Despre totalitarism
Potrivit lui Raymon Aron, fenomenul totalitar trebuie sa aiba o serie de trasaturi (Aron, 2001, p. 212-213):
partid care are monopol asupra activitatii politice.
partidul monopolist este ghidat de o ideologie care reprezinta Adevarul oficial al statului.
pentru a-si face cunoscuta ideologia, statul are monopol si asupra "mijloacelor de constrangere" si asupra "mijloacelor de convingere", mijloacele de comunicare se afla sub controlul statului.
activitatile economice sunt controlate de stat
orice greseala economica, profesionala este o greseala ideologica, ceea ce presupune politizarea tuturor greselilor indivizilor si, "in concluzie, o teroare care este in egala masura politieneasca si ideologica". (Aron, 2001, 213)
Aron afirma ca ". putem considera ca fiind esential, in cadrul definitiei totalitarismului, fie monopolul partidului, fie etatizarea vietii economice, fie teroarea ideologica. Fenomenul este perfect atu8nci cand aceste elemente sunt reunite si realizate deplin". (Aron, 2001, p. 213)
Friedrich si Brzezinski ideintifica urmatoarele elemente ale societatii totalitare:
o ideologie oficiala care contine o viziune despre statul ideal, viziune care este obligatorie.
un partid unic birocratic si ierarhizat, de obicei condus de o singura persoana.
securitate/teroare politieneasca.
monopol asupra mijloacelor de comunicare.
monopol asupra armelor.
economie centralizata.
(Friedrich si Brzezinski apud Goodwin, 1992, p. 180)
Trasaturile 1-6 sunt caracteristice: Germaniei naziste, Rusiei sub conducerea lui Stalin, tarilor comuniste din estul Europei si Italiei conduse de Mussolini.
Hannah Arendt explica aparitia totalitarismului prin identificarea radacinilor sale in evenimente istorice si in cultura politica. Ea numeste totalitarismul ca fiind teroare totala.
Cele 4 conditii esentiale pentru formarea statului totalitar suntS
distrugerea/decaderea claselor si a comunitatilor in timpaul si dupa primul razboi mondial datoritpa industrializarii rapide si a raspandirii doctrinelor liberalismului individualist.
dobandirea drepturilor politice de catre mase care din cauza lipsei de cultura politica si a necunoasterii procedurilor democratice reprezinta o tinta usoara pentru liderii demagogi.
o "solidaritate negativa" a indivizilor. Indivizii incearca sa-si gaseasca o identitate prin activitati de masa.
preconditia este existenta unei populatii intinse in cadrul careia exista o serie de "tapi ispasitori" . (de exemplu, evrei, chiaburi)
(Arendt, Originile totalitarismului, 2006)
O serie de autori au identificat elementele gandirii politice totalitare prin analiza asumptiilor si a premiselor totalitarismului. De exemplu, Popper a identificat sustinatori ai unor elemente totalitare incepand cu Platon, Hegel, Marx si ganditorii utopici.
Gandirea totalitara contine urmatoarele elemente:
viziunea utopica
Ideologia dominanta ofera o viziune explicita a societatii ideale, care reprezinta un scop caruia totul trebuie sa i se subordoneze.
Pentru ca exista un unic Adevar, toate celelalte ideologii sunt interzise, "scoase in afara legii".
Nu se accepta pluralitatea adevarurilor.
Nu exista toleranta pentru alte adevaruri.
Karl Popper identifica viziunea utopica in Ideile platoniciene[1] si condamna acest mod de gandire ca fiind antitetic celui din "societatea deschisa".
mahnire fata de /neincredere in natura umana
Conceptia privind natura umana este hobbesiana prin pessimism, conservatoare prin condescendenta sa si apropiata viziunii medievale a teologilor privind pacatul originar.
Oamenii sunt considerati fundamental slabi, egoisti, prin urmare anti-sociali.
Ei sunt asemanatori unor copii, sunt incapabili sa fie autonomi, sa ia decizii pentru ei insisi si pot sa existe doar ca parte a sistemului social.
Pentru ca oamneii sunt irationali si iresponsabili, salvarea lor vine de la lideri.
