Elementele care intervin în operatiunile de asigurare si în procesele constituirii
si repartizarii fondurilor de asigurare
Pt cunoasterea modului si a conditiilor în care se realizeaza asig, este necesara mai întâi o prezentare a elementelor, a notiunilor care intervin în activitatea curenta din acest domeniu. În tehnica asig sunt necesare de asemenea si notiunile specifice care intervin în raporturile c 545g67f e apar între pers sau care iau parte la asig, la conditiile de constituire si utilizare a fondurilor de utilizari.
Elem tehnice ale asig prezente atât la cele obligatorii cât si la cele facultative sunt urmatoarele:
1. partile care intervin în asigurare
Raporturile juridice de asig iau nastere între asigurator si asigurat, ei fiind legati prin obligatii reciproce.
a) asiguratorul este pers juridica, de obicei societate de asig care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurati îsi asuma raspunderea de a acopri pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment în viata pers asigurate, sau de a plati o despagubire pt prejudiciul pe care asiguratul l-a adus unei terte pers si de care acesta raspunde în baza legii.
b) asiguratul este pers fizica sau juridica îndreptatita prin lege sau prin contractul de asigurare care, în schimbul primei platite asiguratorului solicita acoperirea pagubelor suferite sau plata sumei asigurate, precum si pers fizica sau juridica ce se asigura pt prejudiciul pe care îl poate produce unor terte pers.
În asigurarea de bunuri si de raspundere civila, asiguratii pot fi atât pers fizice cât si juridice, pe când în asig de pers, asiguratii pot fi numai pers fizice ce îndeplinesc conditiile prevazute de actele normative.
c) beneficiarul asig este pers careia îi este platita despagubirea sau suma asigurata în momentul realizarii evenimentului sau fen asigurat. În cazul în care beneficiarul este o alta pers decât asiguratul, acesta poate fi indicat de catre asigurat în mod expres în polita de asigurare de pers pe parcursul derularii contractului (printr-o declaratie scrisa a asiguratului) sau poate fi ales de catre asigurator conform dispozitiilor codului civil.
În cazul în care exista mai multi beneficiari, suma asigurata se împarte dupa cum urmeaza:
- în modul stabilit de asigurat, rep în procente, multiplu de câte 5, mai mari decât 0%, a caror însumare nu poate depasi 100%
- daca nu este specificat în polita, în mod egal se împarte la mostenitorii de drept.
Daca un beneficiar este stabilit în mod expres de catre asigurat, aceasta decizie a asiguratului nu poate fi atacata de nici o instanta.
De regula la asigurarea de bunuri, beneficiarul se identifica cu asiguratul. La asig de pers, pt riscul de îmbonavire, de invaliditate, de supravetuire, asiguratul este una si aceeasi pers cu beneficiarul.
Întotdeauna, în cazul asig de raspundere civila, beneficiarul este o terta pers, necunoscuta la momentul încheierii contractului, niciodata asiguratul nu se poate confunda cu beneficiarul.
d)detinatorul asig (contractantul asig) este pers fizica sau juridica ce încheie contactul de asig cu soc de asig si se obliga sa efectueze plata primelor de asig. În general, acesta este aceeasi pers cu asiguratul, dar exista si situatii când pers asigurata nu este aceeasi cu detinatorul asig. Spre ex, un ag ec poate încheia contracte de asig de accidente pt angajatii sai pe perioade în care acestia îsi desfasoara activitatea la firma acestuia. Aici, detinatorul asig este constructorul, iar asiguratii sunt angajatii acestuia.
Exista în foarte multe cazuri probabilitatea ca beneficiarul si detinatorul asig sa fie una si aceeasi pers cu asiguratul, cum întâlnim în cazul asig de bunuri sau asigmixte de viata cu componenta de investitie în vederea pensionarii, unde la supravetuire, la maturitatea contractului, asig încaseaza val sumei asigurate (pensia privata)
În unele cazuri însa, cum ar fi asigurarea de deces, beneficiarul este o terta pers.
Distinctiile clare între contractant si beneficiar apar numai în asigurarile de persoane. La bunuri asiguratul se suprapune cu beneficiarul.
2. Riscul asigurat
Este evenimentul sau fenomenul la a carui aparitie sau producere soc de asigurari este obligata sa plateasca beneficiarului asigurarii o suma ca despagubire sau suma asigurata.
Riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil dar incert sau al carui termen de aparitie este nedeterminat, asiguratul protejându-se prin încheierea asigurarii.
