ETAPELE CONSTITUIRII UNIUNII EUROPENE

Tot continentul European reprezinta locul de unde s-au declansat cele doua razboaie mondiale care au provocat nenorociri, distrugeri, pentru intreaga omenire si prin urmare europenii si-au pus problema sa gaseasca o solutie sa inlature razboiul.

ETAPELE CONSTITUIRII UNIUNII EUROPENE

Dupa al II-lea razboi mondial s-a demonstrat ca lumea postbelica avea nevoie de un climat de securitate comuna, colectiva, international in primul rand, pentru a asigura refacerea economiei dupa razboi.

De aceea, in conceptia unor oameni politici de mare anvergura a incoltit idea organizarii statelor europene sub forma, cum spunea W. Churchill: crearea unor state unite ale Europei. Numai ca acest lucru nu e posibil pentru ca in Europa sunt state si popoare cu istorie lunga si diferita. Ideea unei unificari a statelor europene era valabila, dar din pacate se lovea de doua lucruri ce au facut-o greu de realizat:

1.Indata dupa al II-lea razboi mondial s-au produs mari neintelegeri intre fostii aliati (SUA, URSS, Franta si Anglia), care s-au accentuat dupa anul 1949, cand, urmare a unui spionaj international, sovieticii au reusit sa puna mana pe tehnologia fabricarii bombelor atomice.

Asadar, Europa s-a rupt in doua: pe de o parte statele occidentale aflate sub influenta Statelor Unite si pe de alta parte tarile din Centrul si estul Europei care erau sub autoritatea URSS.

Pentru cele doua blocuri occidental si rasaritean a inceput momentul de criza numit   Razboiul Rece. Totusi, solutia in situatia aceasta complicata, pentru reorganizarea viitoare a Europei, a fost gasita la jumatatea sec. XX in planul economic. Inceputul organizarii viitorului Europei trebuia sa inceapa cu economia, pentru ca planul economic permite stabilirea unor relatii dincolo de problemele de ordin politic sau militar.

Procesul de reorganizare a Europei pe baze economice in conditiile existentei Razboiului Rece si a cortinei de fier (Churchill) trebuia sa inceapa cu tarile occidentale, tarile din apusul Europei.

2.Acestea se gaseau sub tutela Americana din punct de vedere economic si politic.

In 1947 SUA a venit cu   Planul Marshall ce avea ca scop ajutorarea financiara a tarilor din Europa occidentala.

Din 1945, dupa terminarea razboiului, SUA a realizat o intalnire a marilor puteri la Bretton Woods, prin care voia sa puna bazele suprematiei dolarului pe plan financiar in relatiile economice mondiale. (Actualitate: in perioada urmatoare urmeaza sa se intalneasca G20 - cele mai importante state din punct de vedere economic- care este subintitulat Bretton Woods II si se vrea o reeditare a primei intalniri.)

In aceasta situatie, in aprilie 1948 a luat fiinta la Paris Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE) ce avea ca scop gestionarea creditelor alocate prin Planul Marshall si se constituie un fond infiintat de SUA care poarta numele de Uniunea Europeana de Plati si care permite tarilor participante - statelor occidentale - sa poate scapa de capcana relatiilor bilaterale. Este vorba despre faptul ca prin formarea Uniunii Europene de Plati nu mai existau atatea piedici prin impunerea a tot felul de taxe (taxele vamale etc.).

In mai 1948 are loc Congresul de la Haga si este momentul care marcheaza hotararea tarilor din vestul Europei de a realiza o Uniune Europeana.

Existau doua conceptii:

a). federalistii doreau ca uniunea sa se faca sub forma unei confederatii de state;

b). uniunionistii doreau sa se faca sub forma unei uniuni de state (existenta unor legi si institutii centrale).

(Actualitate: In momentul de fata, Uniunea Europeana are fata unei confederatii, dar in momentul realizarii Constitutiei Europene - si implicit a unui presedinte european - vom avea pretentia unei uniuni).

Deci, conform ideii Congresului de la Haga trebuia sa ia fiinta o adunare cu caracter consultativ (consultata de guvernele tarilor europene) si trebuia sa se cheme Adunarea Parlamentara a Europei (formata din reprezentanti ai parlamentelor statelor europene, ale tuturor statelor europene - in prezent sunt 45 state) si care se intruneste anual la Strasbourg.

Singurele atributii pe care le are Adunarea Parlamentara, condusa de un Consiliu al Europei format din sefii statelor membre .

