ELEMENTE DE BAZA ALE STRUCTURII PARTIDELOR POLITICE
Un partid nu este o comunitate ci un ansamblu de comunitati, o reuniune de grupuri mici, diseminate de-a lungul tarii (sectii, comitete, asociatii locale) legate prin institutii coordonatoare. Elementele de baza desemneaza componentele organismului partizan.
4.1. ELEMENTELE CARE DETERMINA TIPUL STRUCTURII DE BAZA
Tipul structurii de baza a partidelor dintr-un sistem politic depinde de mai multi factori:
- structura statului;
- sistemul electoral;
- structura mass-media;
- cultura politica;
- structura economico-sociala,
- structura etnica;
- gradul de conturare al claselor sociale;
- gradul de constiinta de clasa al membrilor acestora.
Partidele imita structura de organizare a statului. Este vorba de:
- structura pe verticala a puterii: statele federale cunoscand in general partide federalizate, ele insele (exemplu: SUA unde nu sunt 2 partide ci 102 partide, fiecare partid fiind constituit dintr-o coalitie de organizatii statale si locale), iar statele unitare cunoscand partide mai centralizate, descentralizarea acestora depinzand de gradul de descentralizare a statului insasi;
- structura pe orizontala a puterii: partidele tind sa imite in organizarea lor interna organizarea rezultata in stat din tipul separatiei puterilor practicat de sistemul respectiv.
Sistemul electoral face ca partidele sa se structureze diferit la baza (scrutinul proportional de lista incurajeaza sectiile, iar scrutinul majoritar uninominal comitetele, avand in vedere personalizarea votului si notabilitatea ceruta candidatilor).
Mass-media sunt importante pentru partide, structura acestora influentand nivelul structurii de baza a partidului: cu cat media sunt mai centralizate cu atat mai centralizate devin partidele, candidand in teritoriu cu oameni de la centru mai bine mediatizati, structurile de baza avand un rol de legitimare nu de decizie; daca media locale sunt influente, atunci rolul decizional al structurilor de baza creste. Prezenta unor minoritati etnice sau nationale grupate in anumite parti ale teritoriului determina existenta unor partide regionale si a unor partide nationale.
4.2. ELEMENTELE STRUCTURII DE BAZA A PARTIDELOR POLITICE
a. Structurare administrativ-teritoriala: sectii 343e42d sau filiale
b. Structurare electorala: comitete
c. Structurare economico-sociala: celula
d. Structurare paramilitara: militiile
a. Structurare administrativ-teritoriala
Partidul poate opta pentru o incadrare a aderentilor in functie de domiciliu si urmand diviziunile teritoriale ale statului. (art.4 alin (1) din legea nr. 14/2003). Aceste elemente de baza ale partidului sunt numite sectii sau filiale.
Sectia este o inventie socialista, tipica partidelor de masa, adoptata de celelalte partide datorita caracterului sau permanent care asigura o propaganda continua.
Sectia este:
- permanenta, deschisa, cautand sa faca aderenti,
- presupune o arie mai larga de actiune, cautand sa se apropie de electorat;
- presupune organizare interna precisa, poate avea subdiviziuni interne (organizatiile de imobil din partidele socialiste din Germania si Austria);
- poate reproduce la nivel local structurile centrale de conducere ale partidului.
b. Structurare electorala
Partidele de cadre sau cele electorale se organizeaza in vederea mobilizarii electorale, nefiind partide de integrare a aderentilor in vederea unei educatii morale sau politice subsumate unei ideologii. Structura lor va fi dependenta de procesele electorale. Acest tip de structura electorala se numeste comitet.
Comitetul este un grup restrans, semipermanent si inchis, care nu cauta sa-si gaseasca noi membri, ci sa influenteze decizia opiniei publice sau a electoratului, avand activitate mai intensa in preajma alegerilor. Este un grup de notabili, alesi datorita influentei lor sau un grup de personalitati alese de catre grupurile de baza ale partidului. In primul caz suntem in fata unui comitet direct, iar in al doilea caz in fata unui comitet indirect.
Un al treilea fel de comitet este cel al tehnicienilor electorali, specialistii cum este cazul comitetelor electorale din SUA.
c. Structurare economico-sociala
Celula ca element de baza a structurii unui partid se sprijina pe o baza profesionala reunind toti aderentii de partid care au acelasi loc de munca. Acesta este modul obisnuit de organizare a partidelor comuniste. In cazul celulei nu mai conteaza domiciliul aderentului, aceasta confera o arie geografica mare, fara a implica un numar mare de aderenti.
Exista si celule locale, bazate pe criteriul domiciliului, dar acestea nu sunt la fel de importante pentru partid. Celula de intreprindere asigura o coeziune mai mare a aderentilor, o permanenta certa si o mai mare influenta a conducerii asupra membrilor.