Nu pot fi asigurate evenimente petrecute în trecut sau a carei producere este imposibila sau sigura. Exista o sg exceptie atunci când vb de riscul de deces din asigurarile de viata eveniment care este sigur dar incert ca moment al aparitiei în viata fiecarui asigurat. Notiunea de risc are si alte întelesuri în asigurare:
este privit ca o probabilitate de producere a riscului asigurat
amploarea fen produs
marimea raspunderii asumate de asigurator
Un eveniment sau fenomen poate fi luat în considerare ca risc în asigurari daca îndeplineste urmatoarele conditii:
a) producerea riscului sa fie posibila astfel asigurarea fiind lipsita de interes economic
b) sa fie real si sa prezinte un anumit grad de periculozitate: ploile torentiale pt culturile agricole - acestea desi se produc frecvent nu sunt luate în considerare în unele forme de asigurari deoarece se apreciaza ca acest risc nu prezinta un grad suficient de periculozitate.
c) sa fie incert, sa se produca întâmplator iar partile din asigurare sa nu aiba posibilitatea de a cunoaste si influenta aparitia acestuia în timp si spatiu. La asigurarile facultative se practica sistemul de a stabili momentul începerii raspunderii asiguratorului numai dupa trecerea unui anumit nr de zile de la încheierea contractului de asigurare pt a se evita plata despagubirilor pt riscuri de a caror producere asiguratul are cunostinta.
Singura forma de asigurare în care obligatia asiguratorului fata de despagubit apare numai în momentul în care asiguratul este vinovat de producerea pagubelor este asiguirarea de raspundere civila. In toate celelalte cazuri culpa asiguratului în producerea riscului anuleaza obligatiile de plata ale asiguratorului.
d) pericolul de distrugere sau vatamarea sa fie independente de vointa asiguratului. Astfel nu se încheie asigurare împotriva încendierii, pieirea animalului prin sacrificarea de catre asigurat.
Din asigurare se exclude numai acele evenimente care pot fi determinate direct si exclusive de vointa asiguratului. Pieirea animalelor din motive de boala nu poate si nu trebuie sa fie exclusa chiar daca în anumite situatii asiguratul poate favoriza producerea riscului prin neglijarea animalului bolnav.
De aceea pt a preîntimpina favorizarea riscului se practica împartirea raspunderii între asigurat si asigurator (fransiza) decaderea din drepturile de despagubire ale asiguratului.
Impartirea raspunderii se poate face prin diverse modalitati tehnice:
- acoperirea partiala sau primirea în asigurare a bunurilor pt o suma asigurata mai mica decât valoarea acestora
- raspunderea limitata prin aplicarea fransizei care consta în suportarea de catre asigurat a unei cote din valoarea pagubei.
Decaderea asiguratului din dreprurile de despagubire are loc în situatia în care nu respecta o serie de obligatii ce decurg din contractul de asigurare ( se anuleaza valoarea juridica a contractului). Exista si exceptii de la aceasta regula. Exista contracte de asigurari de viata care acopera si riscul de sinucid al asiguratului.
e) aparitia evenimentului trebuie sa fie posibila pe un teritoriu cât mai larg pt ca protectia prin asigurare sa favorizeze un nr cât mai mare de asigurati.
f) actiunea evenimentului sa poata fi înregistrat în evidentele soc de asigurari, pt a se putea cunoaste frecventa si intensitatea manifestarii sale, volumul pagubelor produse. Pe baza unor asemenea date determinate pt trecut se pot previziona ( cu ajutorul calculelor probabilistice) regularitatea producerii evenimentelor, marimea pagubelor si despagubirilor acordate, aceste date servind la stabilirea nivelului primelor datorate de asigurati pt fiecare forma de asigurare.
g) cauza contractului sa fie licita, astfel nu se asigura evenimente ilegale. Asigurarea trebuie sa fie eficienta pt asigurat dar si sa prezinte un minim de rentabilitate pt asigurator.
Riscul asigurat odata produs devine caz asigurat sau sinistru.
In asigurari apar si notiunile de selectie si antiselectie a riscurilor. Selectia riscurilor este o masura aplicata în asigurari în virtutea careia riscuri deosebit de grele sau cele care afecteaza numai o parte din masa asigurabila, sunt excluse din asigurare sau daca sunt cuprinse aceasta se face în conditii tarifare deosebite.
In lipsa selectiei riscurilor ar exista urmatoarele consecinte nefavorabile:
- s-ar creea o puternica antiselectie din partea asiguratilor cu consecinte negative asupra echilibrului financiar al asiguratorului care si-a stabilit primele de asigurare pe baza riscurilor medii si nu pe baza riscurilor grele
- populatia ar fi încurajata sa încheie asigurari numai când a ajuns în situatii defavorabile fiind stimulata sa renunte la spiritul de prevedere.
- tarifele de prima ar creste astfel ca nu ar fi accesibile sau mobilizatoare pt cei interesati.
Selectia riscurilor are limite. Astfel nu s-ar încheia asigurari contra riscului de incendiu pt cladirile din lemn la care acest risc ar fi mult mai mare, ci s-ar accepta numai cladiri din beton armat prevazute cu instalatii automate de stingere a incendiilor. Procedând astfel asigurarea ar cuprinde numai un nr mic de cladiri si astfel ar fi neinteresanta pt majoritatea posesorilor de cladiri sau inaccesibila.
Selectia riscurilor poate avea si alte efecte positive cum ar fi pt cazul de mai sus orientarea spre a construe cladiri din materiale mai putin inlfamabile pt a corespunde regulamentului de primire în asigurare.