Fondarea Uniunii Europene imediat dupa razboi avea sa inceapa in domeniul constructiilor, a industriei carbonifere si a industriei otelului. Pornind de la nevoia reglementarii produselor, a pretului carbunelui si otelului, in 1961 se semneaza un tratat intre 6 state apusene respective: Franta, Germania, Italia si tarile Benelux-ului (Belgia, Olanda, Luxembourg). Pe baza acestui tratat se constituie Comunitatea europeana a carbunelui si otelului (CECO), in formula ei originala este CECA, care stabilea reglementari comune pentru aceste doua materii prime esentiale si astfel ia nastere primul proiect comun vestic care sta la baza Uniunii Europene. Parintii fondatori ai CECO si ai Uniunii Europene sunt: Jean Monet si germanul Robert Schumann. Ei credeau ca Europa unita se face numai prin proiecte comune si solidaritate deplina.

Acest tratat constituia de fapt o organizatie europeana supranationala si un prim inceput de piata comuna.

Un alt scop al acestei solidaritati intre cele 6 state era crearea unei forte armate comune, dar erau prea multe interese negative. Dupa al II-lea razboi mondial nu s-a incheiat un tratat de pace cu Germania (principalul agresor), pentru ca Germania a fost impartita in 4 zone de ocupatie militara: franceza, engleza, americana (Republica Federala Germana - RFG) si sovietica (Republica Democrata Germana - RDG).

In 1957 a fost nevoie sa se semneze un nou tratat in care se preciza ca accentul unificarii Europei trebuie sa se puna pe institutii economice, intrucat cele politice nu pot sa conduca la cooperare si solidaritate. A fost semnat la Roma si s-au pus bazele   Comunitatii Economice Europene (CEE), primul tratat fondator al Uniunii Europene, pentru ca nu se refera doar la doua elemente, ci o larga cuprindere a marfurilor de piata.

Apare in baza aceastui tratat ca integrarea economica este si trebuie considerata un obiectiv mai accesibil si mai pragmatic decat o uniune politica.

Prin Tratatul de la Roma se realiza o politica comerciala comuna si se avea in vedere realizarea unei uniuni vamale. Consecinta imediata a tratatului de la Roma a fost ca intre 1957-1970 indicii comertului exterior englez au ramas in afara Uniunii europene. A crescut in acelasi interval importul celor 6 state de 3,2 ori si exportul de 3,4 ori.

Concomitent cu Tratatul de la Roma s-a mai incheiat un tratat intre cei 6: Tratatul Euratom, care stabilea reunirea fortelor si resurselor celor 6 tari pentru a realiza o politica comuna in domeniul energiei atomice.

In deceniul al 6-lea al secolului trecut, pentru tarile occidentale, una dintre cele mai importante probleme economice era problema agriculturii, pentru ca suntem in perioada de dupa razboi, in care incetasera ajutoarele SUA si Europa ducea o lipsa acuta de produse agricole.

Primul program, politica comuna vest europeana a fost Politica Agricola Comuna (PAC) lansata in 1962 si pentru sprijinirea careia se infiinteaza pentru prima oara bugetul CEE cu scopul de a spijini financiar agricultura europeana.

In 1966 se infiinteaza Fondul European de Orientare si Garantie Agricola (FEOGA) si care absorbea 90% din bugetul CEE.

Problema aceasta a agriculturii avea sa ofere un nou model a politicii de integrare vest europeana. In acelasi timp, dupa invazia treptelor sovietice (1968) in Cehoslovacia, in 1969 se constata o deschidere economica catre statele din vest, adica cu aparitia primelor filiale a unor mari concerne, trusturi occidentale (1969-1970 uzinele Fiat = exemplu, vin in URSS). Din pacate s-a demonstrat ca economiile de tip hipercentralizat nu erau capabile sa se adapteze noilor realitati.

Intre 1973-1975 unitatea economica europeana se extinde de la 6 la 15 tari. In 1973 intra Anglia, Danemarca, Irlanda. In 1981 adera Grecia, Austria, Finlanda, Suedia.

In acelasi timp, in perioada 1973-1975 apar si primele dificultati in calea extinderii Uniunii Europene. O dificultate majora este creata de prima criza a petrolului din 1973, cand tarile arabe s-au unit si au format Organizatia tarilor exportatoare de petrol (OPEC) si a avut un efect negativ. Astfel a luat nastere euroscepticismul.

A doua dificultate a fost ca dupa 1973-1975, pe piata mondiala a crescut foarte mult concurenta intre produsele SUA si cele ale Japoniei.

S-au incercat o serie de solutii pentru reducerea acestor socuri, dar consecinta a fost cresterea masiva a somajului pana la 9-10 %.

Se vorbeste tot mai mult dupa 1973-1975 despre o Europa cu doua viteze, adica un ritm de dezvoltare economica mare pentru cei mari (Franta, Germania, Anglia, Italia) si unul mai putin dezvoltat al tarilor mai sarace.

