Doctrina social-democrata
Social-democratia reprezinta doctrina politica privind organizarea si conducerea democratica a societatii, avand la baza principiile egalitatii si dreptatii sociale, ale promovarii intereselor producatorilor de valori materiale si spirituale, ale protectiei sociale a categoriilor cetatenilor defavorizati, prin limitarea puterii claselor sociale avute, indeosebi a monopolurilor.
Geneza doctrinei politice social-democratice are la baza, pe de o parte, ideile socialistilor utopici, iar pe de alta parte, ideile marxiste din a doua jumatate a secolului trecut. Ideile socialismului utopic au aparut o data cu manifestarea relatiilor de productie capitaliste care, desi marcau un element de progres pe calea dezv 535j91f oltarii societatii, generau, totusi, in mod inevitabil, si inegalitati sociale. Ca o reactie la aceasta realitate, apar in domeniul gandirii social-politice idei egalitariste cunoscute sub numele de socialismul utopic. Termenul de 'utopic' s-a impus, mai ales, de la titlul lucrarii lui Thomas Morus, 'Utopia', cuvand provenit din limba greaca, insemnand ceva 'fara loc', 'nicaieri', adica ceva care nu poate sa existe in realitate. De aceea, in limbajul obisnuit, termenul 'utopic' inseamna irealizabil, iar in legatura cu ideile social-politice promovate de socialismul utopic ele se refera la o constructie imaginara, himerica, a unei societati viitoare.
(Ca lucrari de debut ale socialismului utopic, amintim 'Utopia' lui Th. Morus si 'Cetatea soarelui' a lui Tomasso Campanella, in care se imagineaza o societate in care relatiile sociale bazate pe proprietatea obsteasca, care elimina exploatarea omului de catre om si in care munca devine obligatorie pentru toti membrii societatii, iar repartitia bunurilor se realizeaza dupa necesitati considerate modeste, aproape austere).
Ideile socialismului utopic si-au gasit in continuare noi teoreticieni precum Jean Meslier, Morelly, Mably, Babeuf, din secolul al XVIII-lea, care concepeau egalitarismul in mod rudimentar, vizand uniformizarea vietii sociale si introducand, in afara de termenul de 'socialism', si pe cel de 'comunism'.
In prima jumatate a secolului al XIX-lea apar o serie de teoreticieni de marca ai socialismului utopic: Saint Simon, Ch. Fourier (Franta), Robert Owen (Anglia) si Theodor Diamant (Romania) care, pe langa prezentarea teoretica a socialismului utopic, au recurs la experimente practice, cum au fost falansterele, colonii de munca model (dupa parerea autorilor) in care se muncea si se traia in spiritul acestor idei. La noi in tara este cunoscut un astfel de experiment, initiat de Theodor Diamant care a infiintat, in 1835, falansterul de la Scaieni, cu denumirea de 'Societate agronomica si manufacturiera', dar care s-a soldat insa, cum era si firesc, cu un esec.
Trebuie mentionat ca anumite idei ale socialismului utopic persista si astazi in diferite tari, mai ales, in cele subdezvoltate.
Social-democratia s-a inspirat, dupa cum s-a aratat, nu numai de la socialismul utopic, ci si de la ideile socialiste ale lui Marx si Engels, idei considerate ca apartinand socialismului stiintific.
Marx si Engels considerau ca inevitabila pieirea capitalismului si inlocuirea acestuia cu o noua societate, cea socialista, reclamata de legile obiective ale dezvoltarii sociale, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si lipsita de exploatare.
Trecerea de la capitalism la socialism se infaptuieste, potrivit conceptiei marxiste, pe calea revolutiei socialiste menite sa duca la inlocuirea organizarii politice vechi, bazate pe dominatia burgheziei, la organizarea politica noua, prin dominatia clasei muncitoare. Desi statul era conceput in termenii democratiei reprezentative, ca o republica parlamentara, folosirea notiunii de 'dominatie' a clasei muncitoare si a celei de 'dictatura' proletariatului, contravenea organizarii democratice a societatii. Doctrina politica social-democrata a preluat numai ideea organizarii democratice a societatii, iar tezele despre dictatura proletariatului au fost preluate de doctrina comunista de tip marxist-leninist. Social-democratia, ca doctrina politica, a cunoscut mai multe faze in evolutia sa.
O prima faza poate fi considerata cea din perioada premergatoare primului razboi mondial, cand social-democratia se considera o doctrina politica ce viza organizarea si conducerea democratica a societatii pe calea trecerii la o noua oranduire sociala, oranduirea socialista, faurita pe baza politicii partidului clasei muncitoare, care sa ia locul capitalismului, prin reforme.
Pe o astfel de gandire politica s-a desfasurat, inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, procesul de constituire a unor partide muncitoresti social-democrate in diferite tari, unele dintre ele unindu-se in asociatii internationale muncitoresti cum au fost, de pilda, Internationala I si a II-a. In Romania, un astfel de partid s-a creat in 1893, cu denumirea initiala de Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romania, care a aderat la Internationala a II-a socialista.
In cadrul social-democratiei din acea perioada a inceput sa se dezvolte un curent de gandire de factura extremista, in frunte cu Lenin, care va duce la o noua doctrina politica - cea comunista, de tip marxist-leninist, care, dupa primul si al doilea razboi mondial, va sta la baza sistemului politic totalitar comunist.
Datorita acestei noi situatii care s-a creat, doctrina politica social-democratica a intrat (dupa prima conflagratie mondiala) intr-o noua faza de dezvoltare, care a durat pana la zilele noastre. Mentionandu-si conceptia initiala cu privire la transferarea capitalismului in socialism pe calea reformelor, social-democratia din aceasta perioada sustine cu fermitate principiile pluralismului politic, ale respectarii optiunilor libere ale alegatorilor in legatura cu exercitarea puterii politice in stat, combatand - in acelasi timp - ideile unui regim totalitar, indiferent de natura sa (fascista sau comunista).
Partidele social-democrate au continuat sa se dezvolte in multe tari ale lumii si sa participe activ, pe principii democratice, la viata politica din tarile respective. Trebuie mentionat ca in multe tari, dupa al doilea razboi mondial, partidele social-democratice au reusit, prin alegeri libere, sa guverneze perioade indelungate de timp.
In prezent, dupa prabusirea sistemului totalitar comunist din tarile est-europene, sistem care nu intotdeauna a fost evaluat suficient de critici de catre social-democratie, doctrina social-democrata a intrat intr-o noua faza, in care s-a renuntat la ideea oranduirii socialiste. In prezent, doctrina social-democrata pune accent pe principiile statului de drept, pe protectia sociala a cetatenilor.
In zilele noastre, in Europa Occidentala, precum si in alte tari ale lumii, social-democratia reprezinta una din principalele doctrine politice, ca alternativa viabila de organizare si conducere democratica a societatii.
In tarile est-europene, unde comunismul s-a prabusit, are loc un proces de inchegare a unei doctrine politice social-democratice care valorifica o parte din vechile idei ale social-democratiei, dar afirma si altele noi, rezultate din situatia actuala a realitatilor social economice.
|
