EVALUAREA PERFORMANTELOR PROFESIONALE INDIVIDUALE

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI, FACULTATEA DE STIINTE POLITICE, ADMINISTRATIVE SI ALE COMUNICARII, CLUJ-NAPOCA

EVALUAREA PERFORMANŢELOR PROFESIONALE INDIVIDUALE

EVALUAREA PERFORMANŢELOR PROFESIONALE INDIVIDUALE

În conducerea unei organizatii sau institutii, aprecierea obiectiva a personalului influenteaza cresterea eficientei personalului, cât si adoptarea celor mai bune decizii. Managementul resurselor umane este acea activitate organizationala care permite folosirea cea mai eficienta a angajatilor pentru a atinge scopurile organizationale si individuale.

Printre activitatile din domeniul Managementului resurselor umane ca 858u2015i re au o importanta strategica se numara si evaluarea performantelor profesionale individuale, activitate ce trebuie desfasurata indiferent de marimea organizatiilor sau a institutiilor.

Definirea conceptului de "evaluare a performantelor profesionale"

Evaluarea performantelor este activitatea de baza a managementului resurselor umane desfasurata în vederea determinarii gradului în care angajatii unei organizatii îndeplinesc eficient sarcinile sau responsabilitatile ce le revin.

Petre Burloiu propune urmatoarea definitie:"Evaluarea performantei este un proces complex în care se analizeaza participarea dinamica a componentelor personalitatii unui salariat si reflectarea acesteia în rezultatele finale ale munci lui." Aceasta evaluare are o incarcatura emotionala importanta pentru salariatul respectiv întrucât îl pune în lumina fata de el insusi si fata de ceilalti salariati cu care conlucreaza.

In opinia altor specialisti in domeniu ca, de exemplu, P.Lemaitre , evaluarea reprezinta operatiunea de elaborare periodica a bilantului muncii depuse de colaboratori în scopul discutarii cu acestia a progreselor înregistrate si a masurilor necesare a fi luate in viitor.

Dupa cum se poate constata , definitia lui Lemaitre completeaza conceptul de evaluare cu unele elemente suplimentare ca, de exemplu:

o       este o operatiune periodica scrisa; evaluarea se repeta la anumite intervale de timp. Fiind sub forma scrisa, ea constituie o forma de angajament atât pentru evaluator, cât si pentru evaluat;

o       este un bilant al muncii depuse, elaborarea realizându-se prin raportare la obiectivele stabilite de seful ierarhic;

o       permite o evaluare a sanselor de evolutie viitoare;

o       presupune discutii personale; evaluarea ofera prilejul unui schimb de opinii între evaluator si evaluat, ambii având posibilitatea de a se exprima liber asupra principalelor puncte cuprinse în formularul de evaluare.

Procesul de evaluare a performantelor este definit de Robert Bosquet, ca fiind un ansamblu de proceduri standardizate vizând obtinerea informatiilor, într-un sistem de ierarhie manageriala, privind comportamentul profesional al personalului firmei.

Autorul prezinta, de asemenea, pentru o intelegere completa, caracteristicile procedurilor mai sus amintite:

procedurile de evaluare folosite corespund viziunii firmei privind modul în care aceasta concepe sa faca afaceri, sa organizeze activitatile si sa orienteze personalul propriu;

procedurile sunt standardizate. Aceasta standardizare se realizeaza prin formarea evaluatorilor, utilizarea documentelor scrise sau a mijloacelor audio-vizuale;

pentru ca aprecierile sa fie corecte se vor folosi numai informatii fiabile;

sistemul de obtinere a informatiilor si de efectuare a evaluarii performantelor este în strânsa concordanta cu ierarhia manageriala;

un rol esential în evaluare îl are comportamentul profesional,care nu trebuie influentat de relatiile afective dintre evaluator si evaluat.

Evaluarea performantelor vizeaza, în primul rând, evaluarea rezultatelor obtinute, formulate sau exprimate diferentiat pe posturi in functie de specificul acestora.

Howard Hudson, 1992, foloseste cuvântul "evaluare" ca o prescurtare convenabila în scopul de a se referi la acel proces a carui realizare se încearca a fi cât mai corecta.Astfel, multi angajati, percep cuvântul "evaluare" ca având o conotatie negativa, datorita faptului ca se are în vedere evaluarea propriilor performante, iar aceasta practica e deseori plina de erori sau de potentiale probleme. Din aceasta cauza, se impune ca descrierea procesului de evaluare sa se realizeze astfel încât sa fie sugerate cu o mai mare precizie scopurile acestei activitati :îmbunatatirea si dezvoltarea performantei;progresul si planificarea;investitia în oameni.

Evaluarea formala si evaluarea informala a performantelor profesionale individuale

Daca analizam modul în care evalueaza organizatiile performantele propriului personal putem concluziona ca nu exista o procedura ideala, metodele si tehnicile folosite fiind expresia actiunii urmatorilor factori:

istoria si cultura organizatiei;

marimea si domeniul ei de activitate;

orientarile strategice si metodele folosite pentru angajarea, salarizarea si promovarea personalului.

