-24 ; si R. Munteanu, op. cit. p. 351.

deciziile adresate staelor membre trebuie sa fie clare, precise si complete. Prin urmare, ,,persoanele particulare pot invoca prevederile unei directive în fata tribunalului national contra autoritatilor statului în virtutea unui efect direct vertical, daca statul respectiv nu le-a pus în aplicare în termen sau le-a pus incorect în aplicare, daca dispozitiile respective sunt suficient de precise, neconditionate, nefiind necesara omasura nationala de care

sa depinda luarea în considerare a acestor dispozitii, . Desi între persoane, în principiu, directivele nu au efect, practica a recunoscut

un efect indirect orizontal, daca invocarea acestor acte juridice sunt

în masura sa clarifice dispozitiile dreptului national sau ,, sa remodeleze solutiile oferite de acesta, . Efectul orizontal indirect poate decurge si din obligatia judecatorului de a interpreta dreptul national în spiritual directivei

Curtea de justitie a semnalat cazuri în care regula nationala este contrara unei reguli comunitare ce are efect direct . n astfel de situatii judecatorul nu poate aplica dreptul national, Curtea precizând

ca revine jurisdictiilor nationale sa asigure protectia juridica decurgând, pentru justitiabili, din efectul direct al dreptului comunitar.

De remarcat ca pentru judecator, efectul direct al regulii comunitare, nseamna obligatia de a aplica aceste texte, oricare ar

fi legislatia tarii de care apartin

Aprecierea aptitudinii unei norme comunitare de a genera efecte directe rezulta din interpretarea dreptului comunitar si pe cale de consecinta din competenta judecatorului comunitar prin intermediul mecanismului chestiunilor prejudiciare (potrivit art. 234 C.E.

3.5. Principii ce guverneaza sistemul de competente în cadrul

Uniunii Europene

3. 5. a. Principiul competentei de atrbutie

A se vedea, O. Manolache, op.cit. p.7 .

²⁷⁷ Idem.

Ibidem; W. Cairns. Op. cit.p.91-92; J. Tillotson, op. cit.p. 167-170.

²⁷⁹ C J.C.E., hot. din 04. 04. 1968, aff. 34/62; hot. din 1. 12. 1973, aff.120/73; hot. din 09. 03. 1978, aff.

A se vedea, L. Lecourt, L'Europe des juges, Bruxelles, Bruylant, 1976, p. 248.

²⁸¹ _{A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p. 347.}

Principiul competentei de atribuire îsi are corespondentul în dreptul international public denumit principiul specialitatii organizatiilor internationale. Principiul competentei de atribuire instituit, la început, prin T.C.E.E.si confirmat ulterior prin T.C.E., în art. 5, precizeaza ,,Comunitatea actioneaza în limitele competentelor care i-au fost conferite si în limitele obiectivelor care îi sunt atribuite prin prezentu tratat", iar T.Ms. prevede în art. 5 ,,Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi îsi exercita atributiile în conditiile si în scopurile prevazute de tratatele institutive ale C.E. si de actele succesive care le-au modificat si completat ulterior.

Atribuirea de competenta - potrivit art.5 C.E. - are natura juridica a unui transfer ireversibil, în conceptia jurisprudentei Curtii, care precizeaza, prin intermediul unei hotarîri, exemplare, n acest sens, ca este vorba despre

,, o comunitate dotata cu atributii proprii. si mai precis cu puteri reale nascute dintr-o limitare de competenta sau transfer de atributii de la state la Comunitate; transferul ce se realizeaza de la state, din ordinea lor juridica, interna, n profitul ordinii juridice comunitare, priveste drepturile si obligatiile ce corespund dispozitiilor tratatului, si antreneaza . o limitare definitiva a drepturilor lor suverane"

Prin urmare, potrivit prevederilor Tratatului si jurisprudentei Curtii, Comunitatile dispun de competente a caror întindere si natura sunt fara precedent în dreptul international public . Astfel, din aceasta perspectiva competentele atribuite Comunitatilor se mpart în:

- competente de control si competente de actiune, pe de o parte,

- competente de tip international si competente de tip intern, statal,

pe de alta parte.

În privinta raporturilor dintre competentele nationale (ale statelor membre) si cele comunitare (ale institutiilor), principiul competentei de atributie, se evidentiaza prin

- competentele rezervate statelor membre,

- competentele concurente si

- competentele exclusive

CJCE, 6/64, Da Costa, 15. 07. 1964, Rec. 141.

