FEMINISMUL

Spre deosebire de ideologiile traditionale, feminismul considera ca situatia femeilor si inegalitatile dintre femei si barbati constituie problema politica centrala. Oalta particularitate rezida în faptul ca, desi aceasta problematica se afla pe agenda anumeroase partide politice, nu exista partide feministe; se poate vorbi însa despre omiscare feminista, care a avut momente de manifestare pregnanta.

Feminismul este doctrina care p 121h78b reconizeaza ameliorarea si extinderea rolului femeilor în societate, în tot ceea ce tine de profesie, sanse, relevanta sociala etc.; miscarea care militeaza în acest sens.

Feminismul îsi trage radacinile, istoric, din miscarile de eliberare si emancipare subsecvente Revolutiei Franceze. Începând prin a fi o varianta "de gen" a doctrinelor fourrieriste sau saint-simoniene, feminismul începe sa militeze pentru egalitatea de drepturi (v. miscarea "sufragetelor" din Marea Britanie). Sub influenta mai cu seama a operei Simonei de Beauvoir, dar si a scrierilor unor scriitoare proeminente precum Virginia Woolf care dezvaluie conditia umilitoare si subalterna a femeii în societatile moderne, feminismul îsi începe drumul în anii '70 ca miscare militanta (v. Women's Lib, celebra asociatie feminista din Statele Unite). Miscarile feministe revendica dreptul esential al femeilor de a dispune de propriul lor corp - si abolirea tuturor formelor de discriminare, sociala, profesionala s.a.m.d.

Prima manifestare a fost aceea a feminismului liberal timpuriu. Desi termenul"feminist" a început sa fie utilizat abia la sfârsitul secolului al XIX-lea, origineafeminismului este identificata, de obicei, în perioada imediat urmatoare Revolutieifranceze, în Anglia, în opera lui Mary Wollstonecraft, care, respingând credintaîn inferioritatea femeii, dominanta la vremea respectiva, a sustinut ca femeile suntfiinte rationale, asemenea barbatilor, si, ca urmare, trebuie sa aiba drepturi egale.Aceste idei au avut un puternic ecou în SUA, unde industrializarea simodernizarea rapida au stimulat manifestarea independenta a femeilor. Primadezbatere de amploare pe probleme precum sclavia sau dreptul de vot s-adesfasurat în 1848, când Conventia de la Seneca Falls a adoptat o "Declaratie deindependenta alternativa", parafrazând punct cu punct Declaratia de independentadin 1776, dar încorporând referirile la femei.

Feminismul socialist a avut ca prima expresie conceptia socialismului utopicpotrivit careia relatiile dintre barbati si femei trebuie întelese ca parte a societatiicapitaliste, care produce si întretine subordonarea femeii; schimbarea acestei staride lucruri se poate realiza pe calea reformelor. Feminismul marxist a reluat, înparte, aceste idei, sustinînd însa ca solutia pentru schimbare este revolutia.

La sfârsitul secolului al XIX-lea femeile din tari dezvoltate precum Anglia sauSUA beneficiau de un grad considerabil de independenta, respectiv de acces laeducatie si munca, dar li se refuza dreptul de vot. Atunci s-a dezvoltat campaniapentru dreptul de vot, care a atins punctul culminant la începutul secolului XX. A fost, în principal, o continuare a ideilor feministe liberale, dar a avut diferitevariante. "Sufragetele" au fost exponentele aripii militante, foarte active înperioada premergatoare primului razboi mondial. Majoritatea tarilor dezvoltate auconsacrat, dupa razboi, dreptul de vot al femeilor.

În perioada interbelica, feminismul a intrat într-un oarecare declin. În anii mariicrize, s-a produs o deplasare dinspre problema drepturilor egale înspre aceea aprotectiei sociale a femeilor ("feminismul welfare

În perioada ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, primul momentsemnificativ a fost acela al publicarii cartii lui Simone de Beauvoir, Al doilea sex(1949), expresie a respingerii rolului traditional al femeii. În anii '60 s-a conturatun nou val de feminism, îndeosebi în SUA, gratie unor militante precum ziarista Betty Friedan, care a pledat pentru combinarea responsabilitatilor casnice alefemeii cu preocuparile pentru cariera. Începând din acei ani femeile americane aubeneficiat, asemenea populatiei de culoare ("afro-americanilor"), de asa-numiteleprograme affirmative action ("discriminare pozitiva", în sensul unor masuri siactiuni favorizante, care sa înlature consecintele discriminarii trecute). Ultimele decenii au cunoscut si expresii ale feminismului radical, ale "anarhofeminismului"chiar, care îndeamna la nesupunere fata de "legile opresive".Feminismul post-modernist a cultivat o serie de exigente privitoare la limbaj, astfel încât acesta sa reflecte corect participarea si posibilatatile de participare alefemeilor la viata publica (asa-numita political correctness).

În prezent, feminismul nu mai constituie o orientare proeminenta, dar multe dintre obiectivele sale îsi pastreaza actualitatea si sunt larg împartasite la nivelul opiniei publice, ca si al unor forte politice. Desi s-au facut progrese considerabile în privintaparticiparii femeilor pe piata muncii, precum si în viata politica (feminismul având, fara îndoiala, o contributie în aceasta privinta), egalitatea de sanse a femeilor cu barbatii ramâne o problema de actualitate pe agenda publica.

Uniunea internationala a femeilor cu sediul la Londra, reunind principalele miscari feministe nationale reflecta gradul de maturizare la care a ajuns miscarea, dar si cresterea ca pondere si însemnatate a miscarilor nationale în viata interna a statelor respective. De la afirmarea dreptului femeii la libertate, rostit de revolutia democratica universala la organizarea ei internationala, miscarea feminista a parcurs o lunga si complexa evolutie, sub semnul progresului general în plan doctrinar si organizatoric, depasind granite nationale, convingeri politice, origini sociale, confesiune sau nivel de instructie si educatie, devenind una din principalele forte ale opiniei publice internationale în preajma primului razboi mondial.

Bibliografie

Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, Iasi, Polirom, 2000, pp. 208-211.

Simone de Beauvoir, Al doilea sex, Bucuresti, Editura Univers, 1998.

Otilia Dragomir, Mihaela Miroiu (ed.), Lexicon feminist, Iasi, Polirom, 2002.

"Feminism", în Sfera politicii,

Mihaela Miroiu, "Feminismul ca politica a modernizarii", în Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice, Iasi, Polirom, 1998, pp 252-274.

Mary Lyndon Shanley, Uma Narayan, Reconstructia teoriei politice, Polirom, 2001.

Susan Gal, Gail Klingman, Politicile de gen în perioada postsocialista, Ed. Polirom, 2003

Test de autoevaluare

1. Care dintre enunturile de mai jos sunt corecte?

a. Începuturile feminismului se contureaza în perioada imediat urmatoare

Revolutiei franceze.

b. "Miscarea sufragetelor" s-a manifestat dupa al doilea razboi mondial.

c. Programele de "discriminare pozitiva" au fost lansate în SUA în anii '80 ai

secolului XX.

2. Prin ce se deosebeste feminismul secolului XX de feminismul timpuriu?

3. Dati exemplul unui partid feminist.