In cazul asigurarilor facultative exista tendinta asiguratilor de a asigura riscuri mai putin favorabile în ciuda prevederilor incluse în conditiile de asigurare. Astfel o persoana asigura mai usor un bun daca acel bun prezinta unele deficiente, manifestându-se astfel o tendinta de antiselectie. La aceasta tendinta ce-I afecteaza echilibrul financiar asiguratorul poate lua unele masuri ca: stabilirea unor tarife de prima mai mari decât cele medii reiesite din calculele statistice, masura care nu elimina antiselectia dar poate determina reducerea tendintei de antiselectie prin prevederile din conditiile de asigurare si prin ridicarea nivelului de cunostinte si a preocuparii persoanelor din asigurari pt cazurile în care riscurile nu mai corespund conditiilor regulamentare.
3. Evaluarea în vederea asigurarii
Este o operatiune prin care se stabileste valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Pt ca un bun sa fie primit în asigurare este important ca valoarea lui sa fie corect stabilita, aceasta pt ca despagubirea de asigurare pe care o plateste asiguratorul în caz de producere a riscului asigurat, se stabileste si în functie de valoarea bunurilor asigurate.
Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile în asigurare trebuie sa fie stabilita în concordanta cu valoarea reala a acestora deoarece orce diminuare sau supraevaluare a acesteia poate avea consecinte negative pt asigurat si pt asigurator.
Subevaluarea bunurilor nu permite în caz de paguba acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa poata acoperi pierderea suferita. O evaluare peste cea reala poate conduce la slabirea preocuparii asiguratilor pt prevenirea pagubelor, trecându-se pe un plan secundar interesul privind pastrarea si întretinerea acestuia.
4. Valoarea de asigurare
Poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respective înregistrata în evidenta ctb sau stabilita în functie de pretul de vânzare cumparare practicat pt acel bun pe piata în momentul încheierii asigurarii. De exemplu la bunurile imobile apartinând agentilor ec valoarea de asigurare este stabilita pornind de la valoarea de inventar fara a putea depasi valoarea ramasa.
La animale pt asigurarile facultative apartinând persoanelor fizice, valoarea de asigurare se stabileste în functie de preturile practicate pe piata locala în momentul încheierii contractului.
Valoarea de asigurare este un element care apare numai în cadrul asigurarilor de bunuri.
La asigurarea de personae aceasta notiune nu este utilizata datorat fiind faptul ca viata sau capacitatea de munca a unei personae nu pot fi supuse operatiunii de evaluare. Nici la asigurarile de raspundere civila nu poate fi folosit acest termen deoarece prejudiciul ce poate fi cauzat unor personae pe parcursul derularii contractului, nu este susceptibil a fi evaluat în momentul încheierii contractului de asigurare.
5. Suma asigurata
Este partea din valoarea prevazuta de asigurare pt care asiguratorul îsi asuma raspunderea în cazul producerii fenomenului sau evenimentului pt care s-a încheiat asigurarea. Este indemnizatia minima garantata platibila la aparitia evenimentului asigurat potrivit ultimei polite în asigurarea de personae. In toate cazurile limita maxima a raspunderii asiguratorului este suma asigurata si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare.
La asigurarile de bunuri suma asigurata poate fi egala sau mai mica decât valoarea bunurilor respective. Ea nu poate fi mai mare decât valoarea bunului asigurat deoarece asigurarea este conceputa astfel încât sa nu permita sub nici o forma acordarea unor despagubiri mai mari decât pierderile efective suferite de asigurati.
La asigurarile obligatorii de bunuri suma asigurata se stabileste pe baza normelor de asigurare pe când la cele facultative în functie de propunerea asiguratului fara ca ea sa poata depasi valoarea bunului din momentul încheierii asigurarii, sau pt unele bunuri sumele stabilite de asigurator.
In asigurarile de raspundere civila si de personae suma asigurata se stabileste pe baza normelor de asigurare atât pt asigurarile obligatorii cât si pt cele facultative. In schimb, la asigurarile obligatorii suma asigurata are un cuantum stabilit de lege, iar la asigurarile facultative de personae si de raspundere civila suma asigurata se stabileste pe baza propunerii asiguratului, cu respectarea prevederilor din actele normative.
6. Norma de asigurare
Rep suma asigurata stabilita prin lege pe unitatea de obiect asigurat în cazul asigurarii obligatorii de bunuri.
De exemplu în trecut la asigurarile obligatorii ale locuintlor populatiei, norma de asigurare era stabilita pe m de suprafata construita, cuantumul ei fiind diferentiat în functie de mediul în care se afla cladirea (rural sau urban) în functie de destinatia cladirii. Toate aceste elem influenteaza nivelul valoric total al cladirii respective.
Produsul dintre norma de asigurare si nr unitatilor de obiect asigurat, are ca rezultat suma asigurata pt bunul respective.