A se vedea, Raluca Berecea, Drept comunitar. Principii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p.

²⁸⁴ A se vedea, K. Boskovits, Le juge communautairÉe et l'articulation des compétences normatives entre la Communauté européenne et ses États membres, Sakkoulas, Bruylant, 199 .

→ Competentele de control rezulta din faptul ca, de fiecare data când tratatele creeaza obligatii n sarcina statelor membre, ele acorda simultan institutiilor comunitare, cu totul independente în raport cu acestea (în principal, Comisiei) competenta generala de a controla executarea lor (art.

1 C.E . Într-un anumit numar de cazuri, speciale, tratatele confera institutiilor comunitare o competenta derivata, de autorizare, prin care, autorizeaza, aproba sau refuza actele adoptate de catre statele membre art.

36, 108, 109, 1, C.E ). În mod special, Comisia are resposabilitatatea de a pune în aplicare clauza de salvgardare, autorizând statelor sa deroge de la obligatiile lor (art. 226 C.E E., abrogat prin T. A ).

Considerate ca fiind cele mai importante, prin intermediul actiunilor

de actiune, Comunitatile sunt însarcinate sa ia masurile necesare realizarii scopurilor pentru care au fost create . Ele sunt definite de catre Tratate prin intermediul obiectivelor de atins (art. 2 C.E. si art. 1 Euratom) si a categoriilor de actiuni de întreprins art. 3 C.E. si art. 2 Euratom).

→ Competentele de actiune se exercita în domeniile în care, în mod traditional sunt rezervate statelor membre. Pâna la Tratatul de la Maastricht, dispozitiile Tratatului C.E.E., ca tratat general, avea sa consacre numai competentele generale, economice si sociale ale Comunitatii, iar celelalte doua tratate pe cele cu caracte sectorial. Dupa Tratatul de la Maastricht, a intrat în competenta de actiune a Comunitatii, pentru viitor si alte domenii,

de exemplu: intrarea si circulatia persoanelor în piata interna, sanatatea, educatia, cultura, protectia consumatorilor, etc

→ Un element de originalitate al constructiei comunitare este determinat de exercitarea competentei de tip international si a celei de tip intern - statal. Competenta internationala a Comunitatii este evidentiata _de

- puterea de informare si consultare. De exemplu, potrivit art. 284

C.E. ,,pentru îndeplinirea sarcinilor care-i sunt conferite, deci într-o maniera generala" Comisia este îndreptatita ,,sa culeaga" toate informatiile si sa procedeze la verificarile necesare; sau acele dispozitii specifice care obliga statele membre de a informa sau de a consulta institutiile comunitare, mai ales înaintea adoptarii masurilor care ele considera a fi luate (de exemplu, art. 34 Euratom si art. 18 C.E., în versiunea anterioara T.A.);

²⁸⁵ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 32.

²⁸⁶ Idem, p. 33.

²⁸⁷ Ibidem, p. 34.

²⁸⁸ _{A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 34, 35.}

- puterea de coordonare a politicilor si comportamentelor statelor membre. Aceasta se exercita prin intermediul recomandarilor, care invita la

o anumita conduita, dar care ,,nu leaga" statele membre de aceasta (art. 249

C.E). Un alt exemplu, în cazul Tratatului C.E., care abiliteaza Comisia sa formuleze avize si recomandari, cu privire la domeniile ce fac obiectul Tratatului (art. 2 1 C.E.), sau Consiliu, în acelasi scop art. 37 C.E. si art.

152 C.E.).

Coordonarea poate îmbraca si forma obligatorie, de exemplu, sub forma unei directive, care leaga statele membre destinatare în privinta rezultatului de atins, lasând autoritatilor nationale libertatea în privinta formei si a mijloacelor. Directiva , reprezinta prin urmere un instrument specific de coordonare a legislatiilor natioanle potrivit, art. 44 C.E., art. 47

C.E.). Un alt exempu competenta de coordonare, se realizeaza, în anumite cazuri, prin intermediul deciziilor adresate statelor membre, în aceleasi conditii (art. 104 § 9 C.E );

- puterea de control, se exercita prin intermediul actelor neobligatorii (de exmplu, avizul Comisiei prin care se atrage atentia asupra riscurilor în privinta infractiunilor, recomandarile, ce sugereaza conduite, conform cu normele de drept), sau chiar obligatorii deciziile Comisiei n maria autorizarilor sau a derogarilor).

