Exercitarea puterii in democratie
Sub aspect theoretic, dar si practice politic, problemele democratiei sunt strans legate de problemele guvernarii, in sensul in care acestea consituie mai ales din perspective politologica- actiunea de carmuire, de conducere, de dirijare social- politica, de control asupra afacerilor , judecatoreasca in contextual unei vieti sociale democratice bazate pe 616d35g participare, competenta, loialitate, concurenta politica si pe cat posibil convergenta a intereselor majore si a obectivelor.
Buna functionare a unui sistem democratic necesita structure si forme adecvate de guvernare, participarea cat mai multor cetateni la alegeri, partied politice cu simtul raspunderii unui electorat bine informat, oficialitate competente, forte politice capabile de a depasi pasiunile partizare care resping compromisurile si blocheaza functionarea istemului pluralist, ducand la instabilitate.
Guvernarea, exercitarea puterii se infaptuiesc prin intermediul unor foeme si structure organizate legal constiituite si consemnate ca atare in legi fundamentale, iar traditita, cutumele, antecedentele istorice, dar si reformele constitutionale avand rolul lor specific.
Din aceasta perspective, regimurile politice, formele de guvernare au fost si sunt diferite. In lumea antica, Aristotle le impartea in : monarhie, aristocratie si democratie. Mai tarziu, Montequieu se referee la guvernarea republicana( puterea apartinea poporului) la cea monarhica( guverneaza un singur om, dar in temeiul unor legi) si la cea despotica( guverneaza un singur om, fara legi, fara reguli).
Epoca moderna, in care guvernarile s-au retras( monarhia fiind uneori doar expresia traditie istorice) a propus practicii si teoriei politice guvernarile republicane in formele: parlamentara, prezidentiala, semiprezidentiala, in primul caz presedintele republicii si guvernului sunt alesi de parlament, fiind raspunzatori in fata acestuia, in cel de-al doilea presedintele este ales direct de catre electorat, iar guvernul este subordonat presedintelui, in timp ce sistemul prezindential imbina aspecte ale formelor precedente( presedintele este ales prin vot universal, are atributii restranse, fiind factor de echlibru, desemneaza pe prim- ministru, iar guvernul raspunde in fata parlamentului, desi are propria sa autonomie( executiva).
In procesul de constituire se executare a puterii, un rol important revinefactorului legislative, parlamentului ca institutie deliberative compusa din reprezentati alesi periodic, la termene stabilite sau in anumite cazuri inainte de termen. Parlamentul poate fi constituit dintr-o singura instanta sau doua( unicameral sau bicameral), in acest cadru actionand de fapt raporturile dintre reprezentatii poporului si guvernanti, fortele aflate la guvernare confruntandu-se cu cele din opozitie, intr-o reprezentare rezultata din alegeri.
Parlamentalismul este oglinda anumitor practice democratice, iar bicameralismul si unicameralismul construit de a se supune unui dublu examen proiectelor de legi si de a se asigura un cadru mai larg confruntarilor de idei, dar pe de alta parte se ajunge la “ dilatarea” timpului deliberarii, ritmul elaborarii legilor fiind incetinit.
Asa cum democratia nu constituie un sistem “ perfect”, nici parlamentul nu poate fi perfect, fiind examinat critic pentru deficientele sale. Nu putine analize specifice, adeseori situatii de caz, semnaleaza intr-o tara sau alta slaba pregatire a parlamentarilor “ amotorismul”. In ceea ce priveste functionalitatea institutiei, s-a observat ca uneori dezbaterile de fond nu au loc in sedintele plenare( care devin formale) ci in comisii de lucru, nu de putine ori deciziile esentiale se iau in reuniuni ale liderilor politici. Evident ca s-au facut multe progrese in eliminarea deficientelor, dar continua sa se resimta metode cum ar fi alestructia activitatii legislative, provocarea subiectiva de crize guvernamentale, folosirea abuziva a iminitatii si privilegiilor parlamentare.
In ciuda deficientelor sale, parlamentul poate asigura functionalitatea pluralismului politic, reprezentarea diverselor interese determinand dezbateri pentru solutii cat mai bune, imprimand caracter public vietii de stat si permitand realizarea intr-o forma sau alta a controlului de catre societate.
|
