Doctrina social-democrata
Social-democratia reprezinta doctrina politica privind organizarea si conducerea democratica a societatii, avānd la baza principiile egalitatii si dreptatii sociale, ale promovarii intereselor producatorilor de valori materiale si spirituale, ale protectiei sociale a categoriilor cetatenilor defavorizati, prin limitarea puterii claselor sociale avute, īndeosebi a monopolurilor.
Geneza doctrinei politice social-democratice are la baza, pe de o parte, ideile socialistilor utopici, iar pe de alta parte, ideile marxiste din a doua jumatate a secolului trecut. Ideile socialismului utopic au aparut o data cu manifestarea relatiilor de productie capitaliste care, desi marcau un element de progres pe calea dezvoltarii societatii, generau, totusi, īn mod inevitabil, si inegalitati sociale. Ca o reactie la aceasta realitate, apar īn domeniul gāndirii social-politice idei egalitariste cunoscute sub numele de socialismul utopic. Termenul de "utopic" s-a impus, mai ales, de la titlul lucrarii lui Thomas Morus, "Utopia", cuvānd provenit din limba greaca, īnsemnānd ceva "fara loc", "nicaieri", adica ceva care nu poate sa existe īn realitate. De aceea, īn limbajul obisnuit, termenul "utopic" inseamna irealizabil, iar īn legatura cu ideile social-politice promovate de socialismul utopic ele se refera la o constructie imaginara, himerica, a unei societati viitoare.
(Ca lucrari de debut ale socialismului utopic, amintim "Utopia" lui Th. Morus si "Cetatea soarelui" a lui Tomasso Campanella, īn care se imagineaza o societate īn care relatiile sociale bazate pe proprietatea obsteasca, care elimina exploatarea omului de catre om si īn care munca devine obligatorie pentru toti membrii societatii, iar repartitia bunurilor se realizeaza dupa necesitati considerate modeste, aproape austere).
Ideile socialismului utopic si-au gasit īn continuare noi teoreticieni precum Jean Meslier, Morelly, Mably, Babeuf, din secolul al XVIII-lea, care concepeau egalitarismul īn mod rudimentar, vizānd uniformizarea vietii sociale si introducānd, īn afara de termenul de "socialism", si pe cel de "comunism".
Īn prima jumatate a secolului al XIX-lea apar o serie de teoreticieni de marca ai socialismului utopic: Saint Simon, Ch. Fourier (Franta), Robert Owen (Anglia) si Theodor Diamant (Romānia) care, pe lānga prezentarea teoretica a socialismului utopic, au recurs la experimente practice, cum au fost falansterele, colonii de munca model (dupa parerea autorilor) īn care se muncea si se traia īn spiritul acestor idei. La noi īn tara este cunoscut un astfel de experiment, initiat de Theodor Diamant care a īnfiintat, īn 1835, falansterul de la Scaieni, cu denumirea de "Societate agronomica si manufacturiera", dar care s-a soldat īnsa, cum era si firesc, cu un esec.
Trebuie mentionat ca anumite idei ale socialismului utopic persista si astazi īn diferite tari, mai ales, īn cele subdezvoltate.
Social-democratia s-a inspirat, dupa cum s-a aratat, nu numai de la socialismul utopic, ci si de la ideile socialiste ale lui Marx si Engels, idei considerate ca apartinānd socialismului stiintific.
Marx si Engels considerau ca inevitabila pieirea capitalismului si īnlocuirea acestuia cu o noua societate, cea socialista, reclamata de legile obiective ale dezvoltarii sociale, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si lipsita de exploatare.
Trecerea de la capitalism la socialism se īnfaptuieste, potrivit conceptiei marxiste, pe calea revolutiei socialiste menite sa duca la īnlocuirea organizarii politice vechi, bazate pe dominatia burgheziei, la organizarea politica noua, prin dominatia clasei muncitoare. Desi statul era conceput īn termenii democratiei reprezentative, ca o republica parlamentara, folosirea notiunii de "dominatie" a clasei muncitoare si a celei de "dictatura" proletariatului, contravenea organizarii democratice a societatii. Doctrina politica social-democrata a preluat numai ideea organizarii democratice a societatii, iar tezele despre dictatura proletariatului au fost preluate de doctrina comunista de tip marxist-leninist. Social-democratia, ca doctrina politica, a cunoscut mai multe faze īn evolutia sa.
O prima faza poate fi considerata cea din perioada premergatoare primului razboi mondial, cānd social-democratia se considera o doctrina politica ce viza organizarea si conducerea democratica a societatii pe calea trecerii la o noua orānduire sociala, orānduirea socialista, faurita pe baza politicii partidului clasei muncitoare, care sa ia locul capitalismului, prin reforme.
Pe o astfel de gāndire politica s-a desfasurat, īnca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, procesul de constituire a unor partide muncitoresti social-democrate īn diferite tari, unele dintre ele unindu-se īn asociatii internationale muncitoresti cum au fost, de pilda, Internationala I si a II-a. Īn Romānia, un astfel de partid s-a creat īn 1893, cu denumirea initiala de Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romānia, care a aderat la Internationala a II-a socialista.
Īn cadrul social-democratiei din acea perioada a īnceput sa se dezvolte un curent de gāndire de factura extremista, īn frunte cu Lenin, care va duce la o noua doctrina politica - cea comunista, de tip marxist-leninist, care, dupa primul si al doilea razboi mondial, va sta la baza sistemului politic totalitar comunist.
Datorita acestei noi situatii care s-a creat, doctrina politica social-democratica a intrat (dupa prima conflagratie mondiala) īntr-o noua faza de dezvoltare, care a durat pāna la zilele noastre. Mentionāndu-si conceptia initiala cu privire la transferarea capitalismului īn socialism pe calea reformelor, social-democratia din aceasta perioada sustine cu fermitate principiile pluralismului politic, ale respectarii optiunilor libere ale alegatorilor īn legatura cu exercitarea puterii politice īn stat, combatānd - īn acelasi timp - ideile unui regim totalitar, indiferent de natura sa (fascista sau comunista).
Partidele social-democrate au continuat sa se dezvolte īn multe tari ale lumii si sa participe activ, pe principii democratice, la viata politica din tarile respective. Trebuie mentionat ca īn multe tari, dupa al doilea razboi mondial, partidele social-democratice au reusit, prin alegeri libere, sa guverneze perioade īndelungate de timp.
Īn prezent, dupa prabusirea sistemului totalitar comunist din tarile est-europene, sistem care nu īntotdeauna a fost evaluat suficient de critici de catre social-democratie, doctrina social-democrata a intrat īntr-o noua faza, īn care s-a renuntat la ideea orānduirii socialiste. Īn prezent, doctrina social-democrata pune accent pe principiile statului de drept, pe protectia sociala a cetatenilor.
Īn zilele noastre, īn Europa Occidentala, precum si īn alte tari ale lumii, social-democratia reprezinta una din principalele doctrine politice, ca alternativa viabila de organizare si conducere democratica a societatii.
Īn tarile est-europene, unde comunismul s-a prabusit, are loc un proces de īnchegare a unei doctrine politice social-democratice care valorifica o parte din vechile idei ale social-democratiei, dar afirma si altele noi, rezultate din situatia actuala a realitatilor social economice.
|