Prin intermediul competentelor de tip intern, Comunitatile dispun, mai ales, de puterea pe care ele o exercita direct asupra cetatenilor statelor membre. Acestea intra în categoria competentelor, care în mod normal, sunt rezervate statelor, si se exercita prin intermediul:

- regulamentului comunitar, ce reprezinta în mod evident puterea legislativa a Comunitatii. Are caracter general, impersonal, este direct aplicabil pe teritoriul statelor membre, dând nastere, în aceasi timp, la drepturi si obligatii nu numai pentru statele membre, ci si pentru cetatenii lor (art. 249 C E );

- deciziile (adoptate de Consiliu sau Comisie) care ,,leaga"

particualrii carora se adreseaza (art. 249 C.E );

- pretorului Curtii de Justitie, deschis particularilor, care pot actiona

în conditii actiunii în anulare (art. 230 C.E);

- acordurilor internationale pe care Comunitatea le poate încheia cu statele terte, prin intermediul carora creeaza drepturi si obligatii pentru particulari si care au forta juridica pe teritoriul statelor membre

3. 5. a) 1.Tehnici de atribuire de competente: competente exprese (explicite), competente subsidiare (comlementare), competente implicite (de prelungire) . Potrivit art. 5 C.E., institutiile comunitare nu dispun decât de competentele care le-au fost atribuite, adica actiunile lor pot si trebuie sa se manifeste într-un anumit numar de domenii, limitativ determinate prin tratat. Princiliul atribuirii de competente se regaseste la nivelul competentei functionale, adica la nivelul puterilor si mijloacelor de actiune acordate institutiilor în vederea andeplinirii misiunilor Comunitatii (art. 7 C E.),,. n limitele atributiilor conferite prin prezentul tratat. Sunt avute în vedere, mai ales, instrumentele cu craracter obligatoriu, în special,

ale puterii legislative, institutiile ,,primind" numai atributii specifie, nu generale (art. 249 C.E., art. 161 Euratom).

→ Competente exprese. Din punct de vedere formal tratatele nu cuprind titluri sau capitole consacrate expres atribuirii de competente (cum este cazul constitutiilor federale). Asemenea dispozitii nu sunt prezente nici

în capitolele cu privire la institutii, în special în art. 202 C.E.sau 2 1C.E.) care realizeaza doar ,,o vedere sintetica a puterilor Comisiei si Consiliului" . Atribuirea de competenta trebuie cautata în dispozitiile materiale ale tratatelor, care determina, mai mult sau mai putin precis diferitele actiuni drepturi de vama, agricultura, etc), puteri mpartite Consiliului, sau Comisiei ca si formele si conditiile de exercitare a acestor puteri. De asemenea, tratatele nu prezinta competentele sub forma de materii , si sub forma de obiective de atins, de actiuni de ntreprins, sau functii de îndeplinit. Atribuirea de competenta, în economia tratatelor, se face potrivit unui demers functional si într-o perspectiva prepoderent economica . Ratiunea metodei functionaliste, penru care, consideram ca,

²⁸⁹ A se vedea, P. Manin, Ŕ propos de l'accord instituant l'OMC et de l'accord sur les marchés publics: la qustion de l'invocabilité des accords internationaux conclus par la Communautés europ enne, RTDE, 1997, p. 399

²⁹⁰ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 3 , 4 ; si J. A. Usher, The scope of Community Competence . Its Recognition and Enforcement, Journal of Common Market Studiers, n. 2, december 198 , p. 121; si A. Tizzano, Quelques observations sur le développement des compétences communautaires, Revue du marché unique européen , n. /1998,

p. 81.

²⁹¹ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 36.

²⁹² În constitutiile federale sunt prezentate pe materii, de exemplu: comert, moneda, justitie civila, aparare, etc.Idem, p. 36.

Exemplu de obiectiv economic, creearea unei piete unice implica asemenea competente....Ibidem, p. 36.

au optat autorii Tratatelor institutive, este lipsa unei delimitari clare între competentele - chiar exprese- ale Comunitatilor si cele ale statelor membre, motiv pentru care, în practica, întinderea, ca intensitate, a competentelor comunitare este foarte variabila, n functie de domenii De exemplu:

²⁹⁴ _{Ibidem, p. 36; si Raluca Bercea, op. cit. 306.}

- competenta institutiilor rezulta din ansamblul puterilor ce le sunt atribuite în mod punctual si limitativ

- competentele sunt indicate de o maniera sintetica si cuprinzatoare .Metoda functionala poate conduce la câteodata chiar la un potential de competente normative, practic nelimitate, privite totalitatea lor

→ Competente subsidiare . Din analiza textelor tratatelor rezulta constientizarea de catre autorii lor, ca puterile conferite sub forma atributiilor specifice exercitate potrivit competentei functionale a institutiilor, nu erau suficiente pentru atingerea obiectivele prevazute expres prin tratate, potrivit, art. 2 si 3 CE, art. 1 si 2 Euratom.

