Doctrina politica comunista marxist-leninista
Doctrina politica comunista are la baza principiile ideologiei marxist-leniniste, ai carei fondatori au fost Marx, Engels si Lenin. Potrivit acestei ideologii, orânduirea capitalista va fi inevitabil înlocuita de o noua societate, cea socialista, ca prima faza a comunismului. Acest proces are loc pe calea revolutiei socialiste menite sa duca la schimbari radicale atât în domeniul politic prin instaurarea dictaturii proletariatului, cât si în domeniul economic, prin înlocuirea proprietatii private cu proprietatea comuna, socialista, asupra mijloacelor de productie.
Doctrina politica comunista, bazata pe ideologia marxist-leninista, priveste organizarea si conducerea societatii prin dictatura proletariatului care, dupa afirmatia lui Lenin, se manifesta în cadrul si în afara legii, pe baza actiunii unui singur partid - partidul comunist.
Dictatura proletariatului reprezinta, în conceptia fondatorilor acestei doctrine, o forma superioara de organizare si conducere politica a societatii, deoarece ar reprezenta o dictatura a majoritatii exploatate împotriva minoritatii exploatatoare.
Ca urmare, principiile pluralismului politic, al separatiei puterilor în stat, suprematia legii, drepturile si libertatile cetatenilor sunt eliminate.
Dictatura proletariatului, ca forma de organizare si conducere politica a societatii, a dus, prin eliminarea pluralismului politic si a altor principii democratice, la dictatura de fapt a unui grup restrâns si, în multe situatii, la dictatura unei singure familii sau a unei singure persoane.
Doctrina politica comunista, concepând organizarea si conducerea societatii pe baza dictaturii proletariatului, a promovat represiunea ca principiu al politicii de stat, cu ajutorul unui aparat politienesc riguros organizat, fara a fi supus controlului politic, al legilor si chiar al unor autoritati ale statului.
Desi fondatorii acestei doctrine si alti teoreticieni sustineau ca dictatura proletariatului constituie o forma de organizare si conducere politica a societatii numai pentru perioada de trecere de la capitalism la socialism (când se avea în vedere lichidarea claselor exploatatoare si instaurarea proprietatii socialiste în întreaga economie), afirmând ca, dupa aceasta, dictatura proletariatului urma sa dispara si sa se treaca la o organizare si conducere democratica a societatii, în practica, acest lucru nu s-a petrecut si nici nu se putea intâmpla. Lipsa pluralismului politic, existenta partidului unic, ca partid de guvernamânt, inexistenta agentilor economici independenti ca urmare a proprietatii socialiste n-au facut altceva decât sa perpetueze dictatura.
Unii ideologi marxist-leninisti, precum cei chinezi, de pilda, sustin principiul dictaturii proletariatului ca forma de organizare si conducere politica a societatii pe o perioada nedefinita.
Dupa cum se stie, pe baza doctrinei politice marxist-leniniste, dupa primul si al doilea razboi mondial, au fost create regimuri comuniste care s-au manifestat ca regimuri totalitare, bazate pe dictatura si represiune sângeroasa. Sunt cunoscute marile represiuni care au atins proportiile unor reprimari în masa, cu consecinte dramatice pentru soarta cetatenilor din tarile unde acestea au avut loc.
Se pune întrebarea cum a fost posibila existenta unor asemenea regimuri si înca pe perioade destul de îndelungate, în unele tari mai persistând si în prezent? Raspunsul nu este usor de sat, datorita complexitatii situatiei pe care o implica.
Un prim raspuns consta în faptul ca doctrina politica marxista a folosit pe scara larga mijloace de manipulare demagogica a opiniei publice, prezentând regimurile comuniste ca fiind democratice, urmarind realizarea unor idealuri de libertate, echitate, dreptate si egalitate sociala.
Ideologii marxisti sustin ca dictatura proletariatului constituie un rau necesar, menita sa lichideze exploatarea omului de catre om, sa elimine deosebirile de clasa si inegalitatile economice, este prezentata ca o organizare superioara a formelor anterioare si, dupa expresia lui Lenin, "de o mie de ori mai democratica decât orice stat burghez". De asemenea, este acreditata ideea ca dictatura proletariatului se instaureaza nu pentru a eterniza o dominatie de clasa, asa cum au fost toate organizatiile politice trecute, ci pentru a lichida orice dominatie de clasa si deci politica, pentru a se ajunge la societatea comunista, fara clase sociale si în care statul si alte organizatii politice vor disparea, organizarea societatii urmând sa se realizeze pe baza de autoconducere, în conditiile unui belsug de produse în care oamenii sa fie retribuiti dupa nevoi.
Asemenea idei au gasit ecou în rândurile multor categorii sociale defavorizate si chiar în rândul unor intelectuali, care s-au alaturat programelor propuse de comunisti, nutrind iluzia ca prin realizarea acestor programe se va ajunge la acea societate bazata pe dreptate si echitate sociala, în care personalitatea umana sa se dezvolte pe deplin.
Un al doilea raspuns ar consta în faptul ca doctrina comunista despre organizarea si conducerea politica a societatii a putut fi aplicata în practica pentru ca, paralel cu mijloacele de manipulare s-au folosit si mijloace violente de reprimare împotriva celor care s-au opus. La acestea mai trebuie adaugata existenta unor conjuncturi istorice care au favorizat impunerea regimurilor totalitare. Criza social-politica profunda a societatii în urma primului razboi mondial, inegalitatile sociale de tot felul au favorizat aparitia sistemului comunist în Rusia si a celui fascist în unele tari europene, doua regimuri totalitare care în 1939 au ajuns la o întelegere (concretizata în împartirea sferelor de influenta în Europa) si care au condus la declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Din pacate, politica împartirii lumii în sfere de influenta a continuat, ceea ce a facut ca, dupa al doilea razboi mondial, în multe tari din centrul si estul Europei, inclusiv în România, sa fie instaurate regimuri comuniste, impuse de Uniunea Sovietica.
În urma procesului de dezintegrare a regimurilor comuniste din Europa, doctrina politica marxist-leninista de organizare si conducere a societatii este tot mai mult eliminata din gândirea politica contemporana, datorita caracterului ei nociv care a împins-o la faliment.
|