Aceste probleme au determinat ca in februarie 1986 sa se adopte un nou document al CEE care sa retuseze neimplinirile, sa dea o noua configurare problemei economice, Actul Unic European, considerat al II-lea tratat fondator al Uniunii Europene.

Actul Unic European inseamna inca un pas inainte pe calea integrarii europene intrucat propune crearea Uniunii Economice si Monetare (UEM) a carei scop final era introducerea in Europa unificata a unei monede unice, comuna tuturor statelor membre si gestionata de o Banca Centrala Europeana.

De asemenea, tratatul mai stabilea ca la inceput moneda era teoretica, cu valoare fixa, la care se raporta valoarea fiecarei monede a celorlalte state europene, ECU = Europeean currency unique.

Prin urmare, Actul Unic European confirma realizarea unei mari piete europene, spatiu fara frontiere interioare, care sa se numeasca piata comuna, integrata si care sa permita in cadrul sau pana la 1992 realizarea celor patru libertati fundamentale in cadrul Uniunii Europene:

Libera circulatie a marfurilor;

Libera circulatie a capitalurilor;

Libera circulatie a serviciilor intre tarile membre;

Libera circulatie a persoanelor.

De asemenea, Actul Unic European prevedea armonizarea legislatiilor nationale in sensul realizarii a ceea ce se numeste AQUISE comunitar (norme, reglementari, legi valabile in toate tarile membre).

Pe baza prevederilor acestui act se semneaza in localitatea luxemburgheza Schengen in 1986, un acord intre Franta, Germania si Benelux, la care adera apoi Spania, Italia si Portugalia, care se numeste spatiul Schengen, cu obligatia tarilor membre de a realiza un control sever la granite numit Europol (Organizatia Politiilor din tarile membre).

Pentru organizarea Uniunii Economice si Monetare era nevoie de o noua abordare a CEE si in acest scop, tot in Olanda, se semneaza in 1992 Tratatul de la Maastricht completat ulterior printr-un alt tratat: Tratatul de la Amsterdam (semnat in 1996 si intrat in vigoare in 1999).

Aceste doua tratate au un rol mai deosebit, deoarece stabilesc ca uniunea economica si monetara urmeaza sa se realizeze in trei etape care sa se incheie pana in 1999. In cadrul acestor etape, trebuia sa ia fiinta Institutul Monetar European (IME) al carui scop era stabilirea irevocabila a paritatilor monetare in raport cu moneda unica, acea ECU.

De asemenea, tratatele respective mai stabileau aplicarea in cazul tuturor tarilor care urmau sa adere in viitor la Uniunea Europeana a criteriilor de convergenta, care fusesera adoptate anterior si care se refereau la: rata inflatiei, dobanzile pe termen lung, starea finantelor publice (deficitul bugetar= veniturile sunt mai mici decat cheltuielile) si datoria publica (imprumuturile interne si externe pe care o tara le are de dat la un moment dat).

Infiintarea Bancii Centrale Europene a fost cea mai importanta consecinta a Tratatului de la Maastricht.

Dupa 1990, tarile din Europa Centrala, foste comuniste (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria), asa numitul Grup de la Visegrad, au incheiat un acord de asociere care presupune inceperea unor tratative de aderare la Uniunea Europeana. In perioada care a trecut din 1992-1996 (Maastricht-Amsterdam) si alte tari au dorit sa adere la Uniunea Europeana printre care si Romania si care incepe tratativele de negociere in 1997. Tot in urma tratatului de la Maastricht s-a stabilit intrarea pe piata europeana a unei monede reale unice: EURO.

De asemenea se mai stabilea realizarea in cadrul Sistemului Comunitar European (SME) o fluctuatie a monedelor nationale europene fata de moneda unica de +/- 15%.

Si tratatul de la Maastricht si cel de la Amsterdam lasau deoparte doua probleme esentiale:

Realizarea de catre Uniunea Europeana a unei politici de aparare comuna nonamericana;

Crearea unei presedentii individuale a Uniunii Europene.

In 1997 incep sa-si depuna candidaturile pentru Uniunea Europeana, tarile baltice (Letonia, Estonia, Lituania) si Bulgaria si Romania. Ca si in cazul oricarei tari care a aderat la Uniunea Europeana, negocierile cu aceste state au inceput cu o examinare de catre autoritatile comunitare a situatiei fiecarei tari cu privire la insusirea aquis-ului comunitar. De asemenea in functie de evolutia fiecarei tari se stabilea o perioada de preaderare care prefata aderarea propriu-zisa a noilor state la Uniunea Europeana.

!!!Aceasta aderare trebuia sa insemne in primul rand rezultatul efortului propriu a tarii respective ca raspuns la aderare.

Triunghiul co-decizional al Uniunii Europene.

Procedura de aderare presupune o cerere de aderare care este aprobata de triunghiul co-decizional si incep negocierile de aderare pe baza a 31 de capitole ale aderarii.