În acest sens, articolele 308 C.E. si 203 Euratom, precizeaza

ca: ,,daca o actiune a Comunitatii apare necesara pentru a realiza, n functionarea pietei comune, unul din obiectivele acesteia, fara ca prezentul tratat sa fi prevazut puterile de actiune atribuite (unei institutii, n.a ) în acest scop, Consiliul, statuând în unanimitate asupra propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului, adopta dispozitiile potrivite în acest scop, n.a.). Aceste articole permit, în vederea realizarii acestor obiective, extinderea competentei functionale ale institutiilor la dimensiunile competentei materiale a Comunitatii Competentele subsidiare (sau complementare) reprezinta, tocmai, un mijloc de a extinde competenta functionala a institutiilor comunitare la domenii de competenta materiala a Comunitatilor. ,,Dispozitiile potrivite" pe care Consiliu le poate lua sunt instrumentele juridice prevazute la art. 249 C.E. De exemplu, prin intermediul regulamentelor, Consiliul impune, direct, obligatii noi pentru statele membre sau pentru particulari, confera, exercitarea de noi puteri institutiilor comunitare, poate crea organe noi, si mai ales sa le confere

²⁹⁵ De exemplu, Competentele conferite Comisiei si Consiliului în scopul de a elimina obstacolele interpuse în llibera circulatie a marfurilor, persoanelor si serviciilor, pe perioada de tranzitie. Ibidem. p. 37

²⁹⁶ De exmplu, competentele conferite institutiilor an materia politicilor comune. Ibidem, p. 37.

De exemplu, Consiliul este abilitat sa procedeze, potrivit art. 9 . C.E , ,,la apropierea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative ale statelor membre care au o incidenta directa asupra stabilitatii si functionarii pietei comune" sau, care au ca obiect ,stabilitatea si functionarea pietei interne"(art. 95 C.E ). C mpul de aplicare al acestor dispozitii nu se circumscriu unei materii, ci cuprind categorii de acte normative, de natura diveresa, norme: fiscale, sociale, tehnice, alimentare, veterinare, penale, etc. Idem, p. 3 ; si René Berentz, The internal market unlimited: some observations on the legal basis of Community legislations, Common market Law Review, 1992, p. 85.

²⁹⁸ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 37; si, H. Lesguillons, Lextinsion des compétences de la CEE par l'article 23 , Afdi, 1974, p. 886; si, G. Olmi, La place de l'article 235

CEE dans le syst me des attributions de compétence a la Communauté, M langes Dehousse, Labor, Bruxelles et Nathan, paris, 1979, p. 279.

personalitate juridica . Curtea a subliniat, în acest sens, ca art. 308 C.E. permite Consiliului ,,sa ia masurile potrivite, înclusiv, în domeniul relatiilor exterioare , Consiliul putând actiona pe calea acordurilor încheiate cu state terte.

Recurgerea la competentele subsidiare este conditionata de o serie de cerinte : actiunea avuta în vedere trebuie sa tinda la îndeplinirea unuia din obiectivele Comunitatilor; aceasta actiune trebuie sa fie necesara pentru realizarea obiectivului respectv (Curtea dispunând de un control limitat, în materie), este obligatoriu ca tratatul sa nu fi prevazut competente de actiune necesare în scopul vizat (sau chiar daca exista asemenea competente, sunt reduse)

Utilizarea art. 308 C.E. a permis numeroase actiuni comunitare: n materie economica si monetara, prin creearea Fondului european de cooperare monetara (Regulamnetul din 03. 04.

1973, JOCE, nr. 89/2 din 05. 0 . 1973); n materie regionala, prin creearea fondului european de dezvoltare regioanla (Regulamnetul din 18. 03. 1975 si din 1 . 1 . 198 , JOCE, nr. 73/ , din 2 .