Celula este mult mai mica decat sectia, toti membrii se cunosc intre ei si isi cunosc conducerea. Legea romana interzice constituirea de structuri ale partidelor politice pe criteriul locului de munca art. 4 alin. (2) legea 14/2003
d. Structurare paramilitara
Unele partide tind sa concureze cu statul si sa combata alte grupari printro organizare de tip paramilitar. Art.3 din legea partidelor politice in Romania interzice organizarea de activitati militare sau paramilitare.
Militia este un fel de armata privata ai carei membri sunt incadrati in mod militar, supusi aceleiasi discipline si aceluiasi antrenament ca soldatii, sunt imbracati in uniforme si poarta insigne. Militiile sunt capabile sa defileze in cadenta, precedati de drapele. Militiile pot combate un adversar prin arme si lupta fizica, dar membrii raman civili.
4.3 NIVELE DE ORGANIZARE A PARTIDELOR POLITICE
Partidul are mai multe nivele de organizare in functie de numarul de membri si de influenta electorala. In privinta raportului cu membrii partidul politic apare ca o conventie care stabileste cat de stransa este relatia dintre partid si individ.
Primul nivel al participarii la viata politica este constituit de electorat. Electorii reprezinta forma cea mai slaba de atasament fata de partid, ei nu sunt juridic membri dar sprijina partidul. Anumite partide cu influenta dispun de un numar de persoane care isi pastreaza atasamentul indiferent de situatie.
Al doilea nivel este constituit de catre simpatizanti, acestia nu sunt membri dar spre deosebire de electori participa la reuniunile publice. Varsa ocazional sume de bani, sunt asumati ca resure mediatice in functie de notorietatea lor artisti, sportivi, savanti.
Al treilea nivel este reprezentat de membri. Membrii sunt persoane care juridic fac parte din partidele politice, varsa periodic sume de bani numite cotizatii, aceasta fiind cea mai stransa legatura cu partidul. Un partid isi formuleaza lista cu membri in functie de cotizanti.
Un al patrulea nivel este reprezentat de militanti, adica acei membri care isi dedica o parte din timp activitatilor de partid: imprastie presa, scriu scrisorile si declaratiile, participa la campaniile electorale. Dintre militanti sunt selectionati functionarii care sunt platiti, in cazul partidelor de masa acestia din urma sunt in mod obligatoriu militanti, iar in cazul partidelor de cadre functionarii sunt specialisti. Totodata in cadrul partidelor de masa functionarii aspira la ocuparea pozitiilor de conducere.
Al cincilea nivel este reprezentat de conducere. Liderii de partid sunt acele persoane care au dreptul sa reprezinte partidul in raport cu tertii si cu statul si care determina strategia si stabilesc tacticile partidului, dispun de autoritate institutionala pentru a obtine acordul partidului in luarea deciziilor. Ei fac parte din elita politica.
4.4. GRADE DE PARTICIPARE LA STRUCTURA PARTIZANA
a. Membri de partid
Orice asociatie partinica se sprijina pe angajamentul politic al cetatenilor fata de un partid sau altul. S-a dovedit totusi ca structura sociala a bazei de membri ai unui partid nu oglindeste structura populatiei. In cazul tuturor partidelor (), femeile si muncitorii au o reprezentare sub-proportionala. Aceasta situatie s-ar denatura si mai mult in defavoarea gruparilor sus-numite, daca am face o clasificare pe criteriul bazei formale de membri si a activitatilor politice din interiorul partidelor. In ceea ce priveste compunerea partidelor, majoritatea membrilor apartin de stratul superior al clasei medii (). Problema reprezentativitatii deficitare a unora dintre componentele sociale nu ar trebui insa exagerata. Trecand cu vederea faptul ca partidele populare sunt nevoite sa-si ia in considerare baza de alegatori, conceptiile si interesele unui partid nu sunt determinate neaparat si in nici un caz in exclusivitate de pozitia sociala a membrilor sai Notiunea de membru de partid este foarte vaga. Calitatea de membru a unui partid politic se dobandeste prin aderarea la principiile si valorile afirmate de catre un partid politic. In interiorul unui partid politic se gasesc mai multe categorii de membri, formand o serie de cercuri concentrice in interiorul carora solidaritatea partizana devine din ce in ce mai puternica. Exista mai multe grade si mai multe tipuri de participare la structura partizana.
b. Militantii
Militantii sunt cei cercul cel mai activ, al partidului, lucrand pentru acesta in mod constant. Militantii formeaza in partidele de masa un comitet in cadrul sectiei, in timp ce in cazul partidelor de cadre notiunea de militant se confunda cu cea de membru de partid.
c. Aderentii
Notiunea de aderent capata sens pentru partidele organizate in sectii. Este aderent cel care semneaza un buletin de adeziune si plateste regulat o cotizatie. Cercul lor este mai larg decat cel al militantilor.
d. Simpatizanti
Simpatizantul este un individ care face propaganda partizana, fara a intentiona neaparat aceasta, el nu este aderent, dar face din votul sau o chestiune publica influentand prin acest fapt cursul politic. El este legat de partid nu printr-o legatura oficiala ci printr-o legatura subiectiva, ideatica sau sentimentala.