7. Prima (tariful) de asigurare
Este suma de bani prestabilita (la momentul încheierii contractului de asigurare) pe care asiguratul (sau contractantul) o plateste asiguratorului în vederea constituirii fondului de asigurare necesar achitarii despagubirii la producerea riscului asigurat. Din primle de asigurare încasate asiguratorul constituie atât fondul necesar achitarii despagubirilor sau sumelor asigurate cât si fondurile prevazute de dispozitiile legale. Asiguratorul astfel îsi acopera si cheltuielile privind constituirea si administrarea fondului de administrare.
8. Cota de prima tarifara
Este prima de asigurare pe o unitate de calcul, pt o fractiune de suma asigurata sau pt o unitate de bun asigurat pt o anumita perioada.
Sistemul de cote de prima tarifare formeaza tariful de asigurare care la asigurarile obligatorii este aprobat prin lege sau alte acte normative, iar pt asigurarile facultative prin reglementarile interne ale societatii de asigurari.
Aceasta este alcatuita din 2 parti corespunzatoare destinatiei primei:
- prima neta (tehnica sau pura) destinata sa formeze fondul de asigurare pt plata indemnizatiilor de asigurare
- adaosul de prima (prima suplimentara) care este destinat constituirii fondurilor de rezerva, acoperirii de cheltuieli administrative a portofoliului de asigurari, instituirea unor fonduri centralizate si obtinerea de profit.
9. Durata asigurarii
Rep perioada de timp în care ramân valabile rapoartele de asigurari între asigurat si asigurator asa cum au fost stabilite la momentul initial prin contractul de asigurare.
Este un element specific asigurarilor facultative si pe tot parcursul acesteia partile care intervin în contract trebuie sa respecte reciproc obligatiile ce le revin din contract.
Asiguratorul este obligat sa plateasca asiguratului sau beneficiarilor suma asigurata la producerea evenimentului asigurat.
Asiguratul trebuie sa plateasca primele de asigurare la termenele dinainte stabilite sa întretina si sa îngrijeasca în bune conditii bunurile asigurate, sa faca declaratii de risc corecte.
La asigurarea de bunuri durata este deobicei de 1 an, sau sub unitati anuale (3-6luni)
La asigurarile de persoane durata asigurarii este mai mare de 2 ani la asigurarile de accidente iar în cazul asigurarilor de viata vb de durate de min 5 ani ajungându-se la 20-30 ani. Exista si asigurari facultative încheiate pe termen nedeterminat.
Stabilirea cu precizie a asigurarilor facultative rep o importanta deosebita deoarece ea influenteaza valoarea primei de asigurare ce cade în sarcina asiguratului, iar rascumpararea asiguratorului actioneaza numai în cadrul acesteia, de aceea în majoritatea contractelor de asigurari este specificata data începerii raspunderii asigur[torului si data încheierii acesteia.
10. Paguba (dauna) rep pierderea în expresie baneasca intervenita la un bun asigurat ca urmare a producerii riscului asigurat. Paguba poate fi egala sau mai mica decât valoarea bunului asigurat, existând paguba totala (când bunul asigurat este distrus în întregime) si paguba partiala (când pierderea este mai mica decât valoarea bunului). Aceasta apare numai în cazul asigurarilor de bunuri.
11. Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului conform contractului în vederea compensarii pagubei produse de riscul asigurat. Despagubirea poate fi în limita sumei asigurate, egala, mai mica decât paguba, în functie de principiul de rascumparare al asiguratorului aplicat la acoperire pagubei.
In practica asigurarilor de bunuri întâlnim 3 principii de raspundere a asigur[torului la acoperirea pagubelor:
principiul rascumpararii proportionale
principiul primului risc
principiul raspunderii limitate (fransiza)
12. Rezerva matematica, este un element pe care-l întâlnim numai la asig de viata si desemneaza un fond pe care asiguratorii îl constituie în vederea onorarii obligatiilor de plata pe care le au fata de beneficiarii politelor pe tot parcursul contractului.
Vb de obligatii de plata ce privesc sume asigurate considerabile, pe parcursul unor contracte ce se desfasoara pe perioade foarte lungi de timp.
In orce moment la aparitia situatiei, evenimentului asigurat, asiguratorul trebuie sa fie capabil deci sa detina lichiditati suficiente pt a-si onora angajamentul fata de clienti.
Aceste fonduri "de urgenta" se formeaza de-a lungul timpului prin prelevari din cuantumul primelor de asigurare platite de asigurati. Aceasta rezerva de bani este obligatoriu a se constitui la nivelul fiecarei soc de asigurari, val ei depinzând de o val a portofoliului de asigurare de viata detinute de catre asiguratorul respectiv.
Legislatia privitoare la activitatea soc de asigurari în general, de viata în special, prevede reglementari clare privind cuantumul fondurilor si marjelor de solvabilitate ce trebuie constituite la nivelul fiecarei soc de asigurari.
Datorita specificului pietei financiare românesti cuantumul fondurilor de rezerva obligatorii si al capitlurilor sociale ale soc de asig sufera aproape anual modificari privind limitele min - max ce trebuie a fi constituite prin lege.