03. 1975 si L.349/10 din 2 . 1 . 198 ), în materie sociala, prin creearea Centrului european

pentru dezvoltarea de formatii profesionale, realizarea principiului egalitatii de tratatament ntre, lucratorii, femei si barbati directivele, din 0 . 0 . 1976 si din 19. 12. 1978, JOCE, nr. L. 3 /40 din 12. 02. 1976 si L. 6/24 din 10. 01. 1979 , n materie de relatii economice externe acordurile de coperare cu statele terte. A permis, de asemenea, punerea n aplicare a unor politic, în întregime, noi, de exemplu: politica energetica (Regulamentul din 09. 1. 1973, JOCE, nr. L. 41 /1 din 1 .

1. 1973 , politica cercetarii, n afara, programelor Euratom începînd cu anul 197 , politica mediului, de exemplu norme de calitate a apei (directivele din 1 . 0 . 1975 si din 08. 12. 1975,

JOCE nr. L. 194 din 25. 0 . 1975 si L.31 din 05. 0 . 1976 , sau protectia pasarilor salbatice

(directiva din 02. 0 . 1979, JOCE, nr. L. 103 din 2 . 04. 197 , politica protectiei consumatorilor

(directiva din 19. 07. 1979, JOCE, nr. L. 158/19 din 26. 06. 1979 .

³⁰⁰ CJCE, 22/70, Comm. c/Conseil, 31.03. 1971, Rec. 263.

³⁰¹ _{A se vedea, Raluca Bercea, op. cit. p. 307.}

→ Competente implicite Daca la început, jurisprudenta internationala a recunoscut acele competente care nu sunt expres atribuite dar care sunt indispensabile îndeplinirii, în modul cel mai complet a sarcinilor conferite unor organisme internationale, ulterior a admis atribuirea

de noi competente si functii în masura în care ele sunt necesare realizarii scopurilor fixate prin actele institutive .si institutiile comunitare dispun de competente nescrise, potrivit teoriei puterilor implicite, iar Curtea de Justitie

a recunoscut expres ca aceasta teorie este valabila si în ordinea juridica comunitara prin aplicarea ei în materie de competenta externa a Comunitatilor, afirmând urmatoarele ,, competenta prin care îsi asuma angajamente externe poate sa rezulte nu numai dintr-o atributie expres prevazuta în tratat ci, rezulta, de o maniera implicita din aceste dispozitii . Prin urmare Curtea face o paralela între competenta interna recunoscuta Comunitatilor si competenta externa a acestora, precizând ca, din moment

ce, acestor organizatii li s-a atribuit competenta de a legifera în propria ordine interna, sunt în mod necesar competente ca, în acelasi domeniu sa încheie acorduri cu state terte

3. 5. a) 2. Atribuirea de competenta si raporturile între competentele nationale si competentele comunitare

³⁰² A ese vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 40.

³⁰³ CIJ, avis, 1.0 . 1949, referitor la repararea prejudiciilor suferite de catre irndivid în serviciul

Natiunilor unite, Rec. 154, p. 174.

³⁰⁴ CJCE, 8/55, Fédéchar, 2 . . 1956, Rec. 291.

³⁰⁵ Avis, 1/76, 26. 04. 1977, Rec. 754.

A se vedea, Raluca Bercea, op. cit. 308.

A se vedea, J. V. Louis, Quelques réflexions sur la répartition des compétences entre la Communauté européenne et ses États membres, Revue d'intégration européenne, Montréal, 1979, p.35 ; si E. D. Cross, Preemtion of member state law in the European Economic Community: a frame work for analysis, Common market law review, 1992, 447.

Competentele rezervate statelor membre. Potrivit principiului competentei de atribuire, toate competentele neatribuite Comunitatilor sunt rezervate statelor membre: de exemplu, art. 30 C.E., art. 296 C.E. etc. În aceste domenii statele membre îsi conserva integral puterile lor, dar fara a fi exclusa, potrivit Curtii de Justitie incursiunea competentei comunitare în suveranitatile nationale, acolo unde este necesar, daca se dovedeste ca din cauza competentelor rezervate statelor membre, efectul util al tratatului este diminuat si finaliatatea sa compromisa Astfel, ansmblul obligatiilor statelor membre ce rezulta din îndatorirea acestora de a colabora cu institutiile comunitare sunt puse în valoare si în domeniul lor de competenta, rezervata statelor membre.

Competentele concurente Competentele atribuite Comunitatilor sunt considerate competente concurente , adica statele membre îsi conserva competenta de a adopta acte normative sau de a-si asuma angajamente fata

de state terte prin încheierea de conventii, atâta vreme cât si în masura în care autoritatile comunitare nu au intervenit, înca, în domeniile n cauza

Doctrina prefera, în acest sens, folosirea sintagmei competente concurente, acelora, partajate, comune sau paralele, pentru ca acestea din urma dau falsa impresie ca statele membre si Comunitatile sunt simultan competente în aceeasi materie . Ori, exercitarea efectiva a competentei comunitare, exclude progresiv competenta nationala. Într-o alta formulare, statele membre pierd posibilitatea de a lgifera în momentul intrarii în vogoare a legislatieic comunitare . Trataele institutive nu reglementeaza expres decât

un singur domeniu de competenta concurenta, prin art.133 din Tratatul de la Nisa, acela al politicilor comerciale comune. Referitor la exercitarea competentelor concurente doctrina evidentiaza urmatoarele ipoteze

³⁰⁸ Denumire utilizata de, Guy Isaac, Marc Blanquet, în op. cit. p. 40.

³⁰⁹ A ese vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 40.

De exemplu, politica pentru nvatam nt si formare profesionala, care prin anii 1973-197 , era

de domeniu exlusiv al statelor membre. Statele membre n- ar fi putut invoca competenta rezervata, în materie, pentru a impune copiilor de lucratori emigranti, beneficiari de dreptul de

sejur, unui regim discriminatoriu, referitor la stabilirea lor ntr-o instiutie de nvatamânt. În acest

sens a se vedea, CJCE, 9/7 , Casagrande, 03. 07. 1974, Rec. 73.

¹ CJCE, 30/59, Gezamenlyke Steekolenmijnen, 23. 02. 1961, Rec. 46.

Denumire utilizata de, Guy Isaac, Marc Blanquet, în op. cit. p. 41.

A se vedea, art. 72 din Constitutia R.F.G.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 41.

³¹⁵ A se vedea, J - P. Jacqué, Droit institutionnel de l'Union européenne, Litec, Paris, 200 , p.

³¹⁶ A se vedea, Raluca Bercea, op. cit. 318.

Denumire utilizata de, Guy Isaac, Marc Blanquet, în op. cit. p. 41, si, Raluca Bercea, op. cit.

competente comunitare neexercitate. Atâta vreme ce Comunitatea

nu a exercitat competenta sa, statele membre sunt autorizate sa mentina sau

sa ia, pe plan national, masurile cele mai potrivite, dar nu nelimitat, deoarece sunt obligate sa respecte stipulatiile generale ale tratatului si principiile generale de drept De asemenea a fost evidentiata obligatia statelor membre, de a utiliza orice mijloace juridice sau politice cu scopul de a sprijini institutiile comunitare de ndata ce au demarat proceduri prin care tind sa îsi exericte competenta proprie si mai ales, prin care tind sa se substituie Statelor membre, în conventiile internationale la care ele sunt parti sau în organizatiile internationale la care sunt membre

competente comunitare exercitate partial. Cel mai frecvent caz întâlnit n practica este acela în care Comunitatile au început sa exercite competenta sa într-un domeniu, dar fiind departe de a a-l finaliza prin actiunea prioprie, interventia statelor este întotdeauna posibila. Ca si în cazul anterior Statele membre au îndatorirea sa respecte, tratatele, principiile generale de drept, inclusiv, obligatia de cooperare, compatibile

cu masurile deja luate de institutiile comunitare, astfel încât sa nu puna în pericol obiectivele sau functionarea regimului deja insaturat de acestea

³¹⁸ Idem. De exemplu, n domeniul agricol, daca o oragnizatie comuna de piata n-a fost pusa în aplicare, statele au dreptul sa mentina si sa adopte masurile nationale în acest sector, cu conditia

ca acestea sa nu afecteze regulile de libera circulatie din tratat (CJCE, 6 /76, Comm. c./France,

16. 03. 1977, Rec. 515; si CJCE, 232/7 , Comm. c./France, 25. 09. 1979, Rec. 2729.

³¹⁹ CJCE, 3, 4, 6/76, Kramer, 14. 07. 1976, Rec. 1279.