Extinderea educatiei de masa, extinderea influentei media, reorientarea educatiei tinerelor generatii catre negarea comunitarismului traditional, slabirea legaturilor familiale, uniformizarea informatiei, a temelor si a mizelor fac ca legaturile de simpatie cu un partid sa fie din ce in ce mai slabe.
e. Alegatori fideli
Aceasta categorie ii reprezinta pe cei care dau votul lor unui anumit partid, fara a face cu necesitate din aceasta optiune o chestiune publica. Masa lor este usor de determinat prin sondaje ce respecta secretul identitatii respondentilor. Unii sunt alegatori fideli, care dau votul lor in mod constant unui singur partid, altii sunt alegatori care penduleaza de la un partid la altul, formand un fel de electorat volatil, pe care toate partidele incearca sa-l capteze. Partidele trebuie in mod evident sa-si fidelizeze electoratul prin ideologie si programe ferme.
4.5. Trasaturile structurii partizane
Structura partizana este constituita pe baza liberei asocieri. Natura voluntara a asocierii partizane are consecinte structurale importante:
- majoritatea membrilor nu sunt inclusi in aparatul birocratic al partidului astfel, structurile sunt mult mai suple, iar distribuirea competentelor intre diversele nivele structurale este mai imprecisa;
- structura interna a partidelor politice este influentata superficial de ordinea juridica (libertatea politica pare sa implice nereglementarea partidelor politice);
- partidele suporta o tensiune intensa intre cerintele democratiei interne revendicate de baza si cerintele eficientei revendicate de centru, mai ales in perioada in care partidul se afla la guvernare.
-Structura partidului trebuie sa fie durabila. Structura partizana trebuie sa fie capabila sa depaseasca speranta de viata a fondatorilor sau conducatorilor sai momentani. Durabilitatea nu exclude ca un partid sa fie creat in jurul unui om sau grup , dar impune ca structura sa fie suficient de independenta pentru a supravietui disparitiei liderului sau parintilor fondatori. Partidul trebuie sa se institutionalizeze, sa suporte un proces de transformare in cadrul caruia organizarea sa-si piarda caracterul instrumental, transformandu-se in scop in sine.
-Structura partidului trebuie sa fie suficient de complexa. Pentru a fi in prezenta unui partid organizarea trebuie sa fie diseminata in teritoriu si coordonata de un centru de comanda. Nu poate fi considerata un partid o organizatie care nu are nicio structura la nivel local.
-Structura partizana este o structura concurentiala. Partidul nu poate exista decat in concurenta cu alte partide si este o structura de concurenta interna. Cazul partidelor comuniste acestea devin la baza un fel de sindicate muncitoresti, iar la varf putere publica subordonata total statului.
-Structura partizana trebuie sa fie flexibila, adaptabila si capabila de a se integra in sistem. Partidele trebuie sa aiba o structura complexa si flexibila, partidele rigide nerezistand timp indelungat datorita modificarilor din societate. Structura interna a partidului nu trebuie sa fie o structura birocratica, este necesara o structura informala, flexibila, deschisa, personalizata, cu o capacitate mare de adaptare. Partidul constituie un sistem de aliante al unor substructuri si intracoalitii, ceea ce face ca structura sa trebuiasca sa fie rezumatul negocierilor permanente intre aceste grupuri orientate ideologic, geografic, economic. Structura trebuie sa fie capabila sa ofere stimulente colective si individuale membrilor sai. Fara aceasta nu este capabil sa-si creeze fidelitatea membrilor sai, fidelitatea necesara caracterului durabil, si nici sa creeze si sa pastreze elitele necesare eficientei sale electorale si guvernamentale. Aceste stimulente pot fi colective, adresandu-se diviziunilor sale interne diferentiate in functie de pozitia sociala, starea economica, specificul regional, originii etnice, sexului, varstei. Stimulentele colective sunt simbolice, dar si materiale sau normative.
Un partid care nu reuseste sa puna in functiune un sistem eficient de recompense este un partid perdant, pe cale de disparitie.
-Structura partizana trebuie sa fie electoral eficienta.
Ea este dominata de vointa conducatorilor de a accede la exercitiul puterii, singuri sau in alianta, pe baza votului electoratului, atat la nivel central cat si la nivel local.