Asadar practica manageriala în domeniul resurselor umane a dovedit si dovedeste ca evaluarea performantelor se realizeaza indiferent daca exista sau nu un sistem sau un program formal de evaluare. Astfel, in cadrul organizatiilor exista, în general, doua sisteme de evaluare a performantelor: sistemul formal si sistemul informal.

EVALUAREA INFORMALĂ

Managerii sau superiorii si-au obsrevat si evaluat întotdeauna subordonatii,

având numeroase ocazii de a-si forma unele impresii despre meritele acestora, mai ales ca una dintre preocuparile de baza ale managerilor a fost si este legata de modul în care se comporta si actioneaza angajatii în subordine. Fiind influentate si de unele politici specifice sau de unele procese interpersonale, evaluarile informale, care se realizeaza ori de câte ori este necesar, prin observatii, conversatii sau examinari cumulate în timp au fost si continua sa fie, chiar daca au o anumita doza de subiectivism, la fel de importante în influentarea deciziilor de personal ca si evaluarile intreprinse într-o maniera formala.

Avantajul sistemului informal de evaluare a performantelor consta în aceea ca necesita un timp mult mai redus pentru a fi proiectat si administrat, în comparatie cu sistemul formal de evaluare.Aceasta este cauza folosirii acestui tip de evaluare în situatiile în care timpul este limitat sau în situatiile în care nu este posibila întreruperea activitatii angajatilor.

2.EVALUAREA FORMALĂ

Pentru a servi scopurilor organizationale si pentru a fi in conformitate cu prevederile legislatiei în domeniu, un sistem de evaluare a performantelor trebuie sa furnizeze date si informatii cât mai corecte si mai precise, iar acest lucru nu se poate realiza decât prin intermediul evaluarii formale.Astfel, cu toate ca nu elimina total evaluarea informala, marile organizatii acorda o atentie deosebita evaluarii formale.

Avantajul acestui sistem, care presupune un contact oficial între manageri si subordonati, este acela ca implica o evaluare continua, regulata si sistematica a perfomantelor si de asemenea este mai putin partinitor sau subiectiv, mai usor de aparat în sustinerea deciziilor de personal si mai deschis controlului decât sistemul informal.

În plus, evaluarea formala presupune existenta unei metodologii oficiale, aplicata uniform, precum consemnarea în scris a observatiilor si impresiilor privind performanta angajatilor, acest fapt dând posibilitatea managerilor sa compare evaluarile de performanta ale subordonatilor lor cu cele ale altor superiori în scopul verificarii consistentei acestora.Iar daca se are în vedere faptul ca se realizeaza o pregatire atenta si o mediatizare a sistemului de valori si a procedurilor de evaluare, în acelasi timp fiind specificate în avans sau determinate în prealabil standardele si criteriile de evaluare folosite, reactiile de adversitate sau de contestare a rezultatelor pot fi prevenite, fiind diminuata în acelasi timp si tendinta de a da evaluarii o anumita partinire.

Etapele procesului de evaluare a personalului

Evaluarea formala a performantelor este un proces continuu, sistematic si autoreglator, iar ca si orice proces, se desfasoara pe parcursul mai multor etape

definirea obiectivelor evaluarii performantelor;

stabilirea politicilor de evaluare a performantelor, a momentelor când se efectueaza, periodicitatea acestora, precum si stabilirea persoanelor cu sarcini si responsabilitatii în acest domeniu;

pregatirea si mediatizarea cât mai atenta a sistemului de valori si a procedurilor de evaluare;

stabilirea a ceea ce trebuie si urmeaza sa se evalueze: rezultatele obtinute, comportamentul angajatilor sau potentialul acestora;

determinarea, în prealabil, a celor mai adecvate criterii de evaluare, respectiv a elementelor specifice sau a atributelor care definesc performanta;

stabilirea standardelor de performanta, respectiv a nivelului dorit sau asteptat al acestora;

alegerea metodelor si tehnicilor de evaluare, avându-se în vedere avantajele si dezavantajele acestora;

evaluarea propriu-zisa a performantelor;

sintetizarea si analiza datelor si informatiilor obtinute;

stabilirea modalitatilor de comunicare a rezultatelor obtinute;

stabilirea modalitatilor de comunicare a rezultatelor obtinute pentru preîntâmpinarea unor nemultumiri, a unor reactii de adversitate sau de contestare a rezultatelor si a deciziilor, precum si pentru evitarea unor eventuale resentimente sau chiar conflicte care pot afecta comportamentul angajatilor;

identificarea cailor de îmbunatatire a performantelor si a viitorului comportament în munca;

Criterii de evaluare si standarde de performanta

Criteriile de performanta vizeaza fie rezultatele si evenimentele trecute, care au fost obtinute sau au avut loc într-o perioada determinata, fie potentialul de viitor.

