Doctrine politice contemporane privind democratia
În contextul actual al confruntarilor de idei consacrate fenomenului politic, raporturile societate-cetatean, problematica democratiei, organizarii si conducerii pe baze democratice ocupa un loc central.
În epoca noastra, îndeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial, doua au fost principalele doctrine care au abordat problema democratiei: doctrina politica din tarile cu vechi traditii democratice; doctrina politica privind democratia în 919e49j socialism.
Referitor la continutul primei doctrine a democratiei din tarile occidentale, aceasta are ca ax principal pluralismul politic si pluripartidismul, separarea puterilor în stat, votul universal liber exprimat, independenta mijloacelor de informare, dreptul la asociere si libera exprimare a tuturor cetatenilor etc. Aceasta doctrina a cunoscut si cunoaste o dezvoltare deosebita o data cu extinderea ei aproape în toate tarile din lume, inclusiv în cele din est.
În cadrul acestei doctrine, distingem nuante diferite în functie de etapa, tara, punându-se accentul pe unul sau altul din elementele democratiei. Astfel, teoria democratiei pluraliste acrediteaza, pe buna dreptate, ideea ca o veritabila democratie are la baza un sistem social, inclusiv existenta unor organizatii cu caracter profesional, si a unor partide politice puternice care asigura deplina libertate de gândire si actiune a cetatenilor cei iau parte, prin reprezentantii lor, la conducerea întregii societati.
În acest mod se asigura o colaborare între societatea civila si societatea politica, aceasta din urma bazându-se pe stat si institutiile sale care, prin tot ceea ce face, trebuie sa slujeasca pe cea dintâi, adica societatea civila. Teoria democratiei pluraliste are un caracter dominant în cadrul întregii democratii din epoca contemporana.
Legat de unele caracteristici ale democratiei din anumite tari a aparut o noua teorie - teoria grupurilor de presiune - dezvoltata la început în SUA, iar apoi în Europa Occidentala.
În acceptiunea acestei teorii "grupurile de presiune" sunt asocieri de indivizi care iau nastere pe baza unor interese de moment sau de perspectiva, fara sa aiba o organizare clara, program sau statut care sa afirme interesele respective. Aceste grupuri de presiune se pot constitui ad-hoc, în legatura cu un anumit eveniment, sau sunt constituite dinainte pe baza unor interese proprii, dar pot actiona în anumite împrejurari pentru a determina un anumit curs al vietii politice. În acest sens, grupurile de presiune pot sa aiba un rol pozitiv atunci când promoveaza idealuri ce se identifica cu aspiratiile democratice (exercitarea unor presiuni de catre sindicate, asociatii profesionale, studentesti, de creatie etc.) sau un rol negativ, când actiunile acestor grupuri contravin intereselor democratice (grupuri monopoliste, mafia si chiar grupuri cunoscute pentru pozitii democratice, dar care pot fi manipulate la un moment dat). Oricum, grupurile de presiune exista ca o realitate, si actiunea lor nu poate fi ignorata.
Alte teorii din cadrul doctrinelor politice democratice occidentale sunt teoriile poliarhice, în care elementele de democratie sunt combinate cu cele de conducere de catre elite. Adeptii acestei teorii sustin ca exercitarea conducerii politice trebuie sa o faca elitele, prin respectarea principiilor democratice, dar care sa se manifeste autoritar, îndeosebi în perioadele de criza sau de situatii când teritoriul national este amenintat din afara.
În masura în care si în tarile foste socialiste se extinde sistemul democratic, în aceeasi masura, apar doctrine si teorii privind democratia, ca cele despre care a fost vorba mai sus.
Instaurarea socialismului într-un numar de tari a fost însotita si de o doctrina politica privind democratia - asa-zisa democratie socialista de tip superior. Elementele componente ale acestei doctrine erau: tagaduirea valorilor reale ale democratiei de pâna atunci; instaurarea democratiei pe calea dictaturii proletariatului, care putea fi exercitata în cadrul si în afara legii; existenta unui singur partid detinator al puterii politice în stat; eliminarea principiului separatiei puterii politice în stat; lipsa oricarei independente a mass-mediei, subordonarea totala partidului unic conducator; absenta garantiilor legale privind drepturile si libertatile cetatenilor; ruptura totala între declaratii (vorbe) si fapte; existenta pur formala a unui sistem institutionalizat democratic, menit sa marcheze exercitarea dictaturii; în numele unor idealuri de dreptate si echitate sociala, în numele poporului, se savârseau tot felul de abuzuri, crime, statul fiind un stat al fortei, nu al dreptatii.
În cadrul acestei doctrine au existat anumite nuante materializate în anumite teorii cum sunt: teoria socialismului democratic, socialismul cu fata umana etc.
Prin esenta sa, socialismul bazat pe un sistem politic în care monopolul puterii se afla în mâna unui singur partid, oricâte retusuri s-ar face socialismului, el nu poate sa devina democrat sau cu fata umana, între socialism si democratie existând o totala incompatibilitate.
|