13. Cazierul auto este un pseodo elem tehnic care face referire la situatia specifica fiecarui conducator auto prin prisma asiguratorilor. Conduita fiecarui sofer va urma în curând sa fie determinata în stabilirea nivelului primelor de asigurare si al fransizelor în cazul asigurarilor auto. Vb atât de asigurarea tip CASCO (pt avarii si furt al autovehiculelor) cât si de polita RCA.
Se urmareste ca pe viitor în cazul politei RCA aceasta sa nu se mai încheie pt detinatorul autovehiculului ci pt cel care va conduce efectiv.
Pe lânga aspectele pozitive reflectate de aceasta perspectiva (o mai buna apreciere de catre asigurator a gradului de risc pe care si-l asuma fiecare sofer, scaderea costurilor asiguratorului cu plata despagubirilor pt pagubele provocate de catre soferi cu un cazier auto mai încarcat, scaderea primelor de asigurare pt asiguratii care sunt mai grijuli în trafic) exista si o serie de consecinte negative ale noului mod de încheiere a asigurarii:
- în cazul proprietarilor de parcuri de masini care au în serviciu mai multi soferi, care vor conduce mai multe masini va fi foarte dificil de stabilit cuantumul primelor de asigurare si gradul de risc asumat de catre asigurator, lucru care ar putea determina o crestere nefondata sau nejustificata a primelor de asigurare pt asigurat.
- va creste nivelul primelor de asigurare într-o astfel de masura încât în principiu nu va mai putea fi cumparata aceasta polita de catre toti românii.
- gradul de acoperire al pagubelor provocate de catre asigurati tertelor persoane nu va fi întotdeauna în proportie de 100% aici având deci de suferit tertul pagubit nevinovat si deci privind la nivel macroec va fi afectata bunastarea generala ec a populatiei.
4.2 Contractul de asigurare
4.2.1 Continutul si caracterul juridic
Contractul de asigurare este definit ca actul juridic prin care o pers fizica sau juridica în calitate de asigurat de obliga sa achite o suma de bani reprezentând prima de asigurare societatii de asig în virtutea careia aceasta la rândul ei în calitate de sigur[tor preia riscul producerii unor anumitor evenimente obligându-se ca la producerea acestora sa plateasca asiguratului o despagubire, indemnizatie sau suma asigurata în limitele determinate de conditiile contractuale.
Ca o definire sintetica din punct de vedere juridic putem spune " ca prin contractul de asig, întrep de asig se obliga sa preia un anumit risc în schimbul unei prime de asig".
Profesorul P. Hubert argumenteaza faptul ca orice contract de asig îndeplineste 2 functii:
a) f de introducere a unui risc într-o mutualitate, prin care în rap cu natura riscului, cu gruparea tipurilor de risc si deci a asiguratilor, asiguratii se solidarizeaza în vederea constituirii fondului de asigurare pe seama caruia asiguratorul poate acoperi pierderile survenite.
b) f de stabilire a unei legaturi individuale între soc de asig si purtatorul riscului care consta în angajamentul reciproc al partilor cu privire la prestatie si contraprestatie, contractul de asig reprezentând garantia acestei legaturi.
Conditiile de valabilitate ale contractului de asig sunt:
1. capacitatea de a contracta a partilor: capacitatea de-a contracta asigurarea a unei pers juridice exista din momentul înfiintarii în contextul legii. Pers fizice trebuie sa se înscrie în anumite limite de vârsta care sunt precizate în lege si în conditiile de asigurare si care au capacitatea deplina de exercitiu (nu se afla în timpul executarii unei pedepse penale care priveaza pers de anumite dr civile, pers este sanatoasa d p d v mintal)
2. consimtamântul valabil al partilor la încheierea contractului de asig este necesar si se circumscrie normelor de dr comun. Pt a produce efecte legale acesta nu trebuie sa fie dat prin eroare sau smuls prin violenta.
3. sa aiba un obiect dat - obiectul contractului de asig îl constituie bunurile si pesr expuse anumitor riscuri sau în opinia altor autori, obiectul contractului este constituit chiar de interesul asigurabil dar într-un cadru mai general, rep crearea de obligatii pt partile implicate.
4. contractul trebuie sa aiba o cauza licita - ca si conditie esentiala pt subzistenta contractului de asigurare, prin clauzele sale contractul neputându-se deroga la legile ce privesc ordinea publica si bunele moravuri.
Caracteristicile contractului de asigurare sunt variate reflectând implicatii de ordin juridic, ec, financiar si moral dupa cum urmeaza:
- contractul de asig este reglementat de cadrul general derivat al normelor legale aplicabile orcarui contract în general, de asig în special, dar si de norme specifice corespunzatoare fiecarei ramuri de asig (bunuri, pers, raspundere civila) fara a ignora intentiile si scopul urmarit de fiecare asigurator în parte pe o piata concurentiala a asigurarilor.
- perfectarea contractului de asig implica asumarea de obligatii de catre asigurat înca de la semnarea declaratiei de asigurare, a caror nerespectare blocheaza încheierea asig sau conduce la consecinte juridice sau nulitatea contractului daca acesta este în curs de desfasurare.