Premisele acestea sunt diametral opuse:
conceptiei liberale asupra naturii umane ca rationala si independenta
conceptiei marxiste asupra fiintelor umane ca fiind sociabile
Exista doua clase fndamentale: a celor condusi si a celor are conduc.
nevoile reale
Ideologiile totalitare fac o distinctie clara intre nevoi reale si ceea ce simt oamenii ca reprezinta nevoile lor sustinand ca defectele oamenilor ii fac incapabili pe acestia sa isi cunoasca propriul bine.
Prin umare, un despot sau partidul stabileste care sunt nevoile adevarate ale oamenilor, adesea impotriva vointei oamnilor si folosind coercitia. Rezultatul este paternalism sustinut prin forta.
Teoria democratica liberala sustine contrariul: singurul mod de a cunoaste nevoile oamenilor este exprimarea preferintelor in mod democratic de catre oameni. Daca nu se tine cont de dirintele lor percepute si de preferinte, nu exista nicio garantie ca, in realitate, conducatorii nu vor substitui dorintele poporului cu ale lor, ceea ce au facut liderii totalitari.
sacrificarea libertatii
Pentru a atinge acea viziune ideala, statele totalitare reduce libertatea individuala, uneori oferind in schimb o mai mare securitate materiala.
Strategia aceasta este legata de conceptia asupra naturii umane: daca oamenii sunt incapabili de libertate, atunci libertatea nu poate sa reprezinte o prioritate a ideal politic.
Cetatenii tarilor comuniste totalitare au avut putina libertate politica, dar o mare securitate economica.
Teoreticienii liberali sunt extreme de critici fasa de aceasta abordare a libertatii si considerta diminuarea libertatii ca fiind trasatura esentiala a statului totalitar.
hipertrofia politicii
Totalitarismul "politizeaza" intreaga viata, extinde sfera publica nepermis de mult, invadeaza sfera privata intr-un mod daunator binelui individual.
Totalitarismul reconceptualizeaza rolul sferei publice si al sferei private, in sesnsul reducerii sferei private. Conceptia totalitara asupra celor doua sfere este fundamental diferita celei din teoria liberala.
Si Platon, Aristotel cred ca implinirea omului se face in sfera publica, prin particapare politica mai degraba decat prin viata privata si economica.
Liberalii privesc critic interventia statelor totalitare in probleme private precum controlul nasterilor.
Statele totalitare extend interventia politica asupra unor elemente considerate private de catre liberali.
Pentru liberali o crima a totalitarismului este lipsa de recunoastere a granitelor dintre public si privat.
5. suprematia statului
Este foarte apropiataa de extinderea sferei publice, de o viziune exaltata asupra statului.
Individual este perceput ca o parte subordonata unui intreg, prin urmare indivizii sunt tratati in mod asemanator, ca avand nevoi si dorinte identice, ceea ce duce la omogenizare fortata.
Supravietuirea statului indiferent de costuri si de mijloace devine scopul politic suprem.
In Germania, statul era vazut ca o entitate mistica a carui existensa era legatp de puritatea rasiala si de integrittatea teritoriala a natiunii.
Prin contract, marxismul este anti-stat, dar practica comunista a exaltat si a oferit putere apartaului de stat si, in mod contrar viziunii internationaliste a socialismului a adoptat o startegia profound nationalista. In consecinta, cele doua ideologii care au sprijinit sistemele totalitare aveau o abordare diferita a statului.
Etatizarea este ceea ce oamenii identifica drept trasatura esentiala a totalitarismului.
Patru convingeri liberale sunt amenintate de totalitarism.
ca binele social poate fi definit cu precizie.
ca oamenii isi cunosc cel mai bine propriile interese si nevoi.
minimalizarea puterii statului in democratie si legi bazate pe consimtamanta; oamenii pot sa faca acele alegeri care vor duce la maximizarea utilitatii personale.
pluralitatea nevoilor, a dorintelor si a gusturilor in chestiuni private si politice poate fi posibila doar intr-un sistem bazat pe toleranta care permite opozitia.
|