Partidul isi adapteaza structura testului electoral, nu se mai bazeaza pe un program ideologic ci pe un program mobil, suplu, capabil sa mobilizeze alegatorii cu conceptii politice diferite. El nu se mai bazeaza pe aderenti ci pe tehnicieni.
Structura partizana trebuie sa guvernamental eficienta. Odata trecut testul electoral partidul trebuie sa fie guvernamental eficient. Structura partizana trebuie sa fie capabila sa produca si sa selecteze personalul de conducere pentru posturile guvernamentale, sa construiasca programe si politici publice, sa controleze si sa coordoneze organele guvernamentale. Daca partidul nu are forta necesara acestei alimentari a statului cu impuls politic consistent, daca nu este capabil sa atraga sau sa formeze elitele necesare, atunci el va pierde viitorul test electoral.
-Structura partidului trebuie sa fie o structura de putere si o structura de
formare de personal, o structura deschisa aderarii, o structura capabila sa
inlocuiasca generatiile politice la timp si in mod eficient.
4.5 PARTIDELE, INTRE 'STAT' SI 'POPOR'
Partidele nu sunt singurii actori din sistemul intermediar. Ele isi impart sarcina de mijlocire a intereselor si de formare a vointei politice cu asociatiile, initiativele civile si miscarile sociale, acestea din urma fiind mai mult decat simpli agenti pasivi de mediere (), ele fiind »medii si factori« in cadrul procesului de comunicare. Totusi, numai partidelor le revine »un rol dublu«, legitimat prin alegeri. »In loc sa se 'apropie' de stat, asa cum o fac celelalte institutii intermediare care reprezinta opiniile si interesele poporului, partidele duc aceste opinii si interese 'in interiorul' statului, ocupandu-se de formarea vointei generale in cadrul organismelor constitutionale statale. () In acest scop, partidele politice rezolva o problema de comunicare comuna tuturor democratiilor pluraliste reprezentative, intre diversitatea societatii si idealul unitatii statului.« Acest statut 'colorat', amestec intre libertate si supunere, care confera partidelor in mod particular, independent de organismele statale rangul de organ constitutional, este menit sa creeze o situatie in care ele »nu sunt prinse intr-atat in institutia statala incat sa-si piarda legatura cu societatea, si in care conducerea partidului nu se izoleaza de membri intr-atat incat sa piarda legatura cu diversitatea de opinii si interese din societate«. Partidele sunt asadar entitatile care trebuie sa mentina in miscare »circuitul comunicarii politice« intre organele statului si opinia publica, intre »formarea vointei poporului« si »formarea vointei statale«, problema nefiind »daca partidele fac parte din societate sau din stat ci in ce masura se pot integra ele in ambele structuri«. Nici un alt actor de pe scena politica democratica nu are o functie de comunicare atat de importanta ca cea detinuta de partide.
4.6 RESURSELE PARTIDELOR POLITICE
Prima resursa a unui partid este sigla sa (da recognoscibilitate unui partid politic si asigura publicul asupra valorilor, principiilor, si actiunilor pe care acel grup le promoveaza). Cea de a doua resursa este data de bani care asigura in conditii concurentiale capacitatea unui grup politic de a raspunde exigentelor electorale. Banii nu sunt o resursa public recunoscuta, datorita suspiciunii de coruptie. Problema coruptiei si a clientelismului politic a adus in discutie modalitatile de control asupra finantarii partidelor politice, finantare care nu este in mod absolut transparenta. Numarul de membri reprezinta o a treia resursa a grupurilor politice. Orice partid isi afirma in mod public numarul de membri pentru a demonstra propria capacitate de mobilizare. In functie de tipul de partid raportul numar de membri finantare variaza. In cazul partidelor de cadre finantarea actiunii politice se realizeaza prin obligatia de a plati un cuantum din veniturile pe care le au toti demnitarii si functionarii publici ce apartin acelui partid. In cazul partidelor de masa finantarea se face pe baza de cotizatie. Cu cat numarul de membri este mai mare cu atat fondul banesc creste.
Competenta este o alta resursa a partidelor politice si consta in capacitatea partidelor de a atrage tehnicieni pentru rezolvarea unor anumite probleme si pentru elaborarea anumitor politici publice coerente. O a cincea resursa este informatia care presupune atat accesul privilegiat la informatiile necesare pentru maximizarea competentei cat si capacitatea partidului de a oferi partenerilor si mass- mediei informatii specifice.
Toate resursele precedente pot fi utilizate in masura in care partidul dispune de capacitatea de a se relationa la institutiile publice si private si de a crea retele de comunicare.
Combativitatea este resursa ceror fara de reurse si are doua forme: promovarea liniei morale si promovare violentei de limbaj si fizice.
Alte doua resurse sunt imaginea grupului si sustinerea electorala.
|