In urma incheierii negocierilor de aderare, actul de aderare trebuie sa fie semnat si ratificat de statul candidat si de fiecare membru al Uniunii Europene in asa fel incat tratatul de aderare devine un tratat de drept international.

Dupa semnarea aderarii, urmeaza o perioada de monitorizare, se fac rapoarte anuale de tara care arata ce este de facut in perioada de postaderare.

Aderarea unui stat nou la Uniunea Europeana se realizeaza pe baza unor criterii stabilite la Copenhaga (1993).

Statul candidat, solicitant, trebuie sa fie stat european.

Criteriul politic care presupune pentru tara candidata stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia: statul de drept si drepturile omului.

Criteriul economic care presupune existenta unei economii de piata functionale si capacitatea de a face fata fortelor concurentiale in cadrul pietei unice europene.

Criteriul tehnic care reprezinta capacitatea statului respectiv de a adopta Aquis-ul comunitar.

Acestor criterii li s-au adaugat ulterior o serie de propuneri si strategii pe termen mediu cum este de exemplu strategia de la Lisabona (2004) care stabileste pana in 2010 urmatoarele obiective fundamentale ale Uniunii Europene.

a)      Consolidarea pietei unice prin cresterea concurentei in mod special in transporturi si telecomunicatii prin extinderea telefoniei mobile si a internetului;

b)      Incurajarea cercetarii stiintifice pana la 3% din PIB si adoptarea unui regim European unic de brevetare;

c)      Stimularea dezvoltarii IMM-urilor;

d)      Cresterea la 70% a ratei ocuparii fortei de munca.

Scopul acestor reforme pana in 2010 este:

- cresterea dinamismului pietei unice;

- sporirea coeziunii sociale printr-un grad mai inalt a fortei de munca (prin sporirea cheltuielilor pentru realizarea educatiei permanente);

- o mai buna guvernare economica.

COSTURILE SI BENEFICIILE INTEGRARII TARILOR

DIN EUROPA CENTRALA SI DE EST (ECE)

Integrarea tarilor din Europa Centrala si de Est este privita ca un proces care are cu siguranta avantaje de ambele parti; e un fel de joc cu suma pozitiva. Numai ca in cadrul acestui proces castigurile si pierderile sunt mai greu de masurat. In afara efectelor economice care pot fi cuantificate, sunt cele de ordin politic, social, psihologic care sunt mai greu de masurat. Pe de alta parte, pierderile si castigurile nu vor aparea neaparat in acelasi spatiu pentru ca unii agenti economici vor pierde de la inceput. Mai mult, castigurile si pierderile nici nu sunt macar simultane in timp, intrucat nu sunt elemente statice (ceea ce apare ca pierdere pe termen scurt poate aparea castig pe termen lung).

Majoritatea studiilor facute in Uniunea Europeana arata ca aceasta a beneficiat mai intai de castiguri si ulterior au aparut costuri. In ceea ce priveste ECE, in faza initiala a aderarii, ele suporta mai intai costuri si spera ca pe viitor sa apara si beneficii. Pentru a atenua costurile initiale, Uniunea Europeana acorda o asistenta financiara solida prin diferite programe.

Efectele directe ale aderarii sunt legate de o crestere insemnata a comertului si modificarea bunastarii locuitorilor prin inlocuirea productiei care se facea cu costuri mai mari, cu bunuri de import din Uniunea Europeana.

Efectele indirecte ale integrarii sunt:

- redistribuirea resurselor si veniturilor in mod inechitabil;

- influenta somajului.

In acelasi timp intre beneficiarii aderarii sunt sferele vietii politice care vizeaza cresterea democratiei in stat si a libertatilor individului.

De asemenea apar pentru unele industrii romanesti oportunitatea avantajelor comparative, adica privind raritatea produsului. Principalele avantaje comparative: daca Spania are pusa la punct industria vinului, Anglia textile, atunci exista in munca comparatie cand se fac schimburi si fiecare exportator are un avantaj comparabil fata de statul importator (cantitatea de munca inmagazinata in produsele respective).

Costul integrarii statelor din ECE se refera la:

Compatibilizarea institutionala (crearea unor institutii compatibile cu cele europene);

Plata unor contributii la bugetul de fonduri al Uniunii Europene;

Pierderea masiva de forta de munca calificata;

Cresterea costurilor pentru programe sociale (exemplu: cazul trimiterii in somaj, disponibilizari obligatorii);

Scaderea productiei, datorita cresterii concurentei.

Pentru Romania este evident ca multe dintre iluziile aderarii s-au spulberat. Se pare ca aceasta situatie este specifica tuturor tarilor care au cunoscut perioada de tranzitie, chiar a relatiilor de ordin politic.