EURO - MONEDA UNICA A EUROPEI
Cineva a avut curiozitatea de a face un tur al statelor membre din Uniunea Europeana( inainte de adoptarea euro!) pornind din Franta cu 1000 de franci si, schimband suma dintr-o moneda nationala in alta, a ajuns inapoi la punctul de plecare cu doar 500 de franci far 626c25g 9; sa fi cumparat absolut nimic!
Incepand cu 1 ianuarie 2002, in 12 din statele membre ale UE se foloseste o singura moneda Euro.
Intr-un ritm mai alert sau mai lent, toate statele europene se indreapta spre aceeasi tinta: o Europa integrata.
Este adevarat ca nu toate statele membre ale Uniunii Europene au luat hotararea sa faca parte din zona Euro. Exista insa o tendinta foarte clara: trebuie sa fim pregatiti pentru momentul unic al unei monede unice in Europa!
Pana de curand vorbeam despre moneda europeana ECU. Ce s-a intamplat cu ECU? In primul rand, trebuie precizat ca ECU nu a reprezentat niciodata o moneda europeana, ci doar o unitate de masura monetara, ce fluctua in raport cu monedele tarilor Uniunii Europene. Nu a existat niciodata o reprezentare a acestei unitati monetare sub forma de bancnote si monezi, dar in mod sigur ECU a constituit una din etapele ce a dus la aparitia monedei unice europene.
La miezul noptii de 31 decembrie 1998 catre 1 ianuarie 1999, in mod oficial, ECU a fost inlocuit de Euro cu o paritate de 1:1. Care este diferenta? Noua titulatura aduce in plus faptul ca, de la 1 ianuarie 1999, rata de schimb oficiala Euro/monede nationale (ale statelor membre ale Uniunii Europene care fac parte din zona Euro) este fixa. Astfel, putem spune ca rata de schimb pentru aceste monede este si va ramane una si aceeasi prin definitie.
Anterior acestui moment de importanta deosebita pentru Uniunea Economica si Monetara in cadrul Consiliului European de la Madrid (decembrie 1995) sefii de state si guverne ai Uniunii Europene au luat hotararea de a da monedei unice denumirea de Euro. Abrevierea oficiala pentru moneda unica este EUR, aceasta abreviere fiind inregistrata la Organizatia Internationala pentru Standarde (ISO).
De la decizia politica la introducerea efectiva a monedei unice
Trecerea la moneda unica reprezinta un proces controlat in detaliu si cu un calendar cat se poate de clar.
Piata Unica reprezinta unul dintre obiectivele majore ale parintilor spirituali ai actualei Uniuni Europene si poate fi caracterizata pe scurt prin existenta a patru libertati fundamentale: libertatea de circulatie a bunirilor, persoanelor, serviciilor si capitalului. Cu alte cuvinte, in cadrul acestei Piete Unice, bunurile, persoanele, serviciile si capitalul circula liber dintr-o tara a Uniunii Europene in alta, fara a intampina restrictii la traversarea granitelor geografice ale acestor tari.Aceasta Piata Unica a devenit realitate in 1992, ea functionand si evoluand in sensul unei integrari mereu mai profunde.
Alaturi de Piata Unica si Uniunea Economica si Monetara reprezinta un proiect cu destula vechime: inca de la sfarsitul anilor 60 s-a oficializat ideea unei zone in cadrul Pietei Unice in care sa se utilizeze o singura moneda. Avand in vedere ca tranzactiile comerciale dintre tarile membre reprezinta 60% din totalul tranzactiilor comerciale desfasurate de UE, Uniunea Economica si Monetara (UEM) devine o necesitate economica si reprezinta complementul firesc al Pietei Unice. Aceasta din urma poate functiona mai eficient si cu beneficii mai mari in contextul existentei Uniunii Economice si Monetare, pentru ca se elimina costurile ridicate ale tranzactiilor legate de schimburile valutare, precum si incertitudinile legate de instabilitatea ratei de schimb. Mergand mai departe, o Piata Unica mai eficienta va permite impulsionarea cresterii economice si a ocuparii fortei de munca, in timp ce existenta unei metode unice va intari stabilitatea monetara internationala. Comparativitatea preturilor in Euro va face companiile mai competitive, ele trebuind sa ofere produse si servicii la preturi stabile si uneori chiar mai scazute decat inainte de introducerea monedei unice. La modul general, moneda unica are ca scop intarirea unitatii europene si este conceputa pentru a constitui un factor de stabilitate, pace si prosperitate.
Totusi proiectul UEM a inceput sa se concretizeze la sfarsitul anilor 70 prin crearea Sistemului Monetar European (SME), sistem construit pe principiul unor rate de schimb monede nationale/ECU (calculat ca medie a monedelor participante) stabile, dar ajustabile in functie de contextul economico-financiar. Fluctuatia ratelor de schimb intre monedele europene a fost astfel adusa, in numai 10 ani, la un sfert din cea initiala.
Astfel, dupa 1985, UEM apare din ce in ce mai mult in ipostaza unei unei etape necesare pentru finalizarea Pietei Unice. Consiliul European de la Madrid (1989) a decis ca prima etapa a UEM sa inceapa in iulie 1990, iar Consiliul European de la Maastricht(1991) a decis ca Europa sa dispuna de o singura moneda pana in anul 2000. Tratatul de la Maastricht (intrat in vigoare in 1993) a definit conditiile si calendarul introducerii monedei unice europene.
Tratatul cere ca economiile nationale sa fi atins anumite niveluri de performanta in ce priveste inflatia, deficitele si datoria publica, rata de schimb si rata dobanzii conditii cunoscute sub numele de criterii de convergenta care permit functionarea corecta a UEM. Dintre cele 4 criterii de convergenta (inflatie, deficite publice, rata de schimb si rata dobanzii), doar deficitele publice excesive trebuie sa fie monitorizate de Consiliul Uniunii Europene dupa adoptarea Euro. Danemarca si Marea Britanie sunt singurele tari autorizate prin Tratat sa nu participe la zona Euro daca nu doresc acest lucru. Toate celelalte state membre UE si-au luat angajamentul de a intra in zona Euro imediat ce situatia economica interna le-o va permite.
In vederea analizarii capacitatii statelor membre de a participa la zona Euro, prin Tratatul de la Maastricht s-a prevazut intocmirea unor rapoarte privind gradul de compatibilitate al statelor membre cu criteriile de convergenta sus-mentionate. Pe baza acestor rapoarte, Consiliul European a confirmat, in luna mai 1998, faptul ca 11 state membre vor adopta Euro ca moneda unica incepand cu 1 ianuarie 1999, si anume: Belgia, Germania, Spania, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia si Finlanda pentru ca aceste state indeplineau criterii de convergenta stabilite. Danemarca si Marea Britanie au confirmat faptul ca nu doreau sa participe la zona Euro, iar Grecia si Suedia nu indeplineau in acel moment conditiile impuse de criteriile de convergenta.
La Consiliul European de la Amsterdam din iunie 1997, s-a incheiat un acord intre statele membre, intitulat Pactul de Stabilitate si Crestere, acord construit pe doua aspecte cheie: un sistem da alarma preventiva pentru identificarea si corectarea derapajelor bugetare, inainte ca acestea sa determine depasirea pragului de 3% din PIB stabilit in Tratat pentru deficitele bugetare, si un set de reguli cu efect restrictiv pentru a exercita presiuni asupra statelor membre ale zonei Euro, astfel incat acestea sa evite deficitele excesive si sa ia masuri rapide de corectare a lor. Statele membre ale zonei Euro se angajau sa obtina, pe termen mediu, bugete nationale echilibrate sau chiar excedentare.
Trebuie precizat ca Uniunea Economica si Monetara se bazeaza pe doua concepte: coordonarea politicilor economice nationale si existenta unei institutii independente responsabila cu politica monetara. Pana la nivelul anului 1998 aceasta institutie a fost reprezentata de catre Institutul Monetar European (IME). Ulterior a intrat in functiune initial formal, pentru ca, incepand cu 1 ianuarie 1999, sa inceapa sa functioneze realmente Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) constituit din bancile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene, inpreuna cu Banca Centrala Europeana (BCE), si avand ca principal obiectiv mentinerea stabilitatii preturilor in statele membre ale zonei Euro.
In urma indeplinirii criteriilor de convergenta, Grecia a adoptat moneda unica incepand cu 1 ianuarie 2001. In continuare Danemarca si Marea Britanie nu doresc sa intre in zona Euro, iar Suedia mai are inca probleme cu stabilitatea ratei de schimb.
Avantajele monedei euro
Platile se efectueaza cu aceeasi moneda in toate tarile zonei euro, ceea ce faciliteaza calatoriile dintr-un stat in altul. Transparenta preturilor este in avantajul consumatorilor, deoarece simpla comparatie a etichetelor permite consumatorilor sa achizitioneze de la furnizorii cu cele mai mici preturi din zona euro, ca de exemplu, preturile masinilor din diferite tari ale zonei euro. Prin urmare, transparenta preturilor care este strans legata de moneda unica, contribuie la mentinerea inflatiei sub control de catre Eurosistem. Concurenta sporita ofera posibilitatea ca resursele disponibile sa fie folosite cu eficienta maxima, stimuland activitatile comerciale din zona euro si sustinand astfel cresterea economica si ocuparea fortei de munca
Lansarea monedei euro la data de 1 ianuarie 1999 a eliminat costurile aferente tranzactiilor valutare si astfel au rezultat economii considerabile de costuri. In cadrul zonei euro, nu mai exista costuri referitoare la:
cumpararea si vanzarea de valuta pe pietele valutare;
masurile privind protectia impotriva variatiilor defavorabile ale cursului de schimb;
platile transfrontaliere in valuta, care presupun comisioane ridicate;
detinerea mai multor conturi valutare, ingreunand astfel gestionarea acestora.
odata cu introducerea monedei euro, au disparut de asemenea fluctuatiile valutare si implicit riscurile valutare din zona euro. In trecut, riscurile si costurile valutare au afectat competitia si activitatile comerciale transfrontaliere.
Trasaturi principale ale zonei euro
Inainte de realizarea Uniunii Monetare, tarile individuale, care in prezent fac parte din zona euro, aveau economii relativ mici si deschise. in schimb, zona euro formeaza o economie vasta si mult mai autonoma, comparabila cu dimensiunea economieiStatelor Unite.
In ceea ce priveste populatia, zona euro are una dintre cele mai dezvoltate economii din lume, insumand 316,6 milioane de cetateni in anul 2005, fata de populatia Statelor Unite si a Japoniei, care numara 296,7 milioane si, respectiv, 127,8 milioane de cetateni.
Referitor la ponderea in produsul intern brut (PIB) mondial, zona euro a fost considerata cea de-a doua mare economie in anul 2005, cu un procent de 14,9%, situandu-se dupa Statele Unite care au avut o pondere de 20,1% din PIB. Japonia a inregistrat o cota de 6,4% din PIB-ul mondial.
Faptul ca economia zonei euro este mult mai putin deschisa fata de economiile tarilor participante, contribuie la limitarea impactului exercitat de variatiile preturilor externe asupra preturilor interne.
Totusi, zona euro are o economie mult mai deschisa comparativ cu cea a Statelor Unite sau a Japoniei. Exporturile de bunuri si servicii ale zonei euro calculate ca pondere in PIB, au fost semnificativ mai mari in anul 2005 (20,3%), in raport cu cifrele pentru Statele Unite (10,2%) si Japonia (14,9%). Cifrele privind exporturile din zona euro exclud Slovenia.
Bancnotele euro se afla in circulatie incepand cu data de 1 ianuarie 2002. Seria bancnotelor euro cuprinde sapte cupiuri, fiecare avand alta dimensiune: 5 EUR, 10 EUR, 20 EUR, 50 EUR, 100 EUR, 200 EUR si 500 EUR.Bancnotele euro ilustreaza stilurile arhitecturale care au caracterizat sapte perioade din istoria culturii europene clasic, romanic, gotic, renascentist, baroc si rococo, epoca fierului si a sticlei si modernismul din secolul al XX-lea si reproduc trei elemente arhitecturale principale: ferestre, porti si poduri. Niciunul dintre elementele grafice nu ilustreaza cladiri sau monumente reale. De asemenea, bancnotele nu prezinta elemente nationale specifice.Ferestrele si portile reprezentate pe aversul bancnotelor simbolizeaza spiritul european de deschidere si cooperare. Reversul fiecarei bancnote infatiseaza un pod caracteristic unei perioade din istoria culturii europene. In sens metaforic, aceste imagini reprezinta comunicarea dintre popoarele Europei, precum si cea dintre Europa si restul lumii.Bancnotele euro sunt produse la imprimeriile din intreaga UE. Cu ajutorul unor standarde stricte privind controlul calitatii, se asigura faptul ca toate bancnotele produse sunt identice din punct de vedere calitativ si vizual.
La sfarsitul anului 2007, circa 11,3 miliarde de bancnote euro se aflau in circulatie Lansarea monedei euro la data de 1 ianuarie 1999 a eliminat costurile aferente tranzactiilor valutare si astfel au rezultat economii considerabile de costuri. in cadrul zonei euro, nu mai exista costuri referitoare la:
cumpararea si vanzarea de valuta pe pietele valutare;
masurile privind protectia impotriva variatiilor defavorabile ale cursului de schimb;
platile transfrontaliere in valuta, care presupun comisioane ridicate;
detinerea mai multor conturi valutare, ingreunand astfel gestionarea acestora.
odata cu introducerea monedei euro, au disparut de asemenea fluctuatiile valutare si implicit riscurile valutare din zona euro.
|