Declaratia de asigurare rep un dialog scris formalizat între asigurat si asigurator referitor la risc la elem de identificare a partilor, la materia, la bunurile care fac obiectul asigurarii, la pers asigurata, la suma asigurata.
Ea tine loc de oferta din partea asiguratului iar soc de asig îsi manifesta acordul de vointa în scris prin eliberarea politei de asigurare.
Contractul de asig poate fi considerat valabil si din:
- trimiterea unui document de asigurare, prin cererea de plata a primei de asigurare, din înscrusul prin care se confirma primirea valorii primei de asigurare, si din alte înscrisuri din care se degaja vointa soc de asig de-a încheia contractul de asig.
Contractul de asig este consensual fiind implicat consimtamântul p[rtilor încheiat sub forma fixa dovada existentei lui prin martori nefiind admisa de nici o instanta.
Contractul de asigurare cuprinde o serie de elemente:
1. data (anul, luna, ziua,ora) la care începe si expira raspunderea asiguratorului
2. elem de identificare a partilor implicate în asigurare
3. obiectul asigurarii si riscurile luate în considerare
4. termenele de plata a primelor de asigurare
5. sumele asigurate
6. limitele despagubirilor acordate cu ocazia producerii evenimentului asigurat
7. obligatia asiguratului vizând pastrarea bunurilor, prin luarea masurilor de prevenire si limitare a pagubelor
8. conditiile în care asiguratorul poate refuza plata despagubirilor sau a sumelor asigurate.
Contractul de asigurare are caracter sinalagmatic partile obligându-se reciproc, una sa plateasca prima de asigurare, iar cealalta sa acorde despagubirea sau suma asigurata la aparitia evenimentului asigurat.
Asiguratul se obliga sa faca declaratii de risc exacte în atentia asiguratorului atât la perfectarea contractului cât si la aparitia sinistrului (caz asigurat) si apoi se obliga la plata primelor de asigurare, asiguratorul îsi asuma sarcina de acoperire a riscului prin despagubirile corespunzatoare.
Contractul de asigurare are un caracter aleator întrucât efectele acestui contract pt parti depind de un eveniment viitor incert si nesigur.
Contractul de asig are un caracter oneros, partile urmarind realizarea unor anumite scopuri, interese materiale, a caror înfaptuire are loc pe toata durata asigurarii. Asiguratul beneficiaza de protectia asiguratorului în schimbul primei de asigurare platite de asigurat.
Realizarea contractului este succesiva în timp în functie de forma de asigurare, de obiectul asigurarii de riscuri. Contractul de asig are valentele unui contract de aderare. Formalizarea cauzelor din contract apartine soc de asig asiguratii având latitudinea de a le accepta sau nu în totalitate.
Contractul de asig este unic în raport cu întreaga perioada de asigurare chiar daca plata primei are loc prin segmentare, sau chiar daca (în cazul asig de viata) anual se emit noi polite - ele sunt în virtutea aceluiasi contract.
Unicitatea contractului de asig genereaza consecinte juridice:
a) contractul de asigurare este guvernat de conditii initiale stabilite pt întregul parcurs al acestuia
b) prima de asig are în vedere întreaga durata a contractului.
Contractul de asigurare implica buna credinta atât din partea asiguratului cât si a asiguratorului. Inscrisul constatator al asigurarii, doc de asig poarta denumiri variate:
contract de asig (la asig de bunuri si de raspundere civila)
polita de asigurare (la asig de persoane si cele externe)
contractul de reasigurare care poate fi dupa caz: nominal, la purtator, la ordin
4.2.2. Mecanismul perfectarii contractului de asigurare
Contractul de asig este reglementat de actele nominative legale. Perfectarea contractelor de asig impune asiguratorului sa informeze candidatul la asigurare asupra produselor de asigurare oferite si asupra conditiilor de asigurare.
In contractele de asigurare precizarile referitoare la risc trebuie sa fie clare sub aspectul încadrarii temporale a cazurilor ce pot genera aparitia cazului asigurat, vis-a-vis de suma asigurata si forma de asig care se afla în corelatie cu val bunului, natura si amploarea riscului asigurat.
! Contractul de asig se considera perfectat în momentul în care asiguratul a achitat prima de asigurare iar asiguratorul a emis documentul de asig. De regula acordul partilor se manifesta concomitent având ca rezultat imediat înscrisul constatator al asigurarii, exceptie fac asig de viata.
In unele cazuri cum ar fi asig maritime contractul de asig se încheie prin intermediari numiti brokeri care sunt mandatari ai asiguratului sau prin agenti care rep interesele companiei de asig.
Perfectarea contractului impune precizarea notificare obligatorie a momentului încheierii contractului de asig si dupa caz a momentului când contractul ia sfârsit. De exmplu în asigurarea culturilor agricole este precizata în contract cu distinctia de rigoare, momentul intrarii în vigoare a contractului si momentul începerii raspunderii asiguratorului.