Pentru obtinerea unor rezultate edificatoare, criteriile de performanta trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

precis formulate, sa nu presupuna generalitati;

în numar limitat; folosirea a prea multor criterii duce la nivelerea rezultatelor, la obtinerea unor valori medii, a caror relevanta este mult diminuata;

clar enuntate, astfel încât sa fie întelese atât de evaluatori cât si de cei evaluati;

masurabile, astfel încât contestarea rezultatelor sa fie cât mai diminuata;

aplicabile tuturor subiectilor care detin aceeasi functie sau functii similare si isi desfasoara activitatea în conditii comparabile.

Alegerea criteriilor de performanta presupune identificarea prealabila a celor mai importante caracteristici de personalitate, resposabilitati si tipuri de activitati specifice fiecarui post. Identificarea cât mai corecta a cerintelor de performanta presupune elaborarea prealabila a unei liste cuprinzând obiectivele ce trebuie îndeplinite. Pentru aceasta se pot folosi urmatoarele surse de informatii: cerintele clientului; activitatile care fac obiectul muncii; descrierea postului; planurile strategice ale organizatiei; responsabilitatile sau obiectivele sefului ierarhic; opiniile celor care executa activitati similare.

Printre criteriile de performanta putem mentiona :

• caracteristici personale - aptitudini, comportament si persnalitate;
• competenta - cunostinte pentru exercitarea atributiilor postului;
• caracteristicile profesionale - vigilenta, disponibilitate, autocontrol;
• interesul pentru resursele alocate postului
• orientarea spre excelenta;
• preocuparea pentru interesul general al firmei;
• adaptabilitatea la post;
• capacitatea de decizie;
• capacitatea de inovare;
• spiritul de echipa;
• delegarea responsabilitatilor si antrenarea personalului;
• comunicarea - receptarea si transmiterea infomatiilor.

Standardele de performanta reprezinta nivelul dorit al performantelor si permit evidentierea gradului în care au fost îndeplinite lucrarile.

Standardele stabilesc ce trebuie sa faca o persoana si cât de bine. Aceste caracteristici sunt definite prin urmatorii indicatori:

cantitate- cât de mult sau multe;

calitate - cât de bine sau cât de complet;

cost - care va fi cheltuiala implicata;

timp - când va fi realizat obiectivul;

utilitatea resurselor - ce echipamante, materiale vor fi utilizate;

mod de realizare - cum vor fi realizate activitatile.

În urma unei evaluari realiste, masurabile si bine intelese, beneficiaza atât organizatia, cât si salariatii. Standardele sunt stabilite înainte de a începe activitatea, astfel încât toti cei implicatii sa stie ce se asteapta de la ei.

În general, sunt folosite cinci calificative:

foarte bun, de exceptie (F B) - persoana este atât de buna pentru îndeplinirea functiei, încât necesita o apreciere speciala. În comparatie cu standardele uzuale si cu restul personalui, acest salariat se situeaza în primele 2 -5 %;

bun (B) - performanta se situeaza în limitele superioare ale standardelor si ale performantelor realizate de catre ceilati salariati;

satisfacator (M) - performanta este la nivelul minim al standardelor sau putin deasupra lor. Acesta este nivelul minim acceptabil al performantelor ce trebuie atins si de salariatii mai putin competenti sau lipsiti de experienta;

slab (S) - performanta este sub limita minima a standardului, existând posibilitatea îmbunatatirii performantelor într-un viitor apropiat;

foarte slab (FS) - performanta este cu mult sub standard. În acest caz se pune în mod serios problema, daca persoana respectiva se mai poate corecta si daca mai poate fi mentinuta pe acel post.

Concluzie : Am ales acesta tema deoarece evaluarea performantelor profesionale individuale constituie un element motivator incontestabil relativ la activitatea profesionala a oricarui salariat, indiferent de locul de munca pe care-l ocupa. Sistemul de evaluare asigura legatura dintre recompense pe care un salariat spera sa o primeasca si productivitatea pe care o realizeaza.

Evaluarea performantelor este activitatea de baza a managementului resurselor umane, desfasurata în vederea determinarii gradului în care angajatii unei organizatii îndeplinesc eficient sacinile sau responsabilitatile care le revin.

Aceasta evaluare are în vedere, în primul rand, evaluarea rezultatelor obtinute, formulate sau exprimate diferentiat pe posturi în functie de specificul acestora. Pentru a aprecia cât mai bine gradul în care un salariat îsi îndeplineste responsabilitatile ce îi revin, este vitala cunoasterea metodologiei de aplicare a procedurii de evaluare.

BIBLIOGRAFIE

1. Aurel Manolescu-Managementul resurselor umane, Ed. Rai, Bucuresti, 1998;
2. Petre Burloiu- Managementul resurselor umane, Ed. Lumina Lex, 1997;
3. Robert L. Mathis, Panaite Nica, Costache Rusu- Managementul resurselor umane, Ed. Economica;
4. Svetlana Cojocaru- Managementul resurselor umane, Sectia Editare a Academiei de Administratie Publica pe lânga Guvernul Republicii Moldova, 1998;
5. Elena Porumb- Managementul resurselor umane, Ed. Fundatia pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2001;