³²⁰ Exemplul tip este acela al politicii agricole comune, n care, Comunitatea a pus n aplicare o structura comuna pentru un produs determinat, iar statele membre continuând actiunea acesteia,

trebuie sa se abtina de la orice masura care ar putea deroga de la cea a Comunitatii (CJCE,

, Van der Hazel, 1 . 05. 197 , Rec. 90 ; si, CJCE, 94/79, Vriend, 2 . 02. 198 , rec. 327 ) Sau pâna la sfârsitul perioadei de tranzitie nu este posibil ca un stat membru sa mentina o structura nationala de piata a carei functionare ar fi incompatibila cu structura pusa în aplicare ca esalon de Comunitate (CJCE, 83/7 , Redmond, 2 . . 1978, Rec. 2347; si, CJCE, 177/7 , Pigs and Bacon, 2 . 0 . 197 , Rec. 216 ). A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, op.

_{cit. p. 42.}

- competente comunitare exercitate în totalitate. Din momentul în care Comunitatile si-au exercitat integral competentele într-un anumit domeniu ,,dispozitiile adoptate de catre acestea sunt exclusive fata de orice dispozitii divergente ale statelor membre, Prin urmare, principiul prioritatii dreptului comunitar asupra dreptului national face ca dispozitiile nationale contrare sa fie lipsite de efecte juridice. Astfel, interventia comunitara interzice statelor membre nu numai adoptarea oricarei dispozitii legislative divergente în materie ci si asumarea unor angajamente, divergente, prin încheierea de conventii cu state terte sau organizatii internationale . În acest context ,,caracterul exclusiv, sau nu al competentei Comunitatilor nu decurge numai din dispozitiile tratatului ci poate depinde,

în egala masura, din intensitatea normativa a masurilor adoptate de institutiile comunitare în aplicarea acestor dispozitii, care sunt de natura a lipsi statele membre de o competenta pe care ele puteau sa o exercite, înainte, cu titlu tranzitoriu . Iar încheierea de catre Comunitati a unui acord extern interzice statelor sa-si asume anagajamente pe plan international, si sa sdopte dispozitii legislative divergente

→ Competente exclusive³²⁵ competente rezervate statelor membre . Curtea de Justitie a afirmat existenta competentei exclusive, ale statelor membre, în câteva domenii, dar, numai la expirarea unui anumit termen, independent de faptul ca pâna atunci Comunitatea si-a exercitat puterile, sau nu. . Aceasta afirmatie a Curtii, n practica, n-a înlaturat definitiv inteventia nationala, deoarece, în multe cazuri, Comunitatea n-a exercitat complet competenta sa pâna la expirarea termenului , iar în scopul

de a înlatura un vid juridic, statele membre au ramas abilitate sa actioneze în materie, dar ramânând supuse, autorizarii, controlului sau chiar aprobarii institutiilor comunitare. n acest context, s-a afirmat în doctrina ca, este preferata interventia concurenta a statelor membre, unei competente

³²¹ CJCE, 61/77, Comm. C. Irlande, 16. 02. 1978, Rec. 417.

³²² De exemplu, interventia directivei nr. 7 /409 referitoare la protectia pasarolor salbaice retrage statelor membre orice competenta externa în materie, dupa cum precizeaza considerentele Deciziei Consiliului din 24. 0 . 1982, potrivit careia se încheie n numele Comunitatii, Conventia

cu privire la conservarea speciilor pasarilor migratoare ce apartin faunei salbatice JOCE, n. L.

, 19. 0 . 1982).CJCE, 22/70, Comm. C./Conseil, 31. 03. 1971, Rec. 263.

Avizul 2/91 al Curtii de Justitie, 19. 02. 1993, Convention n. 170 de l'Oit: Rec. I- 1061.

³²⁴ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 42.

³²⁵ Denumire utilizata de Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 43.

³²⁶ A se vedea, Raluca Bercea, op. cit. 319.

³²⁷ Idem, p. 43

³²⁸ Acest lucru s-a datorat, fie carentei institutiilor, fie în materie de angajamente externe, pentru

ca anumite state dein Europa de est nu votiau sa încheie conventii cu Comunitatile deoarece nu le recunosteau ca atare. Ibidem, p. 43.

comunitare, exercitata îngreunat, datorita unor dificultati de punere în aplicare a acesteia

Curtea a precizat competenta exclusiva a Comunitatilor în materia politicilor comerciale comune si în adoptarea masurilor de conservare a resurselor biologice ale marii, în cadrul politicii comune a pescuitului.

Referitor la politicile comerciale comune, Curtea a afirmat ca dupa expirarea perioadei de tranzitie 01. 02. 1970), Comunitatea va exercita competenta exclusiva prin adoptarea masurile conventionale sau autonome . Politica comerciala comuna a fost conceputa ,,în perspectiva functionarii pietei comune, pentru apararea interesului global al Comunitatii,

în interiorul careia interesele particulare ale statelor membre trebuie sa se coordoneze reciproc,, (art. 133 C.E.). În acest sens, Curtea a precizat ca nefinalizarea politicii comerciale pâna la 01. 01. 1970, a dovedit ca necesara, daca nu o , redelegare" de competenta catre statele membre, cel putin o

,,abilitare specifica din partea Comunitatii" . Astfel, dispozitivele ,,cadru"

ale masurilor nationale de aplicare, au luat initial forma deciziilor

Consiliului.

³²⁹ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 43.

³³⁰ Avizul, . . 1975., 1/7 , Rec. 1359.

³³¹ CJCE, 41/76, Donckerwolcke, 15. 12. 1976, Rec. 1934.

³³² Idem.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 43 De exemplu, Deciziile Consiliului din

. 197 ., (JOCE, n. L. 299 din 31. 12. 1972) si din 2 . 0 . 1975 (JOCE, n. L. 99 din 21. 02.

_{1975); Decizia Consiliului din 16. 12. 1969. (JOCE, n. L. 326 din 29. 12. 199 .}

→ n privinta adoptarii masurilor de conservare a resurselor biologice ale marii, Comunitatea va avea competenta exclusiva, prin utilizarea, atât a mijloacelor autonome proprii) cât si a angajamentelor contractuale cu statele terte la expirarea termenului fixat prin art. 102 al Actului de adeziune din 1972, începând cu 01. 01. 197 . Astfel, pâna la aceasta data competentele erau concurente, statele membre puteau lua, în cadru national, masurile de conservare cele mai potrivite sub rezerva respectarii dispozitiilor de drept comunitar . n caz de carenta prelungita a Consiliului, statele membre au obligatia de a actiona prin adoptarea masurilor de conservare, de o asemenea maniera, încât sa raspunda interesului colectiv al Comunitatii . La expirarea acestei perioade masurile nationale - de conservare - în vigoare, contunua sa se aplice, statele membre putând adduce chiar adaptari solicitate de cerintele biologice si tehnice. Statele membre, în acest caz ,,nu eexercita o competenta proprie", ci într-un

,,cadru nou, caracterizat printr-o competenta exclusiva a Comunitatii, statele actioneaza ca gestioar al interesului comun", ele fiind obligate în prealabil

nu numai sa consulte ci si sa obtina acordul Comisiei

3. 5. b) Principiul subsidiaritatii³³⁸ Principiul subsidiaritatii este un

principiu de reglare a exercitarii competentelor comunitare si nu de atribuire

de competente, el nu traseaza o frontiera rigida între competentele statelor membre si cele ale Comunitatii, ci permite organizarea pentru fiecare domeniu de competenta concurenta, un partaj, care poate varia în timp, ca urmare a circumstantelor si exigentelor obiectivelor avute în vedere.

Principiul a fost introdus în dreptul comunitar prin A.U E., dar numai într-un domeniu specific, acela al protectiei mediului (art. 130 R par. 4 C.E.E., modificat prin TMs.). Astfel, actiunea Comunitatii se impunea în aceasta materie, în masura în care obiectivele avute în vedere în par. 1 al articolului mentionat pot fi realizate mai bine la nivel comuniatar decât la nivelul statelor membre, considerate individual.

→ Reglementarea principiului este realizata de Tratatul de la

Maastricht, în preambulul caruia se precizeaza ca ,,statele membre se declara

³³⁴ CJCE, 3, 4 si 6/76, Kramer, 14. 07. 1976. Rec. 1279

³³⁵ CJCE, 141/78, France c /Royaume Uni, 04. . 1978, Rec. 2923.

³³⁶ CJCE, 32/79, Comm c /Royaume-Uni, 10. 07. 1980, Rec. 2403.

CJCE, 804/79, Comm c /Royaume Uni, 05. 0 . 1981, Rec. 1045; A se vedea în acest sens, Guy

Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 44.

³³⁸ A se vedea, Fabian Gula, op cit p. 68 si operele citate acolo. ( .) principiul subsidiritatii exprima vointa individului sau a statului federal de a depinde de stat, de autoritati numai în masura în care are nevoie de ajutorul acestora. Ideea este ca statul sa garanteze peste tot, actionând foarte putin.