Încetarea contractului de asig
În conditii normale contractul de asigurare cu durata determinata înceteaza în momentul în care expira perioada pt care a fost încheiat.
În raport cu leg ce se stabilesc între partile din contract, pot interveni:
- modificarea contractului
- denuntarea contractului
- rezilierea contractului
- nulitatea acestuia
- reactivarea contractului
- reînoirea contractului de asig
1. modificarea contr de asig - în cadrul duratei de asigurare este posibila în cazul schimbarii împrejurarilor esentiale cu privire la risc în raport cu regulile precizate prin conditiile de asig. Astfel se poate aprecia ca modificarea contractului de asig poate avea loc în 2 tipuri de circumstante
a) prin producerea de modificari în raportul de asig datorita unor circumstante exterioare vointei partilor
b) când una din parti produce o deturnare a raportului de asig bazat pe buna credinta, prin declaratii frauduloase sau practici neconforme cu continutul si scopul asig. Aici vb despre modificarea circumstantelor contractuale din vointa uneia din parti.
Denuntarea, rezilierea si anularea raporturilor juridice de asig sunt modalitati de încetare a contractului de asig înaintea expirarii duratei sale.
2. denuntarea contr de asig de una dintre parti poate avea loc în cazuri expres prevazute în actele normative de specialitate. Se pot enunta mai multe situatii dintre care:
a) cele caracteristice în special de catre asigurator:
- caracterul inexact al informatiilor furnizate de una din parti
- schimbarea esentiala a împrejurarilor în care se manifesta riscul
b) situatii de denuntare a contr de catre asigurat:
- atunci când modificarile la contractul de asig comunicate de catre asigurator sunt considerate a fi inacceptabile de catre asigurat.
Denuntarea contr de asig produce efecte în viitor si poate implica în functie de caz restituirea primelor de asig platite de catre asigurat
3. rezilierea contractului de asig poate avea loc ca urmare a faptului ca scopul sau nu mai prezinta interes pt parti sau pt una dintre aceste. De ex daca evenimentul asigurat s-a produs înainte de începerea raspunderii asiguratorului, o repetare a producerii acelui eveniment fiind imposibila putem asigura ca acea asig nu mai are temei (bunul asig dispare)
In asemenea cazuri primele de asig platite în avans sunt restituite asiguratului mai putin cheltuielile ocazionate de încheierea contr de asig.
Rezilierea contr de asig poate interveni si daca asiguratul nu a platit ratele scadente si a depasit si termenul de gratie, sau daca bunul asigurat a fost înstrainat, sau asiguratul refuza modificarile contr de asig impuse de catre asigurator sau alte cazuri prevazute de lege. Rezilierea contr de asig genereaza doar efecte viitoare nu si retroactive.
4. nulitatea contr de asig constituie o sanctiune îndreptata împotriva efectelor care contravin scopului asigurarii. Nulitatea poate fi totala sau partiala si intervine în cazul încalcarii prevederilor legale cuprinse în contr de asig:
- încheierea unor contr de asig pt avarii la autovehicule (CASCO) care nu au fost înmatriculate potrivit dispozitiilor legale în vigoare.
- declaratii incomplete sau inexacte facute de asigurat, care conduc la preluarea în asigurare a unor riscuri expuse sau a unor bunuri sau pers neasigurabile.
Reiese ca nulitatea contr de asig rep o sanctiune de drept civil constând în desfiintarea cu efect retroactiv a contr de la data încheierii lui, datorita nesocotirii normelor juridice de asigurare.
Nulitatea contr de asig poate fi expresa în cazul în care aceasta sanctiune este clar prevazuta într-un act normativ sau virtuala daca sanctiunea rezulta din caracterul imperativ al normelor juridice privind asig care au fost nesocotite.
Nulitatea poate fi relativa când s-au ignorat masuri ce ocrotesc interese personale, absoluta când s-au âncalcat norme juridice imperative ce fac referire la interese personale.
Poate fi totala când se desfiinteaza contr de asig cu efecte retroactive el încetând sa mai produca efecte viitoare. În cazul nulitatii partiale are loc doar înlaturarea efectelor contrare scopului impus prin contract sau prin normele legale, mentionându-se si pastrându-se efectele ce corspund spiritului si literei legii.
5. reactivarea contr de asig poate interveni în sfera asig mixte de viata, în cazul în care asiguratul a întrerupt un anumit timp platile de prime. Reactivarea este posibila datorita existentei rezervei matematice în structura primei de asigurare. Conditia esentiala este ca sa nu se depaseasca o limita de timp a perioadei de încetare a platlor (max 3 ani).
Reactivarea poate avea loc fie prin plata primelor restante fie prin prelungirea duratei de asigurare cu perioada pt care nu s-au platit primle de asigurare.
6. reînoirea contr de asig apare în cazul contr cu durata determinata în cazul în care la expirarea perioadei de asig, asiguratul îsi manifesta dorinta continuarii raportului de asig si pt o perioada urmatoare egala cu cea pt care a încheiat contr initial.
Defapt si de drept reînoirea contr de asig are loc pt o perioada noua de timp egala cu cea anterioara daca una din parti nu denunta contr.
Subrogarea în drepturile asiguratului este o consecinta fireasca a contr de asig. Asiguratul, beneficiarul sunt despagubiti în prima instanta pt pagubele suferite în baza contr si a primelor de asig achitate. Abia apoi se poate produce efectul de subrogare, daca evenimentul asigurat s-a ivit prin fapta ilicita a unui tert.
Subrogarea urmareste mentinerea echilibrului financiar al soc de asig ce trebuie realizat între val primelor încasate si cuantumul despagubirilor platite, iar pe plan social si moral aceasta obliga tertul vinovat de producerea pagubei la repararea sau acoperirea ei.
Reiese deci ca subrogarea nu poate avea loc în cazul asig de persoane.
Instituirea subrogarii presupune ca soc de asig sa fi platit asiguratului indemnizatia de asigurare cuvenita, moment în raport cu care poate opera de drept dupa plata despagubirii.
Pe cale subrogarii soc de asig dobândeste de asiguratului cu toate garantiile si accesoriile sale exercitându-si dreptul de actiune în regres asupra tertului vinovat de producerea pagubei în dauna asiguratului.
4.3. Rezerva matematica în asig de viata
4.3.1 Necesitatea si modul de constituire
Mecanismul de realizare al asig de viata necesita forme specifice de adaptare la varietatea produselor sau firmelor de asig.
La asig de viata de regula nu exista un echilibru între primele înacasate de asigurator într-un an si obligatiile asumate în cadrul aceluiasi an.
Uneori se înregistreaza unsurplus de resurse alte ori deficit. Astfel de cazuri apar în diverse situatii:
- când prima de asig este unica, iar platile de sume asigurate se fac esalonat mai multi ani la rând (rente viagere)
- când primele de asig si platile de sume asigurate sunt anuale
- când primele de asig sunt anuale iar plata este unica (deces)
In asig mixte de viata prima neta anuala este constanta iar cele 2 componente servesc astfel:
prima de risc care este pt plata sumei asigurate în caz de deces
prima de economisire care exista pt constuituirea fondului aferent platii sumelor garantate sau promise în caz de supravietuire a asiguratului la maturitatea contr.
Din diferenta de prime încasate si sumele platite se acumuleaza anumite rezerve care în timp se fructifica, ele reprezentând rezerva matematica.
În asigurarea încheiata numai pt riscul de deces rezerva matematica are rolul de a stabili un echibru între încasarile de prime si platile de sume asigurate, în functie de raportul dintre prima naturala si cea nivelata de-a lungul timpului pe parcursul contractului.
În asigurarile viagere (pensiile private) cu plata primelor pe o perioada de timp limitata, rezerva matematica se constituie pt a se putea face plati de sume în perioada în care nu se mai încaseaza prime de la asigurati (dupa maturitatea contr)
În asig mixte de persoane, unde exista si functia de economisire, rezerva matematica cuprinde pe lânga excedentul necesar pt acoperirea riscului de deces si partea de prima destinata platilor sumei promise la expirarea contr de asig.
Deci rezerva matematica la asigurarile de viata nu este un fond de rezerva pt siguranta ca în cazul asig de bunuri ci contine economisiri facute de la si pt asigurati, de catre asigurator.
Asiguratul nu este obligat la plata primelor pe toata perioada de asigurare pt care a încheiat contr astfel ca asiguratorul va trebui sa stabileasca nivelul primelor de asigurare în a;a fel încât soc sa se afle în permanenta în pozitie de debitor al asiguratului si nu de creditor. Adica pe tot parcursul contractului angajamentele asiguratului trebuie sa fie superioare angajamentelor asiguratorului.
Sumele reprezentând rezerva matematica sunt pastrate de câtre soc de asig în conturi la banci, fructificându-se în conditii de dobânda. Se poate alege fructificarea acestei rezerve si prin plasamente pe t lung în actiuni si activitati cu caracter ec.
4.3.2 Metode de calcul ale rezervei matematice
Rezerva matematica se calculeaza prin doua metode:
prospectiva
retrospectiva
1. metoda prospectiva consta în calcularea rezervei matematice în functie de analiza viitoare a stocului de asigurari.
Rezerva matematica la un moment dat în cursul asigurarii, se obtine ca diferenta între val actuala a prestatiei de asigurare viitoare ale asigur[torului det la un moment dat si val actuala a prestatiilor viitoare ce sunt de încasat det la acelasi moment.
Rm = Vprv - Vprn
Vprv val - primei viitoare
Vprn val - primei neîncasate
Rt = n-t+Ex+t-Pin-txa+t
2. Metoda retrospectiva se bazeaza pe date si elem din trecutul asiguratorului. Rezultatul matematic se det ca diferenta între val actuala a primelor încasate de la începutul asigurarii si val actuala a prestatiilor achitate de catre asigurator.
Rm = Vprî - Vpra
Indiferent de metoda utilizata rezultatul trebuie sa fie acelasi.
|
