Deputatii si senatorii
1. Generalitati
Membrii parlamentului poarta, de regula, denumirea de deputati sau senatori. Aceste denumiri, consacrate de sistemele constitutionale, sunt corelate cu chiar denumirea camerelor parlamentului (în sistemul bicameral) sau a parlamentului. De regula, în structura bicamerala o camera este denumita adunarea sau camera deputatilor sau camera reprezentantilor si cealalta, senat.
De asemenea, de regula, deputatii si senatorii sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, dar exista si alte reguli de desemnare. Sunt sisteme constitutionale în care exista si deputati numiti, sau unii deputati pot fi rezultatul un 818h76i or dispozitii legale care sa permita reprezentarea unor categorii sociale minoritare. Astfel potrivit art. 4 din Legea privind alegerea Parlamentului si a Presedintelui României (1990), organizatiile reprezentând minoritatile nationale care nu au întrunit numarul de voturi necesar pentru a avea un mandat în Adunarea Deputatilor au primit câte un mandat. Aceasta solutie a fost preluata si de catre Constitutie care prin art. 62 alin. (2) stabileste ca organizatiile cetatenilor apartinând minoritatilor nationale, care nu întrunesc în alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament au dreptul la câte un loc de deputat, în conditiile legii electorale.
De regula deputatii si senatorii intra în deplinatatea drepturilor si îndatoririlor de la data alegerii, confirmata prin certificatele doveditoare a alegerii, sub rezerva validarii alegerii, conform prevederilor constitutionale. Constitutia României, prin art. 70 alin. (1) stabileste ca parlamentarii intra în exercitiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte sub conditia validarii; la aceasta conditie revizuirea Constitutiei a mai adaugat înca una, anume cea a depunerii juramântului care va fi stabilit printr-o lege organica. Calitatea de deputat sau de senator înceteaza la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
2. Drepturi si obligatii
În realizarea mandatului lor deputatii si senatorii au o serie de drepturi si de îndatoriri stabilite atât prin Constitutie cât si prin regulamentele camerelor. Ele creeaza conditiile pentru ca deputatii si senatorii sa-si desfasoare activitatea.
Drepturile si îndatoririle deputatilor si senatorilor sunt, în principal, urmatoarele:
a) de a participa la întreaga activitate a camerei parlamentare si a parlamentului, în toate formele în care aceasta activitate se desfasoara. Ei au dreptul si obligatia de a participa la sedintele camerelor, precum si la activitatea grupurilor parlamentare, a comisiilor parlamentare, de a initia propuneri legislative;
b) de a urmari aplicarea legilor si a celorlalte masuri hotarâte de catre parlament. Daca în timpul sedintelor parlamentarii participa la votarea legilor si a hotarârilor, între sedintele parlamentare ei trebuie sa urmareasca daca si cum aceste acte sunt aduse la îndeplinire. Aceasta se poate realiza printr-o varietate de forme si mijloace cum ar fi participarea lor la sedintele unor autoritati publice, sesizari si propuneri;
c) de a pune întrebari si adresa interpelari;
d) de a cere informatiile necesare de la autoritatile publice, în conditiile legii, în vederea pregatirii dezbaterilor ori a interpelarilor;
e) de a pastra o strânsa legatura cu alegatorii din circumscriptia electorala în care au fost alesi, în acest mod se vor cunoaste problemele reale iar alegatorii pot fi eficient sprijiniti în cererile lor;
f) de a fi indemnizati, de a primi diurne, de a li se asigura cazarea si gratuitatea calatoriei pe tren, avion, vapor, autobuz. De asemenea, li se ramburseaza taxele de posta si telecomunicatii interne pentru activitatile legate de exercitarea mandatului;
g) de a li se acorda concedii pentru motive de boala sau interese personale, în conditiile Regulamentului camerei.
3. Incompatibilitati si imunitati
Potrivit Constitutiei calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica. Desigur nimeni nu poate fi, în acelasi timp, deputat si senator.
Imunitatea parlamentarului urmareste punerea acestuia la adapost împotriva unor urmariri judiciare abuzive sau sicanatorii.
Regulile cuprinse în Constitutia României la art. 72, asa cum a rezultat acest text în urma revizuirii Constitutiei asigura imunitatea parlamentara atât în sensul protectiei deputatilor si senatorilor împotriva urmaririlor judiciare abuzive, cât si al garantarii libertatii de gândire si actiune a acestora.
Alineatul (1) al art. 72 arata ca nici un deputat sau senator nu poate fi tras la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dând astfel expresie inexistentei raspunderii parlamentarului.
Urmatoarele doua alineate precizeaza conditiile în care se asigura membrului parlamentului inviolabilitatea pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Astfel, senatorii si deputatii pot fi urmariti si trimisi în judecata penala pentru astfel de fapte, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara încuviintarea Camerei din care fac parte. Aceste masuri procesuale pot fi luate numai dupa ascultarea celui în cauza. Trebuie precizat aici si faptul ca imunitatea parlamentara a fost restrânsa prin revizuirea textului constitutional doar la domeniul penal, fiind eliminate din cuprinsul protectiei juridice aspectele ce se refereau la raspunderea contraventionala.
Prin revizuirea Constitutiei s-au adaugat si unele precizari necesare din punct de vedere procesual. Astfel, urmarirea si trimiterea în judecata penala a membrilor parlamentului se pot face numai de Parchetul de pe lânga înalta Curte de Casatie si Justitie, iar competenta de judecata revine doar acestei instante supreme.
Exceptie de la aceste reguli se face doar în cazul infractiunilor flagrante, când deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei si fara încuviintarea prealabila a respectivei Camere, dar ministrul justitiei este obligat sa îl informeze neîntârziat pe presedintele Camerei cu privire la masurile luate, în cazul în care plenul Camerei va constata ca nu exista temeiuri pentru luarea masurii arestarii unui membru al sau va dispune imediat revocarea acestei masuri.
Potrivit dispozitiilor regulamentare cererea de retinere, arestare sau perchezitie se adreseaza presedintelui Camerei, care o aduce la cunostinta deputatilor sau senatorilor în sedinta publica, dupa care o trimite de îndata Comisiei juridice spre examinare. Comisia va stabili daca sunt motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotarârea comisiei se adopta prin votul secret, a cel putin jumatate plus unu din membrii sai.
Comisia întocmeste un raport care se înainteaza grupului parlamentar din care face parte parlamentarul.
În fine, trebuie adaugata regula potrivit careia cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
Imunitatea parlamentara este o garantie juridica a exercitarii nestânjenite de catre deputati si senatori a activitatii lor. Ea nu trebuie interpretata ca o înlaturare a raspunderii deputatului sau senatorului pentru încalcarea legilor, ci ca o protectie împotriva eventualelor abuzuri sau presiuni.
4. Raspundere si sanctiuni
Deputatii si senatorii au o serie de drepturi, dar si o serie de obligatii, între acestea din urma înscriindu-se si obligatia de a respecta normele regulamentare, în cazul încalcarii acestor norme ei pot fi sanctionati. Sanctiunile ce li se pot aplica sunt: a) avertismentul; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvântului; d) eliminarea din sala de sedinte; e) interzicerea de a participa la lucrarile adunarii pe timp de maximum 15 zile; f) excluderea temporara. Regulamentul Senatului prevede doar primele patru sanctiuni, iar la sanctiunea de la litera e) durata este de 30 de zile. Sanctiunile pot fi aplicate de catre presedintele Camerei sau de catre Camera în conditiile prevazute de regulament, si desigur, în raport de gravitatea abaterii.